6,141 matches
-
privindu-l cu subînțeles. Lionel e puțin dezorientat de răspunsul fără echivoc al șefului de sală, după care își amintește de ce se află în restaurant: — Gata, să trecem la desert! — Pot să vă recomand... încearcă Robert să se facă util. Destul cu recomandările! îl întrerupe Lionel. Desertul îl aleg eu. — Să vă aduc lista cu deserturi? — Nu-i nevoie. Știu ce vrem: ananasul. Robert trece printr-un moment de cumpănă. Să bea cineva Château Pétrus 1990 amestecat cu Coca-Cola, se mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să-și dea cu părerea. S-a oferit, în schimb, să-i prezică autorului, pe gratis, ziua morții. Autorul a refuzat categoric. Au mai vrut să-și dea cu părerea și alte personaje, dar autorul consideră că s-a jucat destul cu răbdarea cititorilor: ei vor să afle ce s-a întâmplat, în cele din urmă, cu Lionel. Țineți-vă bine, urmează epilogul! De fapt, două epiloguri: primul - pentru cititorii pesimiști -, al doilea - pentru cititorii optimiști. Citiți-l pe care vreți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
p.37). Ce frumos!... Sau despre particularitatea rusului - subiect care l-a preocupat și pe autorul Stepei: „Creierul rusului nu gîndește precum celelalte creiere. Creierul nostru este Înecat În spațiul infinit al sfintei noastre Rusii. Marele nostru paradox - nu avem destul aer”(p.39). Seducătoare explicație, nu?... Voi vorbi, și despre o piesă frumoasă: Mașinăria Cehov de Matei Vișniec. Să ne-nțelegem: Îl iubesc pe Anton Pavlovici, am publicat Caiete de regie la piesele lui În 1985 & 2007, lam montat de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a devenit prietena vecinului meu și amândoi au Încercat mult timp să mă convingă să merg cu ei În străinătate, promițându-mi marea-cu-sarea. În el am avut mereu Încredere pentru că Îl cunoșteam de-o viață, dar se pare că nu destul și i-am dat dreptate celui care spunea că «poți să stai o viață lângă un om și să nu Îți dai seama cine este de fapt». Nu știu care a fost relația lor dar cert este că eu, pentru a nu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de acolo unde moș crăciun servește zilnic la barul din colț un cadou amețitor fiecăruia și cred că ai venit cu ultimele puteri fără de care nu vei mai putea pleca vreodată. nouă în primul loc: deschide larg ochii, ai ațipit destul, e timpul să mergi mai departe, să îți continui călătoria neobosită către luo na, către prințesa inimii tale, simți pietrele împungându-ți spinarea bătătorită, ridică-te, cerul este plin de cuburi grele de aer, care atârnă deasupra șesului ca ramurile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unei blagosloviri, al unei slujbe de sfințire, vine și timpul slujbei, mai ai câteva ceasuri de așteptat, aranjează-ți părul acum, colorează-ți unghiile de la mâini și de la picioare, ai tot dreptul să o faci, părul tău a fost strâns destul, degetele tale au obosit destul, e vremea să se bucure și ele, să sărbătorească, pune metal în urechi, la gât și pe deget, iubitul tău ți-a dat metal pentru deget, l-ai păstrat bine, cu sfințenie, e timpul să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de sfințire, vine și timpul slujbei, mai ai câteva ceasuri de așteptat, aranjează-ți părul acum, colorează-ți unghiile de la mâini și de la picioare, ai tot dreptul să o faci, părul tău a fost strâns destul, degetele tale au obosit destul, e vremea să se bucure și ele, să sărbătorească, pune metal în urechi, la gât și pe deget, iubitul tău ți-a dat metal pentru deget, l-ai păstrat bine, cu sfințenie, e timpul să folosești bucățica aceea de metal
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
departe în drumul tău, care însă e un drum de bărbat singur, nu poți să mizezi pe ajutorul celorlalți. trebuie să fii inspirat și agil, ca animalul de pradă din memorie, să fii răbdător ca inima broaștei țestoase, mai este destul până când vei ajunge la prințesa ta, luo na, singura dintre toate prințesele care are o grădină suspendată, a unei dragoste schimbate, mai pure, care va fi toată a ta din momentul în care vei ajunge acolo. ai încredere în tine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Ei, multe spune omul la supărare... Da' cum păcatele mele să te-aștept fără să am ce-ți pune dinainte? Ia hai, haide și-i sta și cu mine un ceas de vreme, că la Bercu Croitoru știu că zăbovești destul. Ca să nu mai zic nimic de nepricopsitul de frate-tău. M-oi fi zbârcind eu la mânie, da' măcar cât un șip de rachiu tot mai prețuiesc. Ia hai, bărbățele... (îl ia de după gât, ies împreună) Tabloul 3 (Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și-un car, îți iau și ție casâncă și mai încarc pe jumătate carul cu cucoșei de turtă dulce pentru copii, apoi pe urmă vin acasă. SMARANDA: Da' pe taica potropopu' nu-l pui deasupra? Că-ți mai rămâne loc destul! Doamne, măi omule, tu te-ai stricat de tot! De unde până unde ți-a venit să vinzi boii? DĂNILĂ: Dac-aș avea eu vreme, ți-aș spune de unde și cum. Însă mă aflu cu mare grabă. Așa că amână pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de așteptat? DĂNILĂ (intră cu un par): Iaca-i gata. Ți-ai pierdut răbdarea, așa-i? Atunci ascultă ici și ține minte! (Lovește dintr-o parte pe Codârlic. Efect sonor puternic.) CODÂRLIC (se sprijină de buturugă cu un cot): Aaaa-leu! Destul, am înțeles! Așa legat la urechi cum sunt, tot mi-a trosnit măduva capului... DĂNILĂ (îi strigă la ureche): Apoi nu, frumușelule, nu așa. Pe tine nu te-am lăsat să chiui de două ori? Ia mai ascultă-mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
CODÂRLIC: Cam așa. (Efect final, bufnitură puternică) Ei, ai socotit cât de sus l-am dat? DĂNILĂ: Păi da, o palmă de loc, acolo... Am spus eu că prăpădim vremea de pomană! CODÂRLIC: E-te-te! N-o fi fost destul, nu? Ia zvârle-l și tu acuma, dacă ești vrednic. DĂNILĂ: L-oi zvârli eu, nu te-ngriji, da' mergi de-l scoate din fundul pământului; că doar și tu l-ai avut aici, afară. CODÂRLIC: Îndată-l scot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de data asta. Iaca, am să-ncep tot eu, cum am început și-n celelalte dăți. Și dacă-i mai fi în stare pe urmă, mi-i blastama și tu pe mine. DĂNILĂ: Apoi nu așa... CODÂRLIC: Da' cum? DĂNILĂ: Destul ai început numai tu. Acuma a mai venit și rândul meu; așa că am să te blestem eu întâi. CODÂRLIC: De... dacă zici dumneata că nu se poate... DĂNILĂ: Zic. Da' se-ntâmplă că n-am la mine blăstămurile părințești. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
catastif numărul oștenilor, am însemnat aici tainul ce li se cuvine pentru o săptămână, și te rog să-l ridici de la cămări, potrivit înscrisului. (îi dă fila pe care scrisese) PÂRJOL (se uită la filă, cu îndoială): Oare-o fi destul ce-ai hotărât dumneata aici? Că oștenii mei nu se joacă atunci când e vorba de mâncare... LIANA: E prea destul, căpitane. Și-apoi nu uita c-ai făgăduit să-i mai sprintenești, nu să-i porți de la o masă încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de la cămări, potrivit înscrisului. (îi dă fila pe care scrisese) PÂRJOL (se uită la filă, cu îndoială): Oare-o fi destul ce-ai hotărât dumneata aici? Că oștenii mei nu se joacă atunci când e vorba de mâncare... LIANA: E prea destul, căpitane. Și-apoi nu uita c-ai făgăduit să-i mai sprintenești, nu să-i porți de la o masă încărcată la altă masă încărcată... PÂRJOL: Adevărat. Socot și eu că-i destul. Și-oi mai trece, cum am spus, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
atunci când e vorba de mâncare... LIANA: E prea destul, căpitane. Și-apoi nu uita c-ai făgăduit să-i mai sprintenești, nu să-i porți de la o masă încărcată la altă masă încărcată... PÂRJOL: Adevărat. Socot și eu că-i destul. Și-oi mai trece, cum am spus, să te mai văd. LIANA: Ușa asta-i mereu deschisă, poftește când vrei. Însă pentru preumblări și vorbe de clacă nu cred să am vreme așa de curând. Cu bine, căpitane, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a mai vrut soacră-sa s-o primească pe urmă în casă, de zicea c-a asmuțit câinii după ea și-au apucat-o cu dinții de-un picior... NIȚĂ: De care picior? BABA LUȚA: Da' cine mai ține samă? Destul c-a încolțit-o! BABA SAFTA: Păi da! Și s-a rugat de ist călugăr și moș Sandu Țurlacu, socrul lui Ilie Frăsulea din Gura Văii, că venise într-o daravelă cu niște buci pe care să-i tragă Zoița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dacă ni l-a trimis Dumnezeu... Că doar nu-ți ia nimic din tainul sfinției tale! NIȚĂ: Cum nu! Cuvioșia sa o să trăiască mai ales cu iarba câmpului și cu apa izvorului... Nu cunoaștem noi?... ILINCA: Las' că-ți rămâne destul și sfinției tale... BABA LUȚA: S-avem și noi un sfânt în sat, că nu strică. Mai rebegește o vită, mai se bolnăvește un prunc de țâță... ce-ai cu el? NIȚĂ: Voi, proastelor, să tăceți! Ce știți voi? Ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cunoscuților mei că am întâlnit un prichindel drăguț, îmbrăcat așa, și așa, și care venea din cutare loc. MICUL PRINȚ: De ce? Le vei spune că ai întâlnit un om mic, și că el își dorea o oaie mică. Nu-i destul? OMUL: N-au să mă creadă. MICUL PRINȚ: Așa-i, trebuie să fim îngăduitori cu oamenii mari. De aceea, în loc să le spui că ai întâlnit în pustiu un Mic Prinț care venea de pe o planetă puțin mai mare ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în trei rânduri. Prima oară acum 22 de ani, când mi-a venit, habar n-am de unde, un cărăbuș. Făcea un zgomot îngrozitor și am greșit de patru ori un calcul. A doua oară, acum 11 ani, m-a deranjat destul un genunchi înțepenit. Eu nu fac mișcare. N-am timp de hoinăreală, sunt un om serios. A treia oară... dumneata! Am pierdut o grămadă de vreme cu vorbăria. Trebuie s-o iau de la capăt. Deci trei milioane patru sute cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
orășel de munte, la întreținerea lui sau cam așa ceva. În România, verbul a munci sau sinonime precum a lucra, a se speti au o cu totul întrebuințare. Ați aflat un sfârâiac din CV-ul lui Jean, dar asta nu e destul. Îi dăm bice. Jean n-are copii, deși o femeie mai dă pe la el, așa cum zice, o femeie de care se desparte periodic, poate mai mult așa, pentru plăcerea reîmpăcării, și cărei femei nimeni nu-i înțelege opțiunea. Nici măcar Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
părul ăla scurt pe spate cu o mișcare din care am dedus că s-a tuns de curând și că așa țâfnos reacționa de fiecare dată când nu-i convenea ceva. Apoi, cu o voce din care rezulta că răbdase destul ca fraiera mitocăniile celor doi, ni s-a confesat, acum că rămăsesem noi între noi, doar români de-ai noștri: „Iete-ai dracu nesimțiți! Și mai erau și unguri!“. Ce ia un om cu el în caz de exod (adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
clipa următoare, ușa a fost smulsă și dată de perete. În prag s-au proptit Vrăbioi și Catârcă... Încătărămat cu centură, diagonală și împodobit cu pistol, Vrăbioi s-a răstit la Costăchel. Mai ești încă aici? Ți-am lăsat timp destul s-o ștergi! Pentru ce s-o șterg? Pentru că ți-am cerut-o noi! Care noi? Noi, legionarii! Dar cine sunteți voi, ca să-mi dați mie ordine? Din câte se vede, nu prea citești gazetele. Și, ca primar, nu-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pământești care desparte noaptea de zi, minciuna de adevăr, iubirea de neiubire, credința de fariseim, despre care aflăm abia atunci când intrăm în sfera tăcerilor fără răspuns, unde puterea gândului nu mai ajunge. Dumnezeu, socotind că pentru acest copil nu este destul loc pe pământ, îl luase sub aripa sa protectoare pentru a-l apăra. Nu-l putuse lăsa să străbată o viață pe drumuri ce nu duc niciunde, cu poveri care nu erau ale lui. Sentința era fără drept de apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu vârsta lui reală. Doar o privire era suficient s-arunci la ochii lui iscoditori, ca să pricepi imediat că este un cunoscător deosebit al psihologiei sufletului omenesc, iar asta la cei optsprezece ani ai săi numai! Dar l-am descris destul pe Șerban. Ajunge. Într-adevăr, atât Victoria, cât și fiul ei, aveau în ei ceva aparte, ceva în plus, un lucru distinctiv; iar asta, desigur, fiecare în felul său propriu. Acum, se-nțelege, n-am să mă opresc asupra tuturor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]