1,125 matches
-
Trimalchio, debutul critic al lui V., ilustrează preferința pentru eseul de tip livresc, pentru comentariul literar ca pretext, divagație erudită și gurmanderie culturală (în genul lui A.I. Odobescu), în care observația și disociația se comunică printr-o retorică barocă, aparent desuetă, dar bine studiată sub raportul efectului de remanență. Aceste calități (și defecte în același timp) pot fi observate în volumele Sextil Pușcariu, critic și istoric literar, Mitologii critice, în micromonografiile despre Ion Budai-Deleanu și St. O. Iosif, în studiul despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
care să zgîlțîie prostul simț comun. Așa scrie criticul Romul Munteanu chiar și atunci cînd face portretul spiritual al lui Dan Deșliu, despre care spune că s-a "născut ca un poet perimat, iar astăzi ne apare ca un scriitor desuet", un creator care, de la infraliteratură, a traversat un spațiu liric "de o banalitate sufocantă", cu o "verbozitate vîscoasă și nesemnificantă". Sau, comentînd versurile lui Marin Sorescu, constata un manierism "ludic, hazos, antisentimental, antipoetic prin raportarea la creația lirică tradițională", iar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mult eteric decât teluric. Culegerile ulterioare se adună în jurul acelorași obsesii, ceea ce induce, pe drept cuvânt, impresia redundanței. Autorul folosește aceleași câteva versuri în toate poemele, cu mici inversiuni și modificări, într-un joc asumat ca un ceremonial sonor și desuet. Cultivă infinitivele lungi, inversiunile și simetriile cu nume inventate catahrezic, adjective dinamice și inovații lingvistice extravagante. În Retorica iubirii (1993), de exemplu, se exaltă, într-o ars amandi alcătuită din nouăzeci și nouă de epistole imaginare, tinerețea ca stare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
Bloom ș.a.) și ale instruirii bazate pe competențe (Torshen ș.a.). În acest răstimp însă, avea loc expansiunea masivă a gândirii curriculare postmoderne, ceea ce ne determină să afirmăm că reforma educațională românească a debutat anacronic și s-a desfășurat în mod desuet. În cele ce urmează, le oferim educatorilor și cercetătorilor români imaginea exactă a situației gândirii curriculare și a practicii educaționale în lume, precum și tendințele de evoluție a acestora în viitorul previzibil. Gândirea curriculară postmodernă și practicile pe care ea le
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
De aceea, în anii ’80, teoria reproducției sociale a fost contestată și catalogată drept simplistă și reducționistă, fiind înlocuită cu teoria rezistenței. În anii ’90 însă, a fost repudiată și teoria rezistenței. În lumea postmodernă discursurile acestei teorii au părut desuete și au fost marginalizate. Ba mai mult, teoria a fost declarată „o stafie învechită” (the old ghost „resistance”). Doctoranda lui Apple, Leslie Roman, a urmat exemplul maestrului său, care, în anii ’80, criticase virulent teoria reproducției sociale. Roman și Christian-Smith
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de imagini/ și-ncrustă șir de nestimate-n pagini,/ poeme smaltă în coclauri și-n paragini/ și nu mai obosesc de a cânta și a spune/ cucernică fierbinte rugăciune,/ tu Frumusețe, tu minune, tu minune!”). Este observabilă însă nu numai tonalitatea desuetă, ceremonios-grandioasă, ci și o inventivitate lexical-semantică frecvent forțată. Se întâlnesc construcții lexicale proprii: substantive (floriș de trandafir, strănoapte, prejmet, zi-noptime, trud-albină), adjective (copăcin, zorin, stelin, înstafiat, rainic, noianic, talaznic, văpainic) și în special verbe (a împăcura, a împroura, a înscrina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
Sensul generic în care îl utilizează desemnează orice relație voită de la om la om. Pentru delimitarea altor concepte în raport cu societate, acestea trebuie identificate ca aspecte specifice ale faptului social, distincția esențială fiind aceea dintre comunitate și asociație. Într-o interpretare desuetă, MacIver prezintă comunitățile ca reprezentând nuclee de viață comună intensă orașe, națiuni, triburi. Cât privește asociația, aceasta ar fi o organizare a indivizilor sociali. Termenul cheie este aici interesul. Asociația se constituie ca unitate socială în jurul unui scop anume, urmărind
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
titluri de texte (Despărțire, Cântec trist, S-a rupt în sufletu-mi ceva, Tezaurul Domniței, Moara lui Iliuț) sau rubrici („Turbinca lui Ivan”), iar proasta calitate a hârtiei și a tiparului nu fac decât să sporească impresia de cenușiu și desuet. În conținut însă, literatura de aici nu e decât parțial de factură sămănătoristă și tradiționalistă. La primul număr colaborează (în ordinea paginației) poeții și prozatorii Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Ion Agârbiceanu, Ecaterina Pitiș, George Voevidca, Aron Cotruș, Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
stea în frunte - ilustrează corect, dar modest estetic, genul în care se încadrează; dotate cu mesaj moral și patriotic, evocatoare fără exces de „culoare”, construite cu oarecare inteligență, ele apar, chiar în contextul epocii în care au fost scrise, ca desuete, semănând mai degrabă cu Apus de soare de B. Delavrancea decât cu, bunăoară, Răceala lui Marin Sorescu. Ca prozator, G. nu a dovedit o vocație deosebită. Epica sa e plată, convențională, greu lizibilă, chiar dacă, intermitent, animată de o anume vervă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
carte drept fiu al fratelui domnului Mircea, „născut dintr-o dragoste tăinuită”), romanele au și un anume farmec exotic, când e vorba de eroi ce știu a mânui la fel de bine și arma și pana, și degajă un fior adolescentin deloc desuet. SCRIERI: Locatarii din Strada Fecioarei, București, 1970; Curierul secret, București, 1974; Cavalerii, București, 1975; Taina cavalerilor, București, 1976; Cavalerii Ordinului Basarab, București, 1977; ed. 2, I-II, München, 1985-1987; Stăpânii golfului, București, 1981; Cavalerii râsului (în colaborare cu Radu Bărbulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
rândul bucuriilor vieții a "senzației de olfacție a tiparului". Aș crede că, anticipând-o în liniștea dintre arborii îneguratului Molid bucovinean, autorul se află în pragul cutezării trecerii de la eseistică la literatură pur și simplu. O anunță catrenul ironic, voit desuet și bine articulat scris pe plicul conținând șpalturile: "Scriu aici, smerit, plecat / Ascultând glasul ciudat / Al livezii sub potop / Și semnez Mihai Pricop." Scrie lumea, scrie! Mircea Radu IACOBAN Despre muncă umeroase definiții, cuvinte, expresii emise de-a lungul vremii
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
să-și mărturisească, ionescian, „marea frenezie și imensa voluptate intelectuală de a spune, cu idei și argumente, Nu!”. Polemist fără complexe, el nu-și slăbește adversarul și își susține argumentele într-o manieră didactică, cu o vocație care ar părea desuetă dacă nu ar reuși să convingă. „Adversarii” săi sau „adversarii” incomodelor sale interogații sunt, unii, personalități ale vieții culturale românești: Petru Dumitriu, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Alex. Ștefănescu ș.a. Întreține un timp o strânsă prietenie intelectuală cu Paul Goma, dovedită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
mă aflu la rândul meu pe nisipurile mișcătoare ale unor incongruențe epistemologice : sacrul a fost epuizat ca obiect și aruncat în groapa de gunoi a uitării academice din Occident. Pe linia de interpretare a lui Rudolf Otto (2005), atât de desuetă astăzi pentru unii, persist să cred că studiul sacrului (și derivatele sale) este atât de dificil și pentru că el nu se concepe rațional. În schimb, poate fi înțeles mai bine prin uneltele sentimentului - poezie, proză, fotografie, filme. Între limitele artistice
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
luna septembrie muzeul va intra în renovare generală, este foarte îngrijorată pentru soarta lui, nu știe ce se va întâmpla cu exponatele, cât va dura renovarea. Muzeul acesta, în integralitatea lui, este un mare loc memorial, cu un șarm nebun, desuet, imaginea însăși a marelui „șvaițer” care este memoria noastră națională după 1990, pe care nu prea mai știm cum să o gestionăm. La magazinul muzeului, acolo unde se vând și biletele de intrare, se mai pot achiziționa și mici tablete
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
univers de semnificații nu numai complexe și profunde, ci totodată îndelung meditate, reinterpretate și adesea pe cale de a deveni obscure, aproape de neînțeles, în anumite cazuri, primele texte care ne sunt accesibile reprezintă amintirea aproximativă a unor creații religioase imemoriale, devenite desuete sau pe jumătate uitate. E important să nu pierdem din vedere că grandioasa spiritualitate neolitică nu e "transparentă" prin documentația de care dispunem. Posibilitățile semantice ale documentelor arheologice sunt limitate și primele texte exprimă o viziune a lumii puternic influențată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și rele, erau evocate cu o tristă nostalgie. M-am furișat, am plecat, eu eram din altă lume, din altă parte... * M-am retras mai încoace, către prezent, pentru ca demult nu-i mai înțelegem pe acești oameni cu obsesiile lor desuete. Nu mai înțelegem sentimentalismul, care ni se pare siropos. "Situațiile" ni se par de operetă, ne temem de simțăminte prea tari, nu mai dispunem de vascularizație suficient de sprintenă pentru a ne înroși obrazul în situații "rușinoase"; "rușinea" este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sfârșit, amenințarea înghețului. Îmi amintește, totdeauna, versurile Magdei Isanos, care, prin 1938, scria: "vezi, iarba asta o să mai răsară și luna tot așa o să s-aplece, mirată peste apa care trece, noi singuri n-o să fim a doua oară". Cam desuet, cam romantic... Ei și? Nu-i mai autentică decât o mie și una din creațiile scrâșnind a inovație care ne sar în ochi acum? Toamna este o tristă-fermecătoare stare de trecere. Nu știu câtă disponibilitate are sufletul actual pentru aceste fleacuri eterne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ordin economic, la nevoia de adaptare la schimb...ri tehnologice și economice. Europa îmb...trânește se nasc tot mai puțini copii, instituția familiei, care este celulă de bâz... a unei comunit...ți, este privit... nu de puțini ca fiind ceva desuet. Se manifest... și o criz... moral.... Iar aceast... Europ... trebuie s... fac... fâț... asaltului dinspre acea parte a lumii înapoiate economic, ce acum se dezvolt... rapid și profit... de globalizare. Salariile foarte mici, combinate cu noile tehnologii informaționale și comunicaționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
nesfârșite între diversele facțiuni literare. Există în Israel anumite școli pentru care eu sunt diavolul: ar trebui să fiu demolat, distrus, dat la o parte, pentru a face loc la ceva nou, la ceva diferit. Eu sunt genul de realist desuet, care trebuie anihilat pentru a face loc experimentaliștilor. E un lucru pe care-l înțeleg. A.R. Dar dumneavoastră cum vă considerați, cum vă definiți realismul? A.O. Eu nu mă consider un realist, eu mă simt cel mai apropiat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
timp un desăvârșit om de lume. Să ai o casă mare cu porți larg deschise, să fii galant, primitor și sociabil sunt în Anglia calități mai prețioase decât posedarea unui larg bagaj științific. Un savant de provincie, cu o alură desuetă, cu punga numai pe jumătate plină nu ar avea, în ciuda întregii sale științe și a tuturor virtuților sale, decît o influență mediocră. Englezul are o veritabilă aversiune pentru oamenii plictisitori, pentru intriganți, pentru nerozi și aroganți. Din contră, îl iubește
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
dau uneori poeziilor sale accente vaticinare. Nu lipsesc versurile care abordează motive obișnuite ale liricii - contemplarea nemărginirii și aspirația spre o existență înaltă, tristețile provocate de singurătate, de neîmplinirile erotice, reveriile, meditațiile. Toate sunt transpuse într-o rostire simplă, chiar desuetă, cu o minimă grijă pentru elaborarea imagistică și prozodică. Militantismul național este principala temă a culegerii Cântarea suferinței (1920), alcătuită din stihuri mobilizatoare, optimiste, scrise în perioada 1916-1917, când suferința e văzută ca o forță capabilă să solidarizeze și să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
ale „prințeselor“ la menopauză; iar eu, rămâ nând toată viața mea un diletant cu inimă iubeață de licean, scoțând din minți fetele tinere și proaste, care și-au legat apoi viața de a mea (alt prost!) În amoruri romantice și desuete, pure de orișice socoteli și calcule de pricopseală. Ei, dar, vorba lui Kipling, asta este cu totul altă poveste. ...Prin 1935, adică după treizeci de ani, am vrut să revăd acele locuri de munte călcate În anii tinereții - anii uceniciei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avut curajul să pună mâna pe armă sau pe cutia cu otravă.) Dar la ce să mergem atât de departe când aveți chiar aici, de față și Înaintea dumneavoastră, pe eroul sentimental și prăfuit astăzi din acea epocă romanțioasă și desuetă de acum aproape o jumătate de veac [?]; ba Încă un erou a două drame amoroase, pe urma cărora mai păstrează și acum, În sertarele lui de om cu oarecare dichis până și În patimile lui, o arhivă de scrisori, versificații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de ani, legate toate (de nevastă-mea) cu o lată fundă neagră, dimpreună cu flori câmpenești și un pumn de țărână, strânse În propriul ei voal lung de pe plajă. Cine va avea răbdarea să le răsfoiască, aceste file Înflăcărate și desuet romantice? Le-am destinat focului, În lipsa analistului sau psihanalistului sensibilității noastre decadente, drojdie a sfârșitului de veac al XIX-lea. Despre cealaltă, ivită pe lume iarăși la mare și iarăși fiică a neamului cel sfânt, a scris Emanoil Bucuța, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mea nativă fizică și morală de felul ei intempestiv, fără sens și bădărănesc În multe privinți; libertină uneori și totdeauna neglijată; boemă și afectat cabotină; prea sentimentală și de aceea romanțioasă și incoerentă până În plină maturitatea mea, cât pe-aci desuetă. M-au trezit, Întârziind până la ele, [până la] aceste sclave ale modei și ale eroilor de cinema, cu atributele mele demodate: părul lung și dat pe spate, mustața tunsă mocănește și cravata-lavalieră a generației mele de la 1900; și m-au deretecat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]