544 matches
-
sau, mai exact, s] ai voința pe care o vrei. O asemenea viziune asupra libert]ții de voinț] este, susține el, neutr] prin raportare la adev]rul determinismului. Este irelevant dac] avem voința pe care o vrem din cauza unui proces determinist sau din cauza șansei (norocului). (Un libertarian ar fi înclinat s] înțeleag] acest mod de a pune problema ca tendențios.) Ce înseamn] s] avem voința pe care o vrem? Înseamn] a avea capacitatea de a forma volițiuni de ordin secundar, adic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comportat așa cum a f]cut-o. Am v]zut mai devreme c], potrivit lui Strawson, nu ne putem mulțumi s] l]s]m la o parte reacțiile noastre chiar dac], așa cum susțin incompatibiliștii, asemenea atitudini ar fi nejustificabile obiectiv într-o lume determinist]. S] presupunem c] Strawson are dreptate. S] presupunem, de asemenea, si c] determinismul este adev]rât (și recunoscut că adev]rât). Determiniștii radicali au dorit s] susțin] c], dat fiind adev]rul determinismului, reacțiile pot avea, în cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care sunt subiectiviști metaetici sau relativiști (vezi capitolul 39, „Relativismul”) tind în mod similar s] resping] orice fundamentare judiciar] pentru pedeaps] și propun în loc una integral consecințialist]. Dar, inc] o dat], aceasta nu înseamn] pentru ei s] se alieze cu determiniștii radicali care resping relevanță ideilor privind vină moral] pentru folosirea sancțiunilor sociale. Acesta este motivul pentru care ei se pot uni cu compatibiliștii care sunt realiști morali (vezi capitolul 35, „Realismul”), cum ar fi gânditori că Strawson și Frankfurt, si
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra identificărilor culturale). Pentru a ne forma o primă idee despre conceptualizarea de-a lungul timpului a relației structură-acțiune, macro-micro sau societate-individ, putem să ne raportăm la următoarea schemă simplificatoare (Tabel 1): Tabel 1. Relația societate-individ Autor Model Relație Durkheim determinist Individul e produsul societății Weber interpretativist Societatea e creația indivizilor Berger & Luckmann constructivist Societatea e creația indivizilor care la rândul lor sunt produsul său Marx conflictualist Indivizii reproduc și / sau transformă societatea Sursa: adaptat după Bhaskar (1997) În prezent, se
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în special ale teoriilor identității etnice și naționale, vezi: Smith (1999: 3-19), Ozkirimli (2000), Dungaciu (2004: 26-31). Cel dintâi desemnează o perspectivă ce reunește acele teorii care avansează sau pleacă de la ideea existenței unor identități fixe, statice, cu pronunțat caracter determinist, omogenizant 10, iar cel de-al doilea strânge în jurul său teorii care susțin ideea unor identități contextuale, procesuale, instrumentale, schimbătoare, inventate 11. Toate aceste puncte de vedere sunt însoțite de discursuri despre cultură, trăsături culturale, structuri, "granițe", categorii, putere, actori
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
31). Pentru a rezuma, să vedem ce răspunsuri la întrebările noastre vizavi de ce este, care sunt elementele componente și care e geneza identității oferă teoriile enumerate mai sus. În primul rând, avem ideea unei identități colective înțelese ca suprastructură, preexistentă, deterministă, ca esență identificabilă în toți membrii unei entități sociale; ca idee consecventă sau subînțeleasă acesteia este ideea de caracter diacronic. Identificăm apoi ideea genezei biologice și culturale și ideea importanței legăturilor de tip afectiv sau emoțional. Fără îndoială, toate aceste
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
asupra identității, a venit momentul să oferim soluția la întrebarea: Este identitatea moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul se poate obține dacă lăsăm la o parte atât poziția extremă esențialistă (deterministă) ce îngrădește ideea liberului arbitru și transformă indivizii în marionete 2 -, cât și pe cea extremă constructivistă (postmodernă) care de fapt deconstruiește realitatea socială și induce, in extremis, solipsismul. El este pe cât de simplu, pe atât de paradoxal: identitatea este
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
dar în două condiții, necesare și suficiente: nu se repetă niciodată și nu cunoaște decât o singură interpretare posibilă. Ea e văzută ca "lege" în istorie, imuabilă și incontestabilă. Modelul nomologic se organizează după o logică de tip cauzal și determinist, ca în științele naturii. 9 Vezi comentarii de referință asupra relației temporalitate-narațiune, atât pentru pozitiviști, cât și pentru anti-pozitiviști, în Ricœur, Temps et récit. 10 Vezi Narrative as Virtual Reality: Immersion and Interactivity in Literature and Electronic Media. Baltimore: John
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
eficiența pentru țara de origine și țara-gazdă; impactul asupra structurii economiilor naționale din punctul de vedere al ocupării forței de muncă; tipuri de investiții străine directe (fuziuni și achiziții, investiții greenfield etc.); orizontul de timp (scurt, mediu și lung); abordări deterministe și stocastice sau bazate pe teoria jocurilor strategice. Ceea ce este important pentru eficiența ex-ante a unor proiecte de investiții vizează activitatea de a evalua costurile și beneficiile unor cheltuieli cu investițiile pentru perioade viitoare, utilizând tehnica actualizării (Zaman, Geamănu, 2006
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
factorului ecologic sau de mediu asupra celui economic, social, financiar și tehnologic; se poate afirma că luarea în considerare a noțiunilor de sustenabilitate și complexitate a dezvoltării economico-sociale a imprimat noțiunii de investiții, respectiv modelării acesteia necesitatea trecerii de la abordări deterministe la abordări probabilistice (stocastice), precum și de la abordările lineare la cele nelineare, în ceea ce privește raportul om natură, în condițiile în care se intensifică necesitatea abordărilor multi-, inter-, intrași transdisciplinare. 5.2. Concluzii cu caracter aplicativ-operațional Deschiderea externă a economiei românești a însemnat
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
conceptuale 280 Dispute în jurul ideilor de progres și evoluție 281 Criteriile evoluției și ale progresului 288 Bibliografie 299 3. INCERTITUDINEA - O PERSPECTIV| PSIHOSOCIOLOGIC| Capitolul 16. Patru modele de decizie 303 Structura procesului decizional 303 Decizia certă într-o lume strict deterministă 305 Decizia certă de tip probabilist 307 Decizia în incertitudine persistentă 314 Modelul cibernetic 315 Strategii de decizie în incertitudine persistentă 319 Două tipuri de strategii 319 Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii 326 Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei cunoașteri complete: condiția de certitudine. Comportamentul sistemelor care posedă un grad suficient de ridicat de cunoștințe (condiția certitudinii) este deci principial optimal și, în consecință, complet determinat (predictibil). Legile care guvernează sistemele sociale, caracterizate prin condiția certitudinii, sunt riguros deterministe. Legile sociale strict deterministe afirmă că sistemele sociale evoluează către o stare care, în condițiile date, este fie optimă, fie singura posibilă (nu există și alte stări adecvate, în diferite grade, suficient de stabile). Dimpotrivă, comportamentul sistemelor caracterizate printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de certitudine. Comportamentul sistemelor care posedă un grad suficient de ridicat de cunoștințe (condiția certitudinii) este deci principial optimal și, în consecință, complet determinat (predictibil). Legile care guvernează sistemele sociale, caracterizate prin condiția certitudinii, sunt riguros deterministe. Legile sociale strict deterministe afirmă că sistemele sociale evoluează către o stare care, în condițiile date, este fie optimă, fie singura posibilă (nu există și alte stări adecvate, în diferite grade, suficient de stabile). Dimpotrivă, comportamentul sistemelor caracterizate printr-o raționalitate limitată (condiția de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în formularea legilor sociale. Nivelul de cunoaștere și predictibilitatea comportamentului. Mai sus am adus o serie de argumente în sprijinul ideii că sistemele caracterizate prin condiția de certitudine au un comportament optimal și predictibil; ele sunt obiectul unor legi strict deterministe. Sistemele caracterizate prin condiția de incertitudine au un comportament suboptimal și relativ impredictibil; sunt obiectul doar al unor legi probabiliste. Nivelul de cunoaștere și comportamentul conservator/inovator. Incertitudinea cronică tinde să fie asociată cu un comportament conservator. Cu cât nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
irevocabil așa cum este, iar un fapt trecut, așa cum a fost. Viitorul însă are un alt statutontologic. El poate fi într-un fel, dar poate fi și în altul. Există, în științe, două moduri distincte de a considera viitorul - una strict deterministă și o alta probabilistă. Pentru prima modalitate, viitorul este strict determinat în raport cu istoria sistemului. Dacă am poseda o cunoaștere completă a legilor care guvernează dinamica sistemelor reale și, de asemenea, a tuturor factorilor ce acționează asupra acestora, am putea prezice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Henri-Irénée Marrou sugera o așa-numită „psihanaliză existențială”. Situația își pune amprenta asupra modului de a gândi și de a acționa. Există însă în acest punct crucial al relației dintre situație și comportament o diferență netă între punctul de vedere determinist și cel indeterminist. Determinismul consideră că situația este aceea care, în ultimă instanță, determină comportamentul. Analiza situației are aici o finalitate cauzală: găsirea factorilor determinanți. În perspectivă indeterministă a comprehensiunii, situația obiectivă nu explică decizia luată - în aceeași situație, actori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acționat în aceeași situație, ar fi optat în mod foarte diferit. În acest sens afirmam mai sus că comprehensiunea este strict indeterministă. Între situație și decizie este presupusă o relație foarte vagă și în nici un caz una deterministă. Un cercetător determinist pornește de la o cu totul altă presupoziție în legătură cu relația dintre situație și acțiune. Relația dintre cei trei termeni - Situație (S), Conștiință (C) și Eveniment (E) ca produs al acțiunii - este imaginată în teoria care fundează comprehensiunea, în felul următor: Figura
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
situație și acțiune. Relația dintre cei trei termeni - Situație (S), Conștiință (C) și Eveniment (E) ca produs al acțiunii - este imaginată în teoria care fundează comprehensiunea, în felul următor: Figura 13.2. Relația dintre Situație, Conștiință și Eveniment În viziunea deterministă, relațiile sunt următoarele: Figura 13.3. Relația dintre Situație, Conștiință și Eveniment în viziune deterministă Relația (1) indică determinarea conștiinței actorului de situația obiectivă (totalitatea condițiilor exterioare și interioare care modelează conștiința). Relația (2) indică rolul important al conștiinței în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
timp a evenimentelor nu mai cuprinde în ea însăși un lanț cauzal. Ea este succesiunea stărilor unui sistem. Fiecare stare în parte este determinată de legea sistemului, succesiunea lor fiind întâmplătoare, complet neinteresantă. Cele două strategii sunt fundate pe scheme deterministe distincte. Explicația evenimențială se bazează pe schema cauzalității. Cauzalitatea conține în ea însăși perspectiva istoristă. Ea presupune mereu o relație dintre două evenimente, unul fiind cauza, iar celălalt, efectul. Relația dintre ele este determinativă: cauzadetermină (produce) efectul. Relația are, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
orientare temporală strictă: cauza precedă în mod absolut efectul. Există un decalaj în timp între cauză și efect. A explica un eveniment înseamnă a căuta, în timpul care îl precedă, un alt eveniment care îi reprezintă cauza. Realitatea, conform acestei scheme deterministe, reprezintă o succesiune a unor stări, în care fiecare stare depinde de starea trecută și, prin aceasta, de întregul șir de stări anterioare. Simetric, fiecare stare determină (este cauza) stării care îi urmează și prin aceasta este responsabilă de tot
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiecare stare determină (este cauza) stării care îi urmează și prin aceasta este responsabilă de tot șirul de stări viitoare. Știința trebuie deci să formuleze legile care leagă stările, evenimentele discrete între ele. Explicația structurală este fundată pe o schemă deterministă sistematică. Obiectul de cercetare este un sistem. El reprezintă o pluralitate de elemente interdependente. Un sistem se caracterizează printr-o interdependență ordonată, și nu prin una întâmplătoare. Dacă unul dintre elementele sale componente se modifică, toate celelalte se vor modifica
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibil (Lévi-Strauss, 1968). De aici și așa-numitul antiistorism teoretic susținut pragmatic de structuraliști. Am selectat intenționat o serie de declarații ale structuraliștilor care pot fi considerate exagerate, pentru a pune clar în evidență diferența de perspectivă dintrecele două modele deterministe. Dacă acceptăm schema cauzalității, punctul de vedere istorist, evenimențialist pare inevitabil. Dimpotrivă, schema structuralistă include ea însăși, în mod logic, o atitudine antievenimențialistă și antiistoristă. Structuraliștii au declarat cu emfază că, după „revoluția” lor, istoria ca obiect legitim de preocupare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în vederea rezolvării problemei de la care s-a plecat, prin utilizarea soluției alese. Figura 16.1. Cele cinci faze ale procesului decizional În funcție de presupoziția făcută asupra certitudinii incertitudinii, pot fi desprinse trei modele ale deciziei: decizia certă într-o lume strict deterministă, decizia certă de tip probabilist și decizia în condiții de incertitudine persistentă, la care se poate adăuga un al patrulea model nedecizional - modelul cibernetic. Decizia certă într-o lume strict deterministătc "Decizia certă într‑o lume strict deterministă" Acest model
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lume strict deterministă, decizia certă de tip probabilist și decizia în condiții de incertitudine persistentă, la care se poate adăuga un al patrulea model nedecizional - modelul cibernetic. Decizia certă într-o lume strict deterministătc "Decizia certă într‑o lume strict deterministă" Acest model presupune că decidentul poate, la sfârșitul procesului decizional, să identifice soluția care este cu siguranță cea mai bună. Pentru aceasta este nevoie de două presupoziții, și anume: 1. Reductibilitatea completă a incertitudinii: în procesul decizional, incertitudinea inițială cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate obține toate cunoștințele teoretice și empirice necesare evaluării soluțiilor și că va fi deci capabil să le ierarhizeze într-o modalitate clară. Lipsa unor criterii sau cunoștințe suprimă automat garanția selectării soluției celei mai bune. 2. Universul este strict determinist. Prima presupoziție se referă la completitudinea cunoștințelor. Cea de-a doua este de ordin ontologic. Universul în care decidentul urmează să utilizeze decizia este guvernat de legi stricte, fiind în consecință previzibil în mod absolut. Această presupoziție se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]