KorAP: Find »[drukola/base=devianță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...31 >

769 matches

Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691

și complexă de manifestări comportamentale, reacții, atitudini și acțiuni, care, prin caracterul lor, se opun formelor de conduită conforme cu normele socio-culturale, juridice și moral religioase ce reprezintă aspectul normal al acestora. Din aceste considerente trebuie să acceptăm faptul că devianța reprezintă efectul acțiunii unor „modele negative” asupra persoanei umane, care, plecând de la acestea, a „interiorizat anti-valori”. Modelele negative sunt acceptate cu ușurință de o anumită categorie populațională (persoane frustrate, complexate, cu carențe afective și educaționale, lipsite de familie etc.), care

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
adăugăm faptul că, dincolo de „dispozițiile ereditar-constituționale” ale unora dintre acești indivizi, un rol important revine factorilor sociali (situații de criză socială, anomie, deteriorarea nivelului de viață, schimbări social-politice, războaie, revoluții, cataclisme naturale etc.). Toate acestea contribuie la configurarea tipurilor de devianță. Deși devianța prezintă, cum spuneam, o varietate extrem de mare de forme și manifestări, am reținut, următoarele tipuri de conduite deviante, după cum urmează: 1) conduitele de tip agresiv, caracterizate prin agresivitatea manifestată sub formă de acte de violență, fie că este

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
că, dincolo de „dispozițiile ereditar-constituționale” ale unora dintre acești indivizi, un rol important revine factorilor sociali (situații de criză socială, anomie, deteriorarea nivelului de viață, schimbări social-politice, războaie, revoluții, cataclisme naturale etc.). Toate acestea contribuie la configurarea tipurilor de devianță. Deși devianța prezintă, cum spuneam, o varietate extrem de mare de forme și manifestări, am reținut, următoarele tipuri de conduite deviante, după cum urmează: 1) conduitele de tip agresiv, caracterizate prin agresivitatea manifestată sub formă de acte de violență, fie că este vorba de

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
răpiri de persoane sau de grupuri de persoane, atacuri armate, crime în masă, distrugeri materiale (clădiri, rețele de comunicație, instalații electrice, de alimentare cu apă etc.); 7) conduitele de manipulare, care au în multe situații ca intenție o înclinare către devianța antisocială, urmărind a „forma” și „induce” manifestări comportamentale, modele de gândire, forme de sensibilitate etc. care, ca efect imediat sau la distanță, să favorizeze formarea unei mase populaționale docile, lipsită de dorințe, de idealuri, care prin manipulare să poată fi

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
mintală. Având în vedere necesitățile impuse de acțiunea de igienă mintală, noi am preferat să clasificăm conduitele deviante în trei grupe: conduite de tip antisocial; conduite de dependență socială; conduite de refugiu. A) Conduitele de tip antisocial Acest tip de devianțe au la baza lor instinctul combativ, din care se dezvoltă agresivitatea și violența (P. Bovet). Când vorbim despre combativitatea socială sau colectivă, ne referim la instinctul combativ al indivizilor care alcătuiesc societatea. Instinctul combativ apare la individ o dată cu sentimentele sociale

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
conflict cu societatea, dependentul este individul care depinde de societate. Agresivul atacă, pe când dependentul cere. Agresivul stârnește ură și frică, pe când dependentul stârnește mila publică, nevoia de a fi protejat, de a fi pus la adăpost. Și acest tip de devianță are la bază tot un scenariu în care sunt implicați trei factori: dependentul sau persoana care cere; persoana caritabilă, care oferă și protejează, încurajând în mod inconștient dependentul prin mila pe care acesta i-o inspiră; societatea, respectiv modelul socio-cultural

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
rolurilor și un anumit tip de relații interpersonale în interiorul scenariilor respective. C) Conduitele de refugiu Aceste conduite au la bază inadaptabilitatea individului la situațiile și evenimentele vieții, la grupul social și normele de comportament ale modelului socio-cultural. Acest tip de devianțe împrumută caracteristici de la celelalte două, descrise anterior, prin faptul că refuză realitatea. Cauzele conduitelor de refugiu sunt reprezentate de: frustrări în copilărie, tensiuni urmate de revoltă, dorința de schimbare, izolare, căutarea unei noi realități, dorința de ieșire, de evadare de sub

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
simulării bolilor sunt următoarele: simularea mentală adevărată și totală; simularea prin exagerare sau suprasimularea; perseverarea. Un rol important în acest sens îl joacă fenomenele de sugestie, autosugestie sau inducție sugestivă din partea simulantului. Pe baza datelor mai sus prezentate privind formele devianțelor sociopatice, putem considera că avem de-a face cu un grup de tulburări psihosociale net individualizate, cu o configurație și legi interne proprii, specifice în raport cu alte forme de manifestare ale personalității, care le diferențiază net de aspectele medico-psihiatrice ale conduitelor

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
cu un grup de tulburări psihosociale net individualizate, cu o configurație și legi interne proprii, specifice în raport cu alte forme de manifestare ale personalității, care le diferențiază net de aspectele medico-psihiatrice ale conduitelor sociale. Aceasta face să se delimiteze clar cadrul devianței de cel al bolii psihice, așa cum rezultă și din tabelul următor. Boală psihică Devianță 1. Suferință limitată la sine 1. Manifestare ostilă față de ceilalți 2. Ruperea contactului logic cu realitatea 2. Refuzul contactului firesc cu realitatea 3. Dezadaptare 3. Inadaptare

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
proprii, specifice în raport cu alte forme de manifestare ale personalității, care le diferențiază net de aspectele medico-psihiatrice ale conduitelor sociale. Aceasta face să se delimiteze clar cadrul devianței de cel al bolii psihice, așa cum rezultă și din tabelul următor. Boală psihică Devianță 1. Suferință limitată la sine 1. Manifestare ostilă față de ceilalți 2. Ruperea contactului logic cu realitatea 2. Refuzul contactului firesc cu realitatea 3. Dezadaptare 3. Inadaptare 4. Închidere în sine, autoizolare 4. Dorința de a ieși din societate, din izolare

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
6. Dezechilibrul comportamentului 7. Incapacitatea de a acționa conform normelor social-juridice (parțial sau total) 7. Refuzul de a se supune normelor social-juridice (parțial sau total) 8. Pierderea identității 8. Imposibilitatea de a-și găsi identitatea 4. Constituția perversă Tot în cadrul devianțelor mai trebuie discutată o problemă deosebit de importantă, cu implicații atât individuale, privind structura personalității, cât și psihosociale și socio-psihiatrice, privind comportamentul individului. Este vorba despre constituția perversă. Constituția perversă este mai mult o stare a personalității, o dispoziție constituțională și

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
poate oferi un „sistem de valori pozitive”, întrucât, prin caracterul său represiv-castrator, el îndepărtează, pe de o parte, de valori persoanele instituționalizate, iar pe de altă parte, dezvoltă atitudini și conduite ostile valorilor pozitive, creând condiții pentru aderarea la antimodelele devianței. Atât ambianța negativă, cât și absența modelului pozitiv vor avea o influență negativă importantă asupra personalității, în special în ceea ce privește rezolvarea situației oedipiene, cu carențe ulterioare severe pentru individ, care-i vor marca profund psihobiografia. Având în vedere cele de mai

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
practicianul nu trebuie să o ocolească fără a abdica de la misiunea sa, în care el va găsi mai multă lumină în studiul abstract al legilor vieții, al sănătății și al bolii, unde medicul alienist va putea să înțeleagă mai bine devianța inteligenței și tratamentul ei, unde omul de stat va putea să se edifice în marile probleme ale medicinei politice sau internaționale, iar economistul în ceea ce privește oportunitatea măsurilor de administrație sanitară, și magistratul în interpretarea faptelor judiciare ale crimei”. Cât de actual

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
Considerăm că acesta este un concept mult mai adecvat, implicând atât aspectele funciare ale normalității, cât și pe cele ale anormalității. Deși, din punct de vedere statistic, media populațională stabilește nivelul de sănătate mintală, iar extremele, starea de boală sau devianță, lucrurile trebuie privite mai nuanțat. Când ne referim la grupul populațional, vom folosi conceptul de sănătate mintală medie; când ne referim la individ, vorbim de sănătate mintală individuală. Credem că trebuie făcută o precizare în această privință. Sănătatea mintală medie

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
atitudini față de sănătatea mintală și boala psihică, în raport cu ideea și imaginea despre om a societăților respective. Această imagine socială a omului este punctul de plecare al formelor de educație, atât în ceea ce privește formarea omului, cât și atitudinea față de suferință, boala psihică, devianța socială etc. Interesante și semnificative în acest sens sunt opiniile sociologilor, ale politologilor sau ale filosofilor despre relația dintre societate și sănătatea mintală (H. Spencer, A. Menger, P.P. Negulescu, W. Lippmann, O. Spengler). Problema esențială care se discută în cazul

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
C.W. Beers, A. Meyer, D.B. Klein, H. Bouyer și Martin-Sisteron). 4. Formarea personalului de igienă mintală Transformarea acțiunii de igienă mintală într-o adevărată mișcare medico-socială de promovare a sănătății mintale și de profilaxie a bolilor psihice sau a devianței sociopatice reclamă o organizare specială a acestei rețele de asistență. Se impune cu necesitate formarea atât a unor instituții specializate în desfășurarea acțiunii de igienă mintală, cât și a unor cadre de specialitate (medici, psihologi, psihopedagogi, asistenți sociali, sociologi, economiști

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
rând la Biserică, școală și familie. Acțiunea de igienă mintală implică o mare mobilitate și putere de adaptare în raport cu cerințele sociale, rezultatele studiilor epidemiologice, cunoașterea factorilor de risc morbigenetic pentru sănătatea mintală, adaptarea sau inadaptarea familială, școlară, profesională sau socială, devianțele, antecedentele patologice psihiatrice etc. Specialiștii antrenați în activitatea de igienă mintală trebuie să stăpânească perfect metodele și tehnicile de lucru, să prelucreze rezultatele și să elaboreze pe baza lor strategii practice de psihoprofilaxie. 5. Medicul, educator al sănătății mintale Orice

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
justiției. Acești indivizi, cu un tip de conduită deviantă, antisocială, răspund pentru delictele și crimele comise, spre deosebire de bolnavul psihic, care este considerat iresponsabil. Importanța conștiinței morale este deci esențială. Ea trasează granița dintre boală și nebunie, dintre normalitatea psihosocială și devianța sociopatică. Rezultă că psihiatria și igiena mentală pot furniza argumente pentru o teorie a moralei, capabilă să amelioreze inteligența, mentalitatea, comportamentele, modul de viață socială civilizată (H. Damaye). Psihoigiena, privită în perspectiva moralei, trebuie să ofere „exemple” și „modele” pozitive

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
a modelelor de conduite deviante, după cum urmează: a) domeniul factorilor psihobiologici, de origine pur individuală, în care intră: delincvenții obișnuiți (furturi minore, vagabondaj, infracțiuni față de ordinea publică); prostituatele și homosexualii; delincvenții ocazionali (agresivitate, homicid, vandalism, violuri etc.); cazurile extreme de devianțe sexuale (exhibiționism, sadism, crime sexuale violente etc.); alienații mintal. b) domeniul factorilor socio-culturali, de origine pur socială, în care intră: delincvenții din categoria nemanuală; delincvenții sistematici; criminalii organizați; criminalii profesionali. 4. Tipurile de delincvenți În ceea ce privește tipurile de delincvenți, părerile specialiștilor

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
tipurilor de delincvenți și a comportamentului criminal, distingând nouă tipuri. El constată existența unei înrudiri între tipurile de criminali profesionali și tipurile de criminali neprofesionali, pe care o ilustrează cu tipurile intermediare, care nu sunt decât forme gradate ale aceleiași devianțe sociopatice, evoluând de la criminalii nepatologici către criminalii patologici. Tipurile descrise de M.B. Clinard sunt următoarele: criminalii profesionali: hoții de buzunare, spărgătorii de bănci, falsificatorii, escrocii; criminalii organizați: „killer”-ii, rețele de prostituție, traficanții de droguri, muncitorii clandestini; criminalii profesionali obișnuiți

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
bandele de adulți; criminalii „gulere-albe”: oamenii de afaceri, clericii, politicienii și funcționarii guvernamentali; criminalii obișnuiți neînnăscuți: cei care comit furturi neînsemnate, vagabondaj; prostituatele și homosexualii: cei care comit conduite homosexuale, prostituție; delincvenții ocazionali: cei care comit omoruri, acte de vandalism; devianțele sexuale: exhibiționismul, violul; criminalii patologici: bolnavi mintal. În ceea ce privește geneza conduitelor deviante de tip criminal, două grupe de factori intervin în cazurile analizate de M.B. Clinard: a) factori sociogenetici comuni tari: modelul cultural, relațiile sociale și interesele de grup; aceștia acționează

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
criminali profesionali, criminali organizați, criminali profesionali obișnuiți, criminali „gulere-albe”; b) factori psihogenetici individuali: tulburări de comportament, constituții psihopatice, stări reactive, perversiuni sexuale, boli psihice; aceștia acționează în cazul următoarelor forme de criminali: criminali obișnuiți neînsemnați, prostituate și homosexuali, delincvenți ocazionali, devianțe sexuale, criminali patologici. Se observă, așa cum spuneam anterior, în cazul clasificării lui M.B. Clinard, o creștere progresivă a potențialului agresivității criminale și, în același timp, o deteriorare a stării de sănătate mintală, de la criminalii profesionali nepatologici până la criminalii neprofesionali patologici

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
întâmplat în cazul mediului și al naturii? (C.S. Lewis). Ceea ce se pune în discuție prin medicalizarea societății este nu atât conceptul de sănătate, cât cel de boală. Asistăm la o permisivitate a spațiului sănătății, în care sunt incluse homosexualitatea, anumite devianțe, toxicomaniile, avortul. Este incontestabil expresia unei crize de identitate, care anunță o stare de anomie socială. În mod simbolic, se procedează la o „ștergere” a limitelor dintre sănătate și boală, permițând anormalului să „intre” în sfera normalului, prin acceptarea sa

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
greutate progresul în sfera revizuirii conceptelor de sănătate mintală și boală psihică. Ea este conservatoare. Dar mai apare încă un aspect, care nu poate fi rezolvat decât de igiena mintală. Societatea pune, de regulă, la un loc boala psihică și devianța. De aceea, ea acționează represiv atât asupra bolnavilor psihic, cât și asupra sociopaților, atribuindu-le eticheta comună de „periculozitate socială”. De aici decurge statutul psihosocial specific al acestora, cu toate consecințele lui. Cea care poate și trebuie să rezolve situația

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
1966. Baechler, J., Les suicides, Calmann-Levy, Paris, 1975. Balint, M.; Balint, E., Téchniques psycho-thérapeutiques en médecine, Payot, Paris, 1970. Balint, M., Le médecin, son malade et la maladie, Payot, Paris, 1972. Banciu, D.; Rădulescu, S.; Voicu, M., Introducere în sociologia devianței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985. Banu, G., „Certificatul medical prenupțial”, în Rev. Ig. Soc., 5, 1936. Banu, G., „Eugenia poporului românesc”, în Rev. Ig. Soc., 11.12, 1941. Banu, G., „Eugenie, ereditate, rasă”, în Mari probleme de medicină socială

[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]