2,071 matches
-
până la desfigurare sufletul plăpând, tânjitor doar de puțină înțelegere și respect pentru demnitate pe care atunci și în acel cadru nu mi-l încălca nimeni, dreptul la umilință - condiție esențială și imprescriptibilă a omenescului din fiecare. Ilustrația muzicală molcomă ne devora sufletele, seara fusese rezervată femeilor coreligionare miresei și care nu puteau să fie prezente din diferite motive peste câteva zile la procesiunea religioasă a nunții. Zeci de poze, fețe senine și binevoitoare care ne înconjurau, ce mai, un “tăvălug” de
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
aversiune? Oare nu pentru că scepticul din Montparnasse a făcut parte din mișcarea legionară și aici în Franța aceasta nu dădea deloc bine? Dv. ce părere aveți? De altfel, însuși autorul de “aforisme” mărturisește de o relevanță dezarmantă: “Cititul mi-a devorat gândirea” sau “tristețea mi-a distrus toate talentele” ... Chiar și fostul președinte al Academiei Române, critical Eugen Simion se întreabă: “Ce rost are să scriu despre un autor care declară că nimic nu are sens ... Să scriu despre sensul nonsensului?”, Din acest
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
Acasa > Impact > Istorisire > UN JOB, DOUĂ JOBURI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ritmul vieții noastre, vrem nu vrem, devine din ce în ce mai accelerat. Malaxorul grijilor cotidiene seamănă cu un monstru care devoră cu apetit pantagruelic timp, nervi și sănătate într-un ritm amețitor. Ziua ni se pare mai scurtă deși tot douăzeci și patru de ore numără și acum. Oamenii nu mai merg la serviciu ci aleargă - și la propriu și la figurat - după
UN JOB, DOUĂ JOBURI de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363820_a_365149]
-
pahar cu apă plată! Apoi am sosit micul dejun. O chiflișoară lunguiață tăiată în două și garnisită cu câteva rotițe de salam și o felie de cașcaval. Destul de gustoasă, dar cam subțirică! Hapciu, a exclamat finlandezul cel mare, după ce a devorat chifla din două mușcături. Ba culmea, a cerut stewardezei încă una! Și a primit! Micuțul samaritean, cu ochii înlăcrimați de atâta admirație față de Benone Sinulescu Look Like (BSLL), i-a oferit Marelui Gatsby... și chifla lui in dar. Desigur că
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
va simți toate năravurile; o va trânti în pat, ca pe o pradă de război, o va pipăi peste tot, în toate ascunzișurile văzute și nevăzute ale cărnii ei albe, cum făcea cu fetele de la târgul de sclave; o să-i devoreze buzele, strigând: om la apă! o să-i țină coapsele în palmele sale aspre de atâta lopătat pe oceanele nesfârșite ale pământului ăsta blestemat; o să-i înțepe obrajii ăia de sfântă cu barba lui încâlcită de toate furtunile de gradul 9
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
Cum? I-ai cunoscut părinții? CONTELE DRACULA: (ca și când n-ar fi auzit-o) Când s-a apropiat clipa nașterii tale, fata a fugit într-o pădure sperând că va găsi o colibă unde să te crească. Dar sărmana a fost devorată de lupi într-o noapte întunecoasă când alega cu tine în brațe, printre copaci, după un adăpost. Tocmai am auzit urletele fioroase ale fiarelor sălbatice și te-am zărit neputincios în fața lor cum îți adulmecau frăgezimea cărnii. O ură nebună
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Unduia slovele, le împodobea cu flori de aveai impresia că foaia de hârtie se transforma într-o față de masă frumos brodată. Știa toate legile și citea... și citea... Lua cărți de la biblioteca satului cu brațul, apoi, una câte una le devora. Seara, se așeza pe pat, astfel ca lumina lămpii, atârnată de un cui, să-i cadă pe carte, potrivea fitilul și se rezema de peretele îmbrăcat cu o carpetă înfățișând o fată întinsă pe iarba verde cu o mână sprijinindu
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
Nu știu ce să zic, nu am fost niciodată la un bărbat acasă așa că..., mimă ea jena de a fi singură cu el în casa lui. - Nu ești minoră, nu ai de ce să te temi, te invit la masă, nu să te devorez. - Aoleu, o făcu ea pe speriata. Ei, nici chiar așa că doar nu suntem în comuna primitivă sau în junglă. Dar, dacă a fost la tine și doamna Zbihli și zici că nu s-a întâmplat nimic, eu de ce m-aș
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, încercând să ascundă emoția care-i devora pe dinăuntru. Mâinile i-au trădat! Nici nu se putea altfel. Erau conștienți că se despărțeau de o anumită etapă din viața lor. Erau conștienți că aceste clipe mirifice nu se mai întorc. Erau... Au făcut poza de final. Am
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Toate examenele psihiatrice la care fusese supusă aveau același rezultat: depresie profundă, dar nu incurabilă. Nimic nu justifica de ce se afunda cu fiecare zi, tot mai mult în tenebre, de ce nu se poate elibera din iadul emoțional în care
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu te pot atinge nici c-o floare Deși tu-mi foarfeci viata-ntre picioare Suava că o floare carnivora Care doar din iubire mă devora Și cînd te-alint și te iubesc Mă simt precum un măr domnesc În clipa-n care te respir, Pe cerul minții, fir cu fir. & Vîntul matură frunzele de pe ălei Eu te caut pe unde bate vîntul Petalele florilor se
SUAVA CA O PLANTA CARNIVORA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361102_a_362431]
-
de ceas - / Visez cumva? Nici vorbă. Mort sunt. Cu-atât mai bine... Dar acest spectru? Rana cumplită? Și-acest glas / Ce par a fi-ntâmplate cu secole-nainte ? / O, tu neant ! E chipul ce-n inimă-a rămas / Și care-a devorat-o cândva. Mi-aduc aminte ... ” Charles Baudelaire este reprezentat de un singur poem “Examenul de la miezul nopții” în care poetul damnat este tras la răspundere pentru ziua pierdută, prilej pentru a-și face un examen de conștiință autoironic, în stilu-i
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
de Cântarea Cântărilor, dezvoltă trei coordonate fundamentale, timpul, viața, tăcerea, care-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește, misterios, cu timpul. Dar undeva, într-un spațiu ideal și himeric, poetul se lasă devorat de umbra propriei tăceri: „Poeți de după mine, veniți de luați ispită!” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei. O altfel de încercare a firii de Poet, după cum însuși autorul mărturisește, este Dansul Inorogului - Elogiul Melanholiei (2010
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
prin barbă și pe obraji. Avea o gură știrbă, care adăpostea o limbă vicleană ce-i adusese cândva multe foloase, dar și multe ponoase. În partea de sus a gurii îi atârnau doi dinți, ultimii care, deși șubreziți, mai puteau devora încă și o piele de animal! Nu se poate spune că acest nenorocit era din cale-afară de vitregit de soartă, căci avea și ochi, și urechi, și picioare, și un stomac, chiar prea sănătos. Meteahna cea mare a lui era
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
ecou vei fi, din șoapte, Când eu rană lângă rană Peste cerul fără ceruri Voi muri în mii de feluri Doar clipind geană pe geană. Voi muri clipă de clipă Și de zeci de ori pe oră În clepsidra ce devoră Fir cu fir lumi în risipă... Voi muri în multe chipuri Diferit, irepetabil: Bob cu bob, polen mirabil În oceane de nisipuri... Voi muri ca o lumină Văl cu văl, ca o meduză În a mării neagră spuză Și a
VOI MURI ÎN MII DE FELURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364191_a_365520]
-
meu de uimire/ am nevoie de un glas al greierilor/ pentru a mă elibera de gând / „... Asta o veți spune d-voastră, cititorul... Cine are curajul să privească în inima unui vulcan care erupe? Poetul este cel care se lasă „devorat” de adâncuri, mistuindu-se în amestecul de lavă și foc... Valentina Becart/ 15 iulie 2013 Referință Bibliografică: Exegeză. Ea tot, ea absolut, ea univers...” , autor George Adrian Popescu ( eunescu) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 934, Anul III
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
fim sinceri, nu credeam că a mai rămas nici picior de muntean. Voi două sunteți o surpriză pentru mine. Ba, una chiar plăcută! Pot să mă gândesc să vă ofer oamenilor mei de încredere. -- Nu am să aștept să fiu devorată de kemași, să fii sigur! Dă-mi o armă și lasă-mă să mă lupt pentru viața mea și a surorii mele! Sunteți războinici și am să lupt cu oricine alegi! -- Devorată? Din nou, cascade de râsete, spintecând noaptea adâncă
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
fața lui. Era un bărbat tânăr, prea tânăr pentru o căpetenie și totuși, destul de în vârstă să poarte pe chip cicatricele unor lupte crâncene. I-am văzut furia din ochii de culoarea oțelului, aproape ireali. Părea în stare să mă devoreze pe loc. La semnalul său, doi kemași se apropiară în fugă. Nu aveam să mă las zdrobită! M-am scuturat puțin ca să-mi revin, după care am lovit primul kemaș cu piciorul drept, direct în gât. Cunoșteam punctele energetice ale
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
ta. Dacă vei învinge în toate cele cinci înfruntări, ai dreptul de a-ți alege tovarășul pe care îl dorești din clanul nostru. Dacă vei pierde, teritoriul Kema va înghiți teritoriul Kaar. Și, dacă tot erai dornică de a fi devorată, trebuie să cauți canibali în altă parte. Kemașii sunt fierari, nu canibali. Foarte bine! Nu puteam fi mai mulțumită de atât! Întoarsă însă lângă So-Kaar, nu am reușit să mă liniștesc. Sora mea era disperată. Îi era teamă că voi
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
îngropat sub straturi multe pământu-l ține împietrit ca prizonier pe veci din soare sclipește dur în răsărit, vădind a iadului culoare în jar străluce când dogori în roșu negru-l siderează, scântei aruncă ars de sori sau flăcări care-l devorează apoi se stinge și tăcut se risipește-n spuza rece agonizănd ca început al vieții care-n moarte trece *** Referință Bibliografică: cărbune / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015. Drepturi de Autor
CĂRBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368043_a_369372]
-
în starea asta. Era deci, așa cum se spunea la începuturi, cea mai bună dintre societăți. Pe pereții năruiți ai caselor atârnau luminoase portretele marilor gânditori ai lumii: Marx, Engels și sfrijitul acela de Lenin. La ei se uitau oamenii când devorau și lăcrimau de bucurie... *** Consiliul Seniorilor Supraveghetori se întruni sub auspicii nefaste. Aripile negre ale președintelui zbârnâiră sinistru. Întreaga adunare îngheță: - Am tolerat peste poate liberul arbitru, legea fundamentală a speciilor dotate cu conștiința de sine! Eroare! Acești nefericiți pe
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
putea...Chiar, oare cum or fi ele și cum o fi treaba cu adulterul în Europa și în România? Hmm!Își amintește de prima lui scenă de dragoste trupească cu o femeie;era teribil de stângaci și aproape că a devorat-o, înghesuițiunul înaltul pe frunzișul din pădure. A învinețit-o peste tot, a mușcat-o cu dinții lui tineri și puternici, înfierbântat de priveliștea pielii dezgolite și fine. Abia când a întâlnit-o pe Maria, el a...Toți prietenii lui
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
prea departe de aserțiune, neamul omenesc aparține firesc (cât de firesc?) unui mănunchi de oameni și nu invers iar sub acest raport omenirea este împărțită gregar: în turme de vite având un conducător care o păzește (păstorește), pentru a o devora. Și, de-aici, premiza falsă indubitabil, cum că păstorul are o valoare superioară turmei sale și deci că și păstorii oamenilor, conducătorii lor au o natură superioară naturii popoarelor pe care le diriguiește. Pasul până la originea divină a conducătorului e
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
a văzut o posibilă instaurare a unei mitologii noi, în care zeii nu se mai nasc pe înaltele olimpuri, ci pe postamentul propriei lui filosofii, împrumutând chiar aura biografiei lui spirituale. Așa cum sugerează, fără modestie, în lucrarea sa „Ecce homo”, devorat de optica megalomană a ultimilor ani ai vieții, ani cruzi de boală, filosoful dorea să se erijeze el însuși în idol, în profet, care să vestească o nouă eră a culturii umanității. Precum, mai târziu la noi, M. Beniuc ce
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
criticului literar absolut de un amic de-al său ca amantă și ca viitoare candidată la „Cetatea Spiritului”). Tânăra poetesă: Domnilor colegi, (râde complice) mă încearcă exaltarea născută din închipuirile mele transfigurate creator, dar și o anumită înflăcărare ce-mi devorează și-mi tiranizează inima, că mă aflu în fața distinselor voastre fețe care nu mă înfricoșează, pentru că, îmi veți da dreptate, am simțire artistică și reflexul vieții împinse la extrem. Recunosc că trăiesc o „aventură” la toate nivelurile, că mai confund
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]