555 matches
-
schimbare de atitudine nu așteaptă neapărat nașterea artei heraldice, din prima jumătate a secolului al XII-lea (când fixează Michel Pastoureau 10 apariția sistematică a stemelor în Occident), ci se petrece încă din primele secole ale creștinismului, când pasărea rea, devoratoare de hoituri capătă un concurent în nobila răpitoare, o ființă solară, simbol al lui Hristos. Heraldica, ce e drept, a impus folosirea preponderentă a termenului aquila pentru ipostaza pozitivă a păsării. O distincție la fel de clară, deși discretă, face și Cantemir
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
domestici, crocodilul părea un monstru prin excelență. Așa s-a și impus animalul în imaginarul zoomorf, simbolic: ca o mașină de ucis, ca un devorator. Jean-Paul Clébert chiar atrage atenția asupra acestui aspect: "Pentru mitolog, marele crocodil este, înainte de toate, Devoratorul care, din zorii zilei, iese din adâncul mlaștinilor spre a înghiți făpturi vii. Este monstrul preistoric prin excelență și nu e departe de a rivaliza cu dragonul"3. Majoritatea reprezentărilor sale din bestiarele sau enciclopediile vechi insistă asupra acestui aspect
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a acvilei, în vol. Natura în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius devorator nu doar, mitologic, de prometeici ficați, ci mai ales, în viața de zi cu zi, de putrefacte hoituri și legat, ca atare, de simbologia morții) este învestită cum se și cade în cazul stemei imperiale prin excelență cu sarcină (simbolică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a acvilei, în vol. Natura în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius devorator nu doar, mitologic, de prometeici ficați, ci mai ales, în viața de zi cu zi, de putrefacte hoituri și legat, ca atare, de simbologia morții) este învestită cum se și cade în cazul stemei imperiale prin excelență cu sarcină (simbolică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din Statele Unite au devenit simple "ideograme" într-un furnicar. Duhamel presimte că acest model va ajunge în Europa câțiva ani mai târziu: viitorul Europei oglindindu-se în prezentul Statelor Unite. " Această Americă reprezintă, deci, pentru noi, viitorul [...] toate stigmatele acestei civilizații devoratoare le putem descoperi printre statele membre ale Europei înainte să împlinim douăzeci de ani." G. Duhamel, Scènes de la vie future, 1930, p. 11. Aproximativ în aceeași perioadă, Aldous Huxley își închipuie, în Minunata lume nouă, cum, născut prin eugenie, desăvârșit
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
părțile cu o forță parcă inumană. Inevitabil, arterele uterine suferă compresiuni severe, care jugulează primejdios fluxul de oxigen, hrană și căldură către fetus. Este un coșmar claustrofob în care suferința, anxietatea, disperarea și neputința ating paroxismul. Apariția unor monștri arhetipali, devoratori potențează aceste trăiri agonizante. Traversând un asemenea calvar, individul respectiv se poate identifica și empatiza cu martirii din istoria umană. Decodificând simbolic, matricea perinatală II, ea înseamnă experimentarea plenară a infernului, când, așa cum scria Grof (1998, p. 141), omul traversează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
suntem spirite universale, ca Pralea, și, ca dânsul, bărbați geniali - însă cam ciudați în felul nostru"2. Dar dincolo de rezerva mușcătoare cu care primește excesele lui Pumnul, el însuși avea să comită mulți ani mai târziu același păcat, descriind pasiuni devoratoare, "chemări" pentru autori nesemnificativi precum Ioan Popovici-Bănățeanul sau Victor Vlad-Delamarina. "Era în el o putere impulsivă spre literatură" scria Maiorescu despre măruntul poet dialectal 3. În numai câteva decenii, numărul mare de "interiorități" a înlocuit numărul mare de practicieni. Și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
același etimon și linia de despărțire între ele e deosebit de fragilă. Dar, după analiza lui Alain Montandon, Ulise, oaspetele se comportă în peștera gazdei sale cu violența unui dușman, încălcând el însuși regulile doritei ospitalități. Ideea că ospitalitatea poate fi devoratoare, căpcăunescă și canibalescă, că încă din momentul întâlnirii între oaspete și gazdă se pune problema care din ei îl va devora pe celălalt, este prezentă în aproape toate variațiunile scenei de ospitalitate, dar este cel mai pregnantă în scena din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este trimis în același timp să facă mărunte treburi materiale în cadrul școlii. Aceste derapări îl readuc la nivelul identificării primare în care se încleiază cu disperare. Klamm, fără chip, și mai bine Westwest, furnizează modelul unei identificări cu un model devorator (căpcăun, vampir și ierarhie devoratoare) model terifiant care nu poate decât să ascundă în fugă, absență și liniște identitatea fără reflexe. Și dacă asistenții sunt marionete și dau în deriziune o imagine fărâmițată a eu-lui, doar femeile oferă mirajul unei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să facă mărunte treburi materiale în cadrul școlii. Aceste derapări îl readuc la nivelul identificării primare în care se încleiază cu disperare. Klamm, fără chip, și mai bine Westwest, furnizează modelul unei identificări cu un model devorator (căpcăun, vampir și ierarhie devoratoare) model terifiant care nu poate decât să ascundă în fugă, absență și liniște identitatea fără reflexe. Și dacă asistenții sunt marionete și dau în deriziune o imagine fărâmițată a eu-lui, doar femeile oferă mirajul unei unități cu refugiile lor (Klamm
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vină sîmbăta/ Cu rece suflarea sa// Și-o să-mi lase geana stinsă/ Și-n duminici gura ninsă" ( Steaua de vineri). Precum la poetul spaniol, jocul vieții e de-o voluptate gravă, practicat la intersecția materiilor aluzive, nimbat de sclipirea timpului devorator: "M-am amestecat cu viața/ Ca noaptea cu dimineața.// M-am amestecat cu cîntul/ Ca mormîntul cu pămîntul// M-am amestecat cu dorul/ Ca sîngele cu izvorul.// M-am amestecat cu tine/ Cum ce-așteaptă cu ce vine" ( Cu viața
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
limba noastră, Neruda a spus: "...Ce grai bun am, ce limbă bogată am moștenit de la cuceritorii crunți... Aceștia străbăteau cu pași mari teribilii munți, Americile înspumate, în căutarea cartofilor, cîrnaților, fasolei, tutunului negru, aurului, porumbului, ouălor prăjite, cu o poftă devoratoare nicicînd văzută în lume... Înghițeau absolut totul, religii, piramide, triburi, idolatrii asemeni celor pe care le aduceau în marile lor ranițe... Pe unde treceau, pămîntul rămînea pîrjolit... Dar barbarilor le cădeau din cizme, din bărbi, din coifuri, din armuri, precum
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
Este celebru în întreaga lume acest monstru diabolic cu fălcile căscate și dinții devoratori. Dar adevăratul diavol din Tasmania nu a venit din infern: adevăratul diavol a fost Imperiul Britanic, care a exterminat întreaga populație de pe insula vecină cu Australia, sub nobilul pretext că o civilizează. Ultima victimă a războiului englez de cucerire se
8 MAI. DIAVOLUL TASMANIAN (FRAGMENT DIN “FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295857_a_297186]
-
din mormântul de la picioarele lui Harry), "fibră... a servitorului... dată de... bună voie" (Șobo își taie mâna dreaptă!) și "sângele dușmanului.. luat cu forța" (Șobo îl înțeapă pe Harry în braț). După împlinirea ritualului, Cap-de-Mort reînvie și își cheamă servitorii - Devoratorii Morții. În fața lor dorește să le arate că este la fel de puternic ca și înainte: se duelează cu Harry. Însă când vraja de dezarmare a lui Harry se ciocnește de blestemul fatal (Abracadabra / "Avada Kedavra") trimis de Cap-de-Mort, baghetele celor doi
Harry Potter și Pocalul de Foc () [Corola-website/Science/306597_a_307926]
-
se ciocnește de blestemul fatal (Abracadabra / "Avada Kedavra") trimis de Cap-de-Mort, baghetele celor doi sunt unite în mod surprinzător de o rază aurie, care se desface și se transformă într-o rețea în formă de cupolă care-i desparte de Devoratorii Morții. După o concentrare intensă, Harry reușește să respingă un fenomen ciudat și necunoscut care are loc de-a lungul firului auriu, și pe baza unei intuiții îl împinge spre bacheta lui Voldemort. Sub cupolă încep să apară fantomele vrăjilor
Harry Potter și Pocalul de Foc () [Corola-website/Science/306597_a_307926]
-
întâlnesc pe centauri. Umbridge îi insultă, și este răpită de aceștia, iar Hermione și Harry scapă, și împreună cu tovarășii din Armata lui Dumbledore, Ginny, Neville și Luna, zboară spre Ministerul Magiei pe thestralii școlii. La Minister, ei sunt atacați de Devoratorii morții. Când aproape sunt înfrânți, sosesc membrii Ordinului Phoenix. În bătălia ce urmează, profeția pe care o căuta Cap-de-Mort este distrusă. Sirius este ucis de verișoara sa, Bellatrix Lestrange. Devoratorii morții sunt cu toții capturați, cu excepția lui Bellatrix Lestrange care fuge
Harry Potter și Ordinul Phoenix () [Corola-website/Science/306598_a_307927]
-
Magiei pe thestralii școlii. La Minister, ei sunt atacați de Devoratorii morții. Când aproape sunt înfrânți, sosesc membrii Ordinului Phoenix. În bătălia ce urmează, profeția pe care o căuta Cap-de-Mort este distrusă. Sirius este ucis de verișoara sa, Bellatrix Lestrange. Devoratorii morții sunt cu toții capturați, cu excepția lui Bellatrix Lestrange care fuge printr-un șemineu în timpul luptei dintre Cap-de-Mort și Albus Dumbledore în timpul careia Cap-de-Mort intră în Harry încercând a-l poseda, dar apar oameni Ministerului care îl fac să plece lasândul
Harry Potter și Ordinul Phoenix () [Corola-website/Science/306598_a_307927]
-
reușind întretimp să ascundă Diadema în Camera Necesității, unde credea că nu va putea fi găsită de nimeni altcineva decât el. În anii '70, Lordul Cap-de-Mort, cum i se spunea deatunci, a adunat o armată de adepți care își spuneau Devoratorii Morții. Unii erau pentru dominarea Încuiaților și vrăjitorilor născuți din încuiați, alți erau lacomi după putere, iar alți ii se alăturau din frică, sau erau obligați. Ei foloseau Blestemele de Neiertat fără milă și teamă. Lordul Întunecat a recrutat uriași
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
vrăjitori. Mulți se temeau că goblini, cărora nu le era permis să dețină baghete, se vor alătura și ei Lordului Cap-de-Mort, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Aurorilor le era permis să folosească fără ezitare Blestemele de Neiertat asupra Devoratorilor Morții, iar suspecții erau dați pe mâna Dementorilor fără permis de la Vrăjustiție. Mulți oameni inocenți au fost închiși. Mulți ani după aceea, oamenilor le era teamă să-i pronunțe numele, referindu-se imdiat. În acest timp Dumbledore înființează Ordinul Phoenix
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
egalul său, însă acesta va avea puteri pe care Lordul Întunecat nu le cunoaște... și unul dintre ei trebuie să moară de mâna celuilalt, căci nici unul nu poate trăi în timp ce celălalt supraviețuiește..."” —Sybill Trelawney Profeția a fost auzită și de Devoratorul Morții, Severus Plesneală. După spusele lui Dumbledore, Plesneală nu a auzit decât jumătate din profeție, înainte să fie dat afară de barmanul hanului, Aberforth Dumbledore. Fără să știe că a pierdut o parte importantă din profeție, Plesneală îi relatează totul lui
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
întâmplat deoarece Lily s-a sacrificat pentru a-și proteja fiul, creeînd o protecție magică de magie veche care l-a protejat pe Harry 17 ani, pana cand acesta a devenit major. După prima cădere de la putere a lui Cap-de-Mort, Devoratorii Morții au dispărut și au încercat să se întoarcă la viețele lor. Mulți susțineau că se aflau sub Blestemul Imperios, pe când ceilalți au rămas loiali stăpânului lor continuându-i munca. Ca de exemplu, familia Lestrange, care au fost prinși, judecați
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
grup de studenți în ciuda faptului că Ministerul Magiei vrea să-i învețe numai chestiile de bază. Hermione primește un răspuns uriaș și grupul devine Armata lui Dumbledore. Ea este implicată în bătălia din Departamentul de Mistere și rănită serios de către Devoratorul Morții Antonin Dolohov, dar își revine complet. Noul profesor de Poțiuni Horace Slughorn o invită pe Hermione să se alăture "Clubul lui Slughorn," și îl ajută pe Ron să-și păstreze locul în echipa "Cercetașilor de Vâjthaț" când în secret
Hermione Granger () [Corola-website/Science/307937_a_309266]
-
unor mari suprafețe vibrate cromatic ține de o insolită arhitectură Pla- nurile nu se dezvoltă decît în fața unei iluzorii cortine. Mon- tajul grafic are, în esență, gravitate și un remarcabil potențial dramatic. Gurile disperării urlă haotic și halucinant, crispate și devoratoare. Mestecă deziluzii mai vechi și mai noi și se închid la fel de repede cum s-au deschis. Păcat... Aceste replieri în spațiile de expresivitate ale unei pasagere figurații se explică prin nevoia unor reevaluări periodice și necesare relansări. Pentru a comunica
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
expune la Academie "Catedrala Malmesbury" și "Panteonul, dimineața, după incendiu". Vizitează Oxford și Kent (1793), iar cu un an mai târziu Peak District și Midlands. Execută, conform tradiției, numeroase desene și gravuri topografice. Nevoia de cuprindere, de confruntare interioară, dorința devoratoare de studiu și examen minuțios a capodoperelor lui Claude Lorrain, Poussin, Salvator Rosa, Van de Velde, Ruysdael sunt definitorii pentru această perioadă. În 1795 William Turner pătrunde în atmosfera artistică din casa ilustrului doctor Monro, spirit filantropic și generos cu
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
energia cosmică negativă (manifestată uneori și în forme feminine, ca ipostaze ale lui Shiva sau, de obicei, în împreunarea lui cu soția sa plurinominalizată - care șade întotdeauna în stânga zeului : Sakti, zeița vieții și morții, care e totodată Kali (Cea Neagră), devoratoarea lumii, sau Uma. Altă zeiță considerată ca fiind soția lui Shiva este Parvati, fiica munților Himalaya și ipostaza ei malefică, Durga, cea inaccesibilă, zeița războiului și a măcelului. Shiva, reparatorul universului distrus, este energia cosmică pozitivă, izvorul forței de reproducție
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]