558 matches
-
somn dormeau? Oare n-au simțit același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu s-au mistuit În noapte? Nu i-a mistuit focul veșnic, În liniștea orășelelor, cu acea foame devoratoare, acea pasiune sălbatică, acea dorință nemărginită pe care au simțit-o În Întuneric tinerii acestui pămînt? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, așa cum am așteptat și noi, cu buzele Încremenite, cu inima bătînd, cu trupul străbătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și în celelalte părți ale volumului de față, discursul liric al lui Virgil Diaconu este un amestec de cinism și lamentare, exprimând luciditatea dureroasă care-l caracterizează în atingere cu o realitate dezamăgitoare, dar și speranța salvării, paradoxal, prin efectul devorator al iubirii - carnivor este un epitet folosit destul de frecvent în acest context! Ca o concluzie la cele de mai sus, pot să adaug că frenezia cu care caută femeia, iubirea, sau, mai degrabă, disponibilitatea pentru o iubire fără seamăn, e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în șoaptele și gemetele „spuse” ca un descîntec menit să rețină forța virilă ce trezește în ea energii devoratoare, necunoscute până acum ( Și l-ar fi dorit profesor și la școală, dar... n-a fost să fie! I-a spus-o o dată, mai în glumă, mai în serios...) august, 2006 Din nou în tren, spre Tg. Ocna. Am în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu gânduri de acest gen. Rămas singur după plecarea ei, este din nou asaltat de un „demon al întrebărilor”. Așadar, ce rămâne dintr-o iubire pasională, după momentele ei de consum intens? Cât durează în „memoria vie” a fiecăruia: plăcerea devoratoare și gemetele (excitante!) din timpul orgasmului; beatitudinea revărsării unul în celălalt și iluzia trecătoarei contopiri trupești și sufletești din momentele în care privirea curge aproape material în ochii celuilalt; când pe buze încremenesc toate șoaptele de iubire, în dorul eternizării
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
În camera În care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau nici un zgomot. Mă aflam În fața oglinzii dreptunghiulare, care-mi reflecta docilă prezența. Pentru cine și de ce? Eram tînăr, bărbat la intersecția decadelor de vîrste, ce se refuzau neantului devorator ce Începuse și continua... În 1945 Încetase războiul, dar cu un an Înainte, În august 1944, În noaptea aceea de neuitat pentru mine și generația mea ascultasem, la aparatul de radio, gîtuit de emoție mesajul tînărului rege prin care anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
petrecut Între oficializarea legăturii celor doi, rezultat - și acesta - al toanelor lui M. (stârnit de un coleg, replicase: „Facem pariu că, dacă vreau, mă pot Însura chiar mâine?“, pp. 373-374), și momentul morții Aurei. Romanul creează sugestia unei relații reciproc „devoratoare“, În ton cu sfârșitul tragic al eroinei. O recapitulare: atmosferă vie a Bucureștiului licean și studențesc, personaje interesante, construite prin Împletirea a două teme mari Într-o scriitură inteligentă, obsedată de propria-i „autenticitate“, jocuri textuale și autoreferențiale, ironie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mediul lor natural. Își puse mâna pe gură și mă străpunse cu privirea. Ascultă, probabil că n-ar fi trebuit să spun toate astea. N-am vrut să te jignesc pe tine sau pe prietenii tăi, doar că... Iubire. Iubire devoratoare și copleșitoare. Am făcut tot ce am putut ca să nu-i apuc fața și să nu-l sărut drept pe gură... părea atât de oripilat. — Serios, nu mai spune nimic, am zis. Mi-am mișcat mâna ca să-l ating liniștitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sau blues. Pornind de la aceste evidențe, în 1996 sociologii americani Richard A. Peterson și Roger M. Kern, comparând datele unor cercetări pe o perioadă de zece ani (1982-1992), declarau schimbări în preferințele indivizilor, "gustul snob" (snobbishness) fiind înlocuit de "gustul devorator" (omnivorousness), adică indivizii sunt deschiși tuturor formelor de consum cultural, acesta manifestându-se și în consumul de modă vestimentară (cf. R.A. Peterson și R.M. Kern, 1996, 905). Autorii citați explică aceste transformări prin creșterea nivelului de trai al populației, prezentarea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
în mod necesar ori madone, ori drăcoaice; ori mame, ori târfe... Seducătoarele, niciodată cu-adevărat inocente, mai curând egoiste decât generoase, tind să aparțină în imaginația romancierilor registrului demonic. De vreme ce nu sunt angelice, sunt în mod necesar diabolice, niște desfrânate devoratoare și malefice... La fel, de vreme ce contravine idealului creștin de iubire, flirtul este un flagel trimis de diavol și transmis de femei, pentru a semăna vrajbă între oameni. Pentru a stârpi acest "rău care tinde să tot sporească și sporește cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui Tim Burton au ritmul familiar al textelor copilăriei, din care însă se desprind semnificații grave. Incongruența dintre formă și sens creează constant senzația dizarmoniei ontologice - firavul este toxic, grația dezgustătoare, iubirea arzătoare generatoare de incendii, afecțiunea familială asfixiantă și devoratoare. Diferitul și nefamiliarul, criterii de excludere și persecuție, sunt aici resursele unei estetici inovatoare, exploatată ingenios de toți virtuozii grotescului, de la Edgar Allan Poe la H.R. Giger. Deși întotdeauna sacrificați, anormalii devin programatic ficțiune și personaj, asigurându-și o frântură
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lui Elia Kazan de tânărul și furiosul Marlon Brando) și Papa cel Mare, "pisica" Maggie și fragila Blanche sunt, de fapt, proiecții ale angoaselor ce l-au chinuit pe Williams de-a lungul vieții. Excentric și auto-destructiv, oscilând între pasiuni devoratoare și căderi abisale, scriitorul declară, într-un Interviu cu sine însuși așezat în deschiderea volumului de față, "N-am scris niciodată despre vreun viciu pe care să nu-l am și eu". Influența majoră a lui D.H. Lawrence și a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din Statele Unite au devenit simple "ideograme" într-un furnicar. Duhamel presimte că acest model va ajunge în Europa câțiva ani mai târziu: viitorul Europei oglindindu-se în prezentul Statelor Unite. " Această Americă reprezintă, deci, pentru noi, viitorul [...] toate stigmatele acestei civilizații devoratoare le putem descoperi printre statele membre ale Europei înainte să împlinim douăzeci de ani." G. Duhamel, Scènes de la vie future, 1930, p. 11. Aproximativ în aceeași perioadă, Aldous Huxley își închipuie, în Minunata lume nouă, cum, născut prin eugenie, desăvârșit
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sugestivă discuție între Tommaso și Regele Ludovic al Franței, și se sfârșește, simetric, cu funeraliile călugărului celebrate de cardinalul Richelieu. O întreprindere ieșită din comun cum spuneam acest roman al lui Maffìa și, totuși, prin anumite aspecte familiară autorului. Pasiunea devoratoare pentru lectură, înainte de toate. Eu nu știu dacă în vremurile noastre există cineva care să fi citit mai multe cărți decât Maffìa. Lecturi tumultuoase, fie și nesistematice, ale copilăriei, într-un mediu ce ducea lipsă de cărți; și abia ulterior
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Mașina de vînt" e o piesă pentru actori, care-și așteaptă spectatorii în SALA STUDIO a Naționalului, în acest iunie incendiar la "rivalitate" cu fotbalul. Anca Negruți Din cronici Spectacolul "readuce în atenție problematica regimului comunist și a puteri politice devoratoare, care se infiltrează, lent sau cu brutalitate, în intimitatea indivizilor, distrugîndu-le căsniciile, sufletele, viața. Scrisă înainte de '90, piesa " Mașina de vînt" de Constantin Popa surprinde o situație de criză din interiorul unei familii în care El și Ea au încetat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de ceară, scorburi de miere milenară vin și învăluie lumea de aici. Graiul este cel al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea " Cine se pleacă-n zarea mea/ Rămâne iar bolnav de moarte/ Un foșnet uriaș de crini/ Venind spre munte de departe". ("Imn"). În concluzie, poetul creează acel imn de slavă și bucurie, o lumină "orbitoare" care ne amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este Socrate și daimonul. Funcția acestui dublet este dată de diferențierea dintre cel care ascultă și cel care vorbește, sau cel care aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante și Virgiliu trebuie să vedem dedublarea pedagogică
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
așa cum s-a spus, de timpul perceput ca desfășurare de forțe organice, vii, urieșești, ca un principiu ordonator sau matcă a toate câte ființează. E adevărat totuși că, întocmai ca și romanticii secolului al XIX-lea, poetul are obsesia timpului devorator, visceral, ce-și hrănește substanța îngurgitând, insațiabil, din carnea experiențelor umanului literalmente trăind sub tirania trecerii. Poetul se declară însă cu mult mai rănit de viziunea unui nivel se suprarealitate, accesibil, desigur, doar celor apți a intui sensul real al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deplin identificat cu masca aceea cu chip de animal, care i-a fost, în mod simbolic, atribuită 11. Această acumulare îngrozitoare de referințe la domeniul animalier pare a ține de o aceeași obsesie, aceea a gurii monstruoase, mereu lacomă, mereu devoratoare. O gură-maxilar care strivește, străpunge și sfîșie, dar și o gură-ventuză care suge, care aspiră. O gură însetată de sînge care se năpustește asupra izvoarelor vieții, care se adapă din ele și le seacă. Așa cum într-un vis înspăimîntător Octave
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a unei paternități refuzate. Speranța în revoluția mesianică este expresia pulsiunilor unei voințe megalomane care modelează lumea după propriile sale modele. Imaginea contradictorie a Orașului, protector sau tentacular, corespunde celei a Mamei, a locului închis și sigur, sau a căpcăunului devorator. Denunțarea complotului eliberează de spaime, de resentimente, de ură... Și, fără îndoială, fiecare dintre aceste porniri poate lua un aspect patologic, poate deveni melancolie regresivă, nevroză de transfer, delir de persecuție sau obsesie paranoică. Ele rărmn totuși niște manifestări insidioase
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
energie, o degaja. Celălalt foc se alimenta din îndoială și pustia totul în drumul lui ființa sa și cosmosul întreg. Roberto Juarroz îmi dădea impresia că se folosea de poezie ca de o armură pentru a despărți cele două focuri devoratoare. Privirea sa era atît de întoarsă spre interior, încît îmi dădea impresia că nu ne vedea, dar, în același timp, mîinile sale însoțeau cu gesturi expresive incantația profetică a vocii sale. Să fi fost o întîmplare faptul că discuția noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
al romanului de dragoste (cap. al II ea, Diagonalele unui testament: Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșală.), de exemplu, fixează intriga, sugerând un conflict psihologic și unul cognitiv (nevoia devoratoare de a ști adevărul). Romanul războiului înlocuiește aceste conflicte cu cel ontologic: Știu că voi muri, dar mă întreb dacă voi putea îndura fizic rana caremi va sfâșia trupul. Evoluția acestor conflicte se realizează prin selectarea unor episoade cu maximă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un proces tragic de alunecare din spre omul moral spre cel imoral. Trăsătura dominantă care determină această cădere este slăbiciunea pentru bani, pentru averea nemuncită, câștigată în tovărășie cu Lică. Existența lui Lică dezvăluie latura întunecată a naturii umane: sete devoratoare de putere, fire sadică, răzbunătoare. El stăpânește prin forță și violență, prin jaf și crimă pusta arădeană, fiindcă este sămădăul, adică porcar și el, dar om cu stare, aspru și neîndurător [...] de care tremură toată lunca. Aceste precizări ale naratorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
celor care l-au crucificat. Trebuie să subliniem în privința aceasta că simbolul "mielului" nu este o invenție a mitului creștin; el poate fi găsit moștenire animismului și în miturile politeiste (de exemplu: lîna de aur apărată de un balaur, monstru devorator simbolizînd banalitatea agresivă). Ca să dobîndești puritatea trebuie să combați, să învingi și să ucizi în tine propria-ți tendință spre agresivitate, considerată fals drept idealul virilității. Străvechiul simbol al "mielului-sublimare" semnifică faptul că, prin lupta sa spirituală, prin virilitatea autentică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în fața bilanțului zilnic și introspectiv al propriilor noastre tentații de a ne indigna, cu ajutorul valorificărilor raționale. Ceea ce nu înseamnă nici moralism, nici amoralism. Este o experiență științifică fondată metodic și prefigurată mitic de luptă contra demonilor (tentațiile) și a monștrilor devoratori (aviditățile). La modul mitic, aceasta este calea salvării (buna vestire a evangheliilor), adevărul veritabil bazat pe înțelegerea justiției imanente, conform căreia fiecare este din punct de vedere esențial -, pe căi supraconștiente și subconștiente, propriul executant în acordarea recompenselor și în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
negative de josnicie, cupiditate și corupție. În această calitate, încarnează pulsiunile condamnabile pe care le simte subiectul sau actele de dispreț al căror obiect este. El evoluează sau are sentimentul că evoluează într-un univers nesigur și amenințător, simțind prezența «devoratorilor de cadavre» care nu îi așteaptă decât căderea pentru a-l «nimici». Hiena, despre care se spune că «râde», adaugă tabloului deja descris ironia perfidă și cruzimea torționarului care se bucură să își vadă victima suferind. Cămilă Ce greu le
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]