783 matches
-
propriilor repere valorice, conformându-se puterii coercitive a majorității. Este vorba pe de o parte de o condiționare comportamentală, pe de altă parte de o anihilare a personalității distincte a individului. Echipa practică uneori un asimilaționism brutal al individului, prin dezagregarea elementelor personalității acestuia. În aceste situații, regulile nu mai reprezintă repere pentru acțiune, ci sunt aplicate in corpore, dezvoltând personalități rigide. Pentru cei care nu respectă regula, echipele își dezvoltă mecanisme de sancționare de genul: sarcasm, împiedicarea indivizilor de a
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Costache se simte expus între murii conacului. Tensiunea epică devine de nesuportat, fiind completată de notațiile naratorului: "Ce groaznică spaimă de tăcere și de întuneric! Prezența mortului amplifica la nesfârșit întinderea tăcerii și adâncimea nopții". Mecanismele ordinii raționale intră în dezagregare: "Brumă avea impresia că dacă mortul va rămâne întins acolo, el nu se va mai putea clinti de lângă dânsul, va sta mereu cu ochii la cadavru, fascinat de acest trup pe care îl ucisese". Crima seduce prin aceea că-i
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vedere, poziția sa e mai nuanțată, îndepărtându-se evident de nihilismul dadaist. El amendează, astfel, opinia după care „arta nouă e o artă de revoluție, lipsită de suportul continuitate în timp”. După el, momentele revoluționare sunt rezultatul unui „proces de dezagregare a unei stări de fapt și de cristalizare lentă a unei alteia următoare”. De unde și afirmația că: „De altfel, în artă, ca pretutindeni, în domeniul social de pildă, revoluția este exclusă”. Intră în joc aici, fără îndoială, și intenția de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Mutațiile din raporturile internaționale au influențat, desigur, teoretizările asupra actorilor. Se poate aprecia că „monopolul” conferit statului de către realiști a intrat într-o fază de contestare sistematică mai ales începând din anii ’70, când evoluțiile la nivel internațional au stimulat „dezagregarea” statului și tratarea ca actori autonomi a agențiilor birocratice guvernamentale, dar mai ales privilegierea actorilor nestatali, în special a celor transnaționali. Noii actori transnaționali au fost învestiți, adesea, cu un considerabil potențial de schimbare în politica internațională. Din această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
empirice folosite în analiza statistică sau a concluziilor derivând din analiza statistică; logica pacifismului democratic: critica atât a argumentului instituțional, cât și a celui normativ/cultural; natura „fasciculară” a teoriei definită ca un complex de relații cauzale, complex a cărui dezagregare analitică este dificilă; ignorarea cauzelor alternative responsabile de existența păcii sau absența războiului; concentrarea exclusivă a pacifismului democratic asupra statului modern ca unic locus al activității politice la nivel internațional. Testarea ipotezei ce anunță că democrațiile nu au inițiat și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
post-structuralist recunoscut, la fel de rebel, care ne lasă însă o interesantă semiologie a valorii. La autorii Școlii critice se simte parcă o silă disperată față de valorile liberale și umanis-te, aparent atît de sigure și de stabile; ei descriu spectacolul desperant al dezagregării unei lumi și al falimentului unei societăți, al panicii și coșmarului în fața zilei de mîine, al spectrului bîntuind al sărăciei. Kant, Marx și Freud par să le fie principalii mentori spirituali. La adepții școlii amintiți pînă acum ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și lipsă de substanță! Uneori îmi vine să-mi acopăr timpanele. Să tacă muzica! Numai că sfârșirea muzicii, moartea ei, se produce, o știe orice meloman, fără impactul duhorii și fără perspectiva hoitului. Nici măcar nu simțim uscarea, ofilirea, deshidratarea ori dezagregarea melodiei și a ritmului. Nimic pestilențial, cadaveric sau putrid. Aceasta pentru că nu suntem în stare de a contacta un opus sonor decât prin intermediul auzului. Nicidecum prin miros, văz, gust sau pipăit. Decesul muzicii înseamnă trecerea de la sunet la non-sunet, de la
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
de la o lampă cu abajur afumată". În sfîrșit, chipul lui Bacovia apare fixat într-un portret-sinteză, în care notele somatice, vestimentare, comportamentale fuzionează într-o imagine îndeajuns de mondenă, străină de kitsch-ul patetic al geniului morbid. Cu toate că "poet al dezagregării", autorul Scînteilor galbene e, asemeni lui Eminescu, "un om între oameni", capabil de disciplină, pedanterie și chiar eleganță: "Poetul avea sub fruntea mare și bombată o figură fină, palidă, ochi albaștri, iar părul, negru, îl purta pieptănat cînd cu cărare
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
aripa îngerului” devine „aripa clownului” (scris exact așa), adierea caldă nu mai „răsucește roata somnului”, ci „despică piatra somnului”. Direcția e clară. Are dreptate Marcel Tolcea să vorbească despre „cutremurarea în fața trecerii timpului”. Imaginile capătă duritate și ilustrează mai degrabă dezagregarea (fie ea și morală, căci ce altceva e saltimbancul față de arhanghel?). Se vorbește adeseori despre orbire, despre condamnări și pedepse, despre moarte, Numai că, dincolo de tot instrumentarul noir de aici, eu cred că resortul intim al acestor variante e altul
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
acestea făurirea originalității operei sale. Volumele: Împlinire, Umbră timpului și Cumpănă dreapta corespund, primul, contemplării în liniște a trecutului prin reluarea - în sonete perfecte - a unor subiecte predilecte, ca o trecere în revistă. În Umbră timpului străbate spaimă îmbătrânirii și dezagregării, iar în Cumpănă dreapta încearcă efortul acceptării sfârșitului și a stabilirii unui echilibru. Toate trei volumele amintesc întrucâtva de Le temps retrouvé a lui Marcel Proust. În afară de poemele care în totalitatea lor se ordonează plenar, rămâne pasionant de a pune
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
Herbert, în urcușul spre conștiința de sine, somnul e o treaptă a inițierii. Prin extensiune, somnul se dovedește o metaforă-cheie a cărții. Ce este insolita paradă a bătrînilor din prima parte a narațiunii (vampiri, necrofili, sadici) decît o ilustrare a dezagregării prin retragerea în imobilitate, în orizontal culcați, soții Constantinescu întrerup letargia doar în clipa cînd reiau jocul pervers, de feroce extenuare; bătrînului Berinde moțăie în patul său, iar Pamfil pare înțepenit într-un fel de picoteală și numai un ochi
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
aparține”. Raportate la factorul temporal, „realiile” în cauză ar putea fi mai întîi prezentul, cel ce „devine noi”, asimilîndu-se nouă și asimilîndu-ne, apoi trecutul și viitorul laolaltă, stări ce relativizează ontologicul, „ne scapă”. Prezentul e prin excelență locul pierzaniei. Al dezagregărilor, al emanațiilor fetide, al zbaterilor inutile de a-l drege cumva: „și surparea continuă, ziua și noaptea/ stă deasupra noastră semnul leșului,/ timpul miroase/ a urină veche de pisică”. Un Infern conținînd „biografii ejaculate, voci ieșite dintr-o gură prăbușită
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
a debusolării Imperiului austro-ungar în care, dincolo de aparența neclintirii, se petreceau dislocări dramatice. Erau de asemenea proporții încât centrul acestui conglomerat de națiuni și culturi părea să fi dispărut și trebuia căutat. Impulsuri centrifugale agitau adâncurile imperiului cezarocră iesc, generând dezagregările care-i vor grăbi sfârșitul. Nu doar „periferia” este așadar vizată în cartea Corinei Ciocârlie, ci toată Europa de mijloc din primul sfert al veacului trecut, cu întâiul război mondial și cu tot ce i-a urmat în această parte
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
Reacțiile cresc prin acumulare, printr-un neinspirat, poate, dialog. Cred, de asemenea, că domnia sa va veni să vadă acest spectacol. Și îl va prețui. Solidaritatea valorilor poate traversează, și ea, un moment dificil într-o lume întoarsă, răvășită, în pragul dezagregării. Este doar un moment. De care se bucură cei cu limite, ne-împliniții, ne-generoșii, ne-putincioșii.
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
lui Adrian Nistorescu și scenografia Anei Iulia Popovici. Din distribuție fac parte actorii Camelia Ghinea, Florin Ruicu, Constantin Bery și Mihai Vântu. „Spectacolul încearcă, prin râs, să dărâme mituri; un ins de la periferia unei lumi absurde, un martor impasibil al dezagregării istorice: prin intermediul lui străbate un răspuns posibil la marile întrebări, o opțiune deschisă fiecăruia dintre noi. Sperăm ca acest spectacol să ofere cât mai multe motive de reflecție și să atragă în mod deosebit tinerii în sala de spectacole“, declară
Agenda2003-44-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281654_a_282983]
-
a vă ști la originea apariției ei. - O satisfacție masochistă, amară. - Un entuziasm al surpării ? - Căruia îi atașez neîntârziat sentimentul extraordinar de tonic al construcției proiectate alături stavilă destructurării. Când știi că acest Univers perfect se află într-o continuă dezagregare și șlefuire, trebuie să trăiești și acest sentiment. De fapt - și aici îți spun convingerile meșterului din atelierul lui, fără să vreau să generalizez - constat că lumea, dacă o privești atent, este imperfectă. În așa măsură există haosul și debandada
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
frumos cu urâtul, așa-zisul adevăr cu falsul. A distinge între etic și imoral devine o problemă esențială de cunoaștere. Eu am întrevăzut și probat, încă de pe la 25 de ani, o închipuită teorie a erorilor. Din erori, din catastrofe, din dezagregări și discontinuități e vremea să tragem mai multă sevă decât până acum. E vremea să nu le mai disprețuim și să nu le mai dăm deoparte. În artă, avem categoria estetică numită kitsch. Pentru că asta a devenit kitsch-ul: categorie
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
fanarioți și încă o sută sub neofanarioți" (p. 52). Nu le recunoaște nici un merit: ,Liberalii sunt singurul partid pe lume care ia puterea fără nici o intenție de îndreptare, fără a se preocupa de greșeli sau succese. Sistematic duc țara la dezagregare și anarhie" (p. 82) - ceea ce e o exagerare într-o polemică necruțătoare. Ion Vinea salută succesul electoral al țărănismului la Chișinău, prin Constantin Stere, și ironizează speculațiile ziarului liberal ,Viitorul" că s-ar fi dobândit astfel ,voturi sovietice, antipatriotice și
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
același tip de observație (just), fără însă a demonstra că "tendința" învinge "arta": "eroii lui Petru Dumitriu au ceva matein în acest spectacol al degenerescenței, un spectacol politizat, însă, al unei decăderi echivalate în realitate cu o descalificare politică". Sau "dezagregarea averilor, corupția, concupiscența, erosul ca instrument politic, lipsa de scrupule, decăderea fiziologică, viciile și perversiunile de tot felul sunt simptomele unei afecțiuni organice, incurabile". Fie - in extremis - "decăderea" Davidei o "descalificare politică", totuși trebuie să admitem că ne aflăm în fața
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
a continuat excursul detectivistic printre mistificările naratorului devine, odată cu o asemenea remarcă, justificată. Feciorul din Căldură mare e, la capătul unei pledoarii de o admirabilă luciditate, absolvit de păcate: "A emite însă, pornind de aici, considerații abisale despre ambiguitatea și dezagregarea limbajului, despre incomunicabilitate, absurd și despre altele asemenea îmi pare nițeluș exagerat. Mai curând aș include Căldură mare în rândul textelor care ilustrează obsesia lui Caragiale pentru raportul dintre ficțiune și realitate văzând, oricât ar părea de insolită apropierea, în
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
a istoriei și nu una dintre științele exacte. Umanitatea e avertizată asupra unor pericole majore, o dată mai mult înțelese în epoca globalizării intens programate. Este un roman cu substanță densă, vizând acțiunea de cultivare a unui fenomen ce devine agentul dezagregării celui care l-a cultivat. întrucât romanul e o alegorie, se ivește întrebarea: Cine sunt salamandrele care tind să înece pământul, ce figurează ele? Timpul expansiunii lor a trecut sau privește și viitorul? Interpretarea reducționistă de până acum, că ar
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
ale volumului Plumb, de George Bacovia: „Simbolist. Citadin. Teritorii sufletești obscure, Incertul. Vagul. Nevroza. Maladiva acuitate a simțurilor. Descompunerea materiei organice. Catastrofa. Sinistrul. Tenebrosul. Negrul. De cimitir. Cavoul. Plumbul. Cadavrul. Singurătatea. Pustiul. Obsesivul. Apăsătorul. Monotonul. Zadarnicul. Teama. Ploaia. Lumea în dezagregare. Plânsul. Dezolantul. Depresia. Disperarea. Mania. Izolarea. Imposibila întoarcere. «O, țară tristă. Plină de humor!» Brrr!”. Astfel, fiecărei cărți fundamentale îi este luat scheletul și supus unei analize dezinvolte, operate cu instrumentele criticului și celui care bate mingea la colțul străzii
Un spectacol comic by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3941_a_5266]
-
un spațiu și un timp prin care bate un vânt de pustiu, sărăcie și moarte. Arșiță, praf, o tristă mizerie, hoție generalizată, un climat fizic și moral de nesuportat. Radu Aldulescu e un veritabil artist al descompunerii, un pictor al dezagregării lente și ireversibile. De remarcat însă că romanul său - mare la propriu și la figurat - nu ia niciodată aspectele ori structura unui manifest anticomunist. Sistemul ticăloșit, demonizat nu e demontat teoretic-acuzator, ci făcut să se umfle din propriile drojdii, pentru
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
iluziei, tendință spre disonanță și contrast; conștiință estetică; intuiția corespondenței artelor, imaginilor, senzațiilor; efecte de surpriză, noutate, varietate; hedonism estetic, anticipări ale ideii de "joc" și "gratuitate"; creație intelectuală, lucidă, opusă inspirației; noi genuri literare, tendință spre deschiderea, elasticizarea și dezagregarea formelor... Toate se regăsesc cu prisosință în Psevdo-kinigheticos. Capitolul XII devine implicit o invitație la colaborare. Doamnia ta, scumpe domnule Odobescu, te declari cu insistență "nevînător", deși i-ai însoțit încă din copilărie pe vînătorii de dropii ai Bărăganului, deși
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
formator. Henry Adams, celălalt autor de autobiografie (Educația lui Henry Adams), tot american, este, în viziunea criticului, "un gânditor al amurgului crepuscular", om al sfârșitului de secol XIX, "fin-de siécle", atunci când apare ideea eșecului omului modern, a falimentului educației, a dezagregării societății, în ciuda aparenței de lume consolidată. Avântul nemaiîntâlnit al științelor, marile descoperiri ale fizicii, abia acestea îi dau lui Henry Adams sentimentul declinului și presentimentul marilor seisme sociale care vor veni. În spiritul celui mai negru pesimism filozofic Adams vorbește
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]