866 matches
-
avea să fie Afrodita. Decorurile și costumele urmau să fie desenate de Cora Clun, care studia desenul vestimentar la Școala Politehnică. Hector era fâstâcit și ațâțat, în parte pentru că era îndrăgostit de Anthea, în parte pentru că, între atâtea încântătoare siluete dezbrăcate, el singur rămăsese îmbrăcat. Acest efect de Dejeuner sur l’herbe făcea să i se învârtească mintea în cap. Partea centrală a Băii Interioare, bazinul în sine, marginile exterioare, șirul dublu de coloane corintice, erau din marmură albă cu striuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să cadă sau să se avânte în sus. Probabil, însă, că unii fulgi cădeau totuși pe jos, pentru că marginea bazinului se albise, iar pe dalele de piatră apăreau pete și încrucișări de urme de tălpi. În timp ce preotul privea, Tom McCaffrey, dezbrăcat, gata de înot, trecu prin fața lui, aproape razant, de cealaltă parte a geamului. Tom rămase o clipă nemișcat la marginea bazinului, încordat, drept, bucurându-se de răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de bine! Și tu înoți foarte bine. Nu, nu... îmi pare rău. Și acum ce vrei, să plecăm sau să rămânem? Hattie se înspăimântase de aglomerația și atmosfera gălăgioasă a cabinelor, de îngrămădeala de femei de toate formele și dimensiunile, dezbrăcate (unele dintre ele goale pușcă), care făceau duș, se foiau și pălăvrăgeau între ele. Locul era atât de ticsit, de animat și de zgomotos - și-apoi nu-ți puteai păstra cabina, trebuia să-ți cari hainele într-un dulăpaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și sforăia. George rămase neclintit, apăsându-și inima cu mâna și privind. Pe urmă, înaintă în vârful picioarelor. Dacă un tânăr flușturatic, de douăzeci de ani, Tom McCaffrey să spunem, s-ar fi apropiat de o fată adormită, pe jumătate dezbrăcată, relaxată în somn (să ne imaginăm o păstoriță), pe care ar fi adorat-o, nu s-ar fi putut simți mai tulburat decât George, acum când îl găsise pe Rozanov dormind. John Robert era îmbrăcat, dar cu cămașa și betelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se uită la Tom, care o privea de la înălțimea lui, găsind-o atât de micuță și de patetică. O văzuse adeseori în costum de baie, dar acum, în „șocanta“ ei toaletă neagră și cu colierul dințat, părea mult mai obscen „dezbrăcată“. O clipă, uită cu totul pentru ce venise. Nu trebuie să rămâi, nu ai voie să te găsești aici, îi repetă ea. Îl aștepți pe George? Nu, dar poate să pice oricând. Un minut pot să rămân? Diane, cam nesigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chelnerul se apropie de mine ca să-mi șoptească: ― Doamna vă roagă s-o așteptați după o jumătate de oră la Continental. ― Spune-i că vin. ... Și la opt și jumătate seara poloneza îmbrăcată într-o toaletă superbă (adică mai mult dezbrăcată), își făcea apariția în loja Operei, alături de mine. Câteva sute de ochi încremeniră privirile asupra ei. Era frumoasă, exotică, decorativă, pretutindeni stârnea admirație. M-am prefăcut că nu observ pe Mihaela, palidă și modestă în rochia ei simplă de seară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi rugat pe amicul său, V. Sidorescu, să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot - ceea ce se realiză acum. Cu această ocaziune, introducîndu-ne cu mai toți amicii mai sus precizați aci, am găsit pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbrăcat, silindu-se să închidă ușa-i ca și avea aerul de a fi speriat de vederea noastră în număr de 4 - 5 persoane, între care și d-l Constantin Simțion. Am zis numitului Eminescu, că n-are să sufere nici un dezagrament
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în dimineața cestei zile, de ianuarie înghețat, cu multă zăpadă și ger, s-a dus vestea, ca un fulger, că, subofițerul care fusese de servici, la unitatea de pompieri, din oraș, a fost găsit, pe la orele cinci, mort. Pe jumătate dezbrăcat. Fără armă. Deposedat, ziceau unii, de cine știe cine. Mort. Nu prin împușcare. Atunci? Prin violență, totuși. În urma unei altercații, presupuneau alții. Și, totodată, se anunțase și un dispărut. Cine? Nălucul. Dispărut. Nu,însă, cu mâna goală. Ci, cu paisprezece pistoale și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Dacă-i e foame copilului, îl alăptez. Simplu. Nu-mi pasă unde sunt, în România sau în UK. Vă sugerez să vă exprimați indignarea mai degrabă față de tipele de la pagina trei din tabloidele din țara asta (this country) care pozează dezbrăcate (fac semn cu bărbia în direcția lui bărbatu-su). Tipele alea, de la pagina trei, ar trebui să vă indigneze. Nu eu și copilul meu. Are dreptate. Sunt complet de acord, zice o doamnă două scaune mai încolo, cu accent irlandez
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
H. se referă la ziua de astăzi. Tocmai s-a întors cu o sticlă de Beaujolais. — OK. De băut nu pot să beau fiindcă alăptez. Măcar un pahar... Scoate dopul cu tirbușonul. Îl privesc din spate și mi-l imaginez dezbrăcat. Sunt în cămașa mea preferată de noapte - un cămeșoi de in, cu tălpile goale pe podeaua murdară din bucătărie și mușc dintr-o felie de pâine goală. — Excepție... De ziua ta... [Toma e personajul unui roman în lucru, sistat de
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
până ce se contură gândul că... Era, fusese posibil?... Ideea care-l sperie fu aceea că acum era exact ca atunci când corpul lui Gosseyn Trei se trezise după ce capsula spațială fusese adusă la bordul navei de luptă Dzan. "...Mă aflu aici dezbrăcat (așa se simțea), acoperit cu un cearșaf subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
am început imediat să transpir. Trebuie să fi devenit vizibil prin cămașa mea nouă cu dungă albastră, o cămașă scoasă din învelișul ei de hîrtie numai cu o oră înainte. În seara aceea aveam să exersez mișcarea așezat pe pat, dezbrăcat, cu brațele și picioarele întinse, proiectînd umbre stranii pe pereții camerei mele înguste, dar aici sub cerul larg de octombrie, în pluta care se mișca, dar nu înainta, mi-am dat seama de îndată, dureros, că dacă există un asemenea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul lui Prescott. Deschise ușa ascensorului și aruncă o privite în coridorul necunoscut în care aceasta răspundea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul lui Prescott. Deschise ușa ascensorului și aruncă o privite în coridorul necunoscut în care aceasta răspundea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
primi, în sfârșit, mângâierea și fu scos în curte, unde alergă ca un nebun prin viscol. Îi venea și Generalului să facă la fel, dar se obișnuise să nu arate ce simte. Rămase neclintit lângă ușă, între cele două statui dezbrăcate și insensibile la frigul de-afară. Iedera se lipea de fațada casei, apoi rafalele o făceau să se zbată, dar fără s-o poată rupe. Iedera știa să lupte, iar Generalul știa s-o admire pentru asta. 5 Vorbesc tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
auziră în hol doar câteva zgomote, însă nimeni nu-l mai văzu pe infirm ieșind. Nu găsea nicăieri niciun sprijin pentru bacha adus de Nazir. Minorul afgan n-avea acte, n- avea haine, nici bani și vorbea un dialect imposibil. Dezbrăcat, era piele și os, arăta ca un puști de cel mult șase ani, iar la primul consult, când găsi în sfârșit un medic care să-l vadă, Ghazal îi numără coastele și se îngrozi de mulțimea de cicatrici pe care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prin minte că Doru își va pierde mințile. Dar poate că dumneavoastră, asistând la ieșirile lui necontrolate, ați fi judecat altfel. Noi eram obișnuiți. Puneam totul pe seama profesiunii. M-am neliniștit abia când a început să strige și... să umble dezbrăcat. Maiorul se răsuci în fotoliu căutând o poziție mai comodă. ― Să recapitulăm, doamnă! Doru Matei afirmă în declarația sa că i-a omorât pe cei trei: Panaitescu, Valerica Scurtu, Grigore Popa. Bătrânei îi dădură lacrimile. Clătină din cap. ― Îngrozitor... ― ... explică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că a gășit locul suspect, observând crengile uscate și căzute. Ajungând la fața locului , am înlăturat crengile ieșind un miros de putrșefacție foarte puternic, de nu ne venea a crede. Îndepărtând pământul au ieșit la iveală cele două cadavre, complet dezbrăcate și intrate în putrefacție. Am constatat că au fost puși pe grade, în partea de jos subofițerul și deasupra ofițerul. S-a confecționat în grabă o targă, iar la o distanță de 5060 metri în jurul locului am organizat un cerc
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
trei acum) de care răspundea. Amenajase într-o încăpere dând în sala de consultații o cameră de primire. Podeaua scobită forma un lac de apă cu creolină, în mijlocul căruia se afla o insuliță de cărămizi. Bolnavul era transportat pe insulă, dezbrăcat iute și hainele lui cădeau în apă. Spălat, uscat, îmbrăcat cu cămașa aspră a spitalului, trecea pe mâinile lui Rieux apoi era transportat într-una din săli. Fuseseră obligați să folosească partea acoperită a curții de recreație a unei școli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dădură de gol: cartierul lămpilor roșii din Second Life. Manechine îmbrăcate în corsete sintetice strălucitoare, care, atunci când cursorul plana pe lângă ele, scoteau la iveală o plăcuță cu prețul. Biciuri, măști de cauciuc, le aveau pe toate. Se simți de îndată dezbrăcată, iar sânii pneumatici începură s-o stânjenească. Dar acum era Lola Hepburn. Putea să facă orice voia. Se apropie de avatarul unui bărbat, o creatură absurd de musculoasă care, bănui Maggie, fusese proiectată având în minte piața homosexualilor. Pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nastayib și se lumină la față când calculatorul îi oferi un singur rezultat: era un singur avatar cu numele ăla. Repetă parola dinainte, Vladimir 67, și, sub ochii ei, pe ecran se materializă o siluetă zveltă de bărbat, mai întâi dezbrăcat, ca un manechin sau o statuie făcută din piatră rece, gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe Hartă, tastă Geneva, apăsă pe Teleportare și, după cele câteva secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a se încărca, se afla din acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fum spre Lana Lee. Parcă z’ceai c-aci vin numa’ țipi d’ăia rafinați. — Taci din gură, spuse Lana. Și acu’ ascultă, Darlene. Oricine poate insulta o curvă. Da’ ramoliții ăștia vor să vadă o fecioară dulce și nevinovată dezbrăcată și insultată. Trebe să-ți folosești creierul, pentru numele lui Dumnezeu, Darlene. Trebe să fii pură. Vreau să arăți ca o fată drăguță și rafinată care rămâne surprinsă când pasărea-ncepe să-i smulgă hainele de pe dânsa. — Cine spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facă parte din acest grup pestriț, cât și pentru că se simțea atras, În secret, de Caricaturistul Alcoolic. Nu că Gazetarul Homosexual Ascuns ar fi vrut să aibă o relație fizică cu caricaturistul. Doar la gândul că l-ar putea vedea dezbrăcat simțea că Îl trec fiori de-a lungul șirei spinării. Nu era o chestie sexuală, se asigura el, ci una de spirite Înrudite. În plus, existau două mari obstacole care Îi stăteau În cale. În primul rând, Caricaturistul Alcoolic era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din ultimul film al lui Fellini, Glasul lunii. Eroul, un poet, un visător semiboschetar, sărac lipit, ajunge Într-un club de noapte imens căutând-o pe Cenușăreasă. Încăperea e plină de sute de tinere femei superbe, voluptuoase, perfecte și aproape dezbrăcate, care Îl Înconjoară ca o armată de Circe. Cu un pantof de sticlă de-al Cenușăresei Într-o mână, poetul le pune pe toate tinerele să-l probeze. Spre uimirea sa, pantoful li se potrivește tuturor! Visul oricărui bărbat! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tot tras de sfoara agățată de prelata doborîtă pînă cînd a căzut lat. A zăcut În comă vreo trei zile, apoi a murit. Scandalul era complet. Editorialul din Răbojul spunea: „«Artista» a profitat de Încrederea noastră. O familie de femei dezbrăcate, cu un tată absent poate fi tipică pentru restul Americii, dar nu pentru Typical! Ar trebui să Înlăturăm această jignire de Îndată, sau să cerem sculptoriței să adauge un bărbat și să Îmbrace decent mama și copilele“. Moartea bunicului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]