665 matches
-
ești doar miezul meu de iluzie unde separ răul de bine unde veșnic râvnesc zdrobită de furtuni doar la numele tău, unde vreau să te știu ideală de-a lungul anilor ai existat singur și nici o dorință nu ți-a dezgolit nopțile pline cu capcanele norilor unde locuiau florile durerii II Viața ta - un adăpost în noapte unde ochii-i aveai plini cu lacrimi de sânge și trupul gol de amintirile unde se nasc stelele... În zadar te mai caut Nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Doamne, vrem iarăși dimineți de soare prin Sufletul nostru albastru de-atâtea nevoi. Cerul e plin de lacrimi, stelele au uitat să răsară O, Doamne, trăim vremuri grele într-o Românie amară! 15-07-2005 CIMITIRUL MORȚILOR O noapte prin cimitirul morților dezgoliți de sinceritatea în care muzica grea a cavourilor îmi apasă conștient peste cuvinte. O noapte epuizată de fumul aburind al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai cu secundele spânzurate în palmele corzilor de dragoste. O
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
foarte curate. Caloriferele vechi, ca niște relicve, tocul ușii, puțin scorojit, biroul care era modern acum cinci ani, buze scofâlcite, buze cu crețuri pe margini și colțuri lăsate, buze strânse ca niște sprâncene încruntate, buze deschise într-un zâmbet care dezgolește dinți galbeni, buze care sorb din cafeaua captivă într-un pahar de plastic, de jos, de la noi, de la automat... Zgomotul liftului, care se aude prin ușă. Cal cu latoarele care-și fac ritualul reumatic sonor de pocnete și icnete și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu simt durerea. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
băgat de seamă. Dacă-l las la vedere, devine un subiect de conversație plictisitor când ies la câte o recepție. — Mda, înțeleg că-i destul de jenant. Nu poate fi șters? — Ba da, însă doar printr-o grefa de piele. Își dezgoli unul dintre umeri și trase cu coada ochiului la tatuaj. Nu s-a decolorat deloc. Bruce asta, fir-ar să fie, m-a stigmatizat pe viață! Adrian se apropie de Fanny și se uită mai atent la tatuaj. — B.B., zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea rară, cu inim'amară/ Prin pădurea deasă, cu inima arsă/ Prin pădurea mare, că nu te mai are/ Prin pădurea mică, lacrimi din ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului se dezgoliră și intrară în vâltoare, purtând rod în pântece și icoane de lemn în mâini. În mijlocul râului lăsară icoanele cu lumânări aprinse să plutească la vale, cu ochii sfinților în sus, spre ferecatele porți ale cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate. Îi era cu neputință să perceapă o atât de mare cantitate de informații vizuale, sonore, tactile și olfactive, într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dacă-i pui mâna pe coadă, se supără și latră, ferinduși-o. Lia-l mângâie, fără să-i atingă coada. Cățelușul i se gudură, se lăsă dezmierdat, angajându-se Într-o joacă nebună, cu fata. Lia nici nu observă când i se dezgoliră picioarele, ceva mai sus de genunchi, fusta, largă și lungă, alunecându-i pe margini. Bubu Întinse mâna, cu siguranță, și-ncercă să-i acopere pulpele ademenitoare. Ea glumi, așezându-se mai apăsat pe bancă: nu plac picioarele goale ale fetelor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
plac picioarele goale ale fetelor frumoase? Lui, da; mie - nu prea. De ce, oare? Din motive multe și diverse. Vi se face rău? Nu. Dar? Mă răscolesc. Asta-i bine. Nu totdeauna. Nu totdeauna, admit, dar, acum? După care și le dezgoli mai agresiv. El pricepu ce ar fi fost de priceput. Se ridică, și, i se adresă, animăluțului: hai acasă, frumosule, că e târziu. Lia țâșni și ea În picioare. Abia acum văzu bine Bubu cât era fata de frumoasă și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se pregătește s-o apuce. Nu-i vine bine, Îl Încurcă ceva, de pe bancă. Nici n-are cum să-i vină bine, din poziția aia. Se ridică, și el, În picioare. Ei! Da! Acum! Uite! Ea Își răscolește, și-și dezgolește, țâțele. Uite: hapsâna, ce-și mai răscolește, țâța, aia, din dreapta! O Împiedică, Îmi pare, sutienul. Ha, ha! Așa-ți trebuie, dacă nu te-ai pregătit, mai de cu vreme, cum s-ar fi cuvenit. Să nu-ți fi luat, bă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Extraterestrul făcea aluzie la faptul că mulți localnici În perioada crizei se apucaseră de băut spirt verde, din care pricină unii, ca vecinul lor Nifet, au orbit... Nifet era cizmar și, la sfârșitul fiecărei săptămâni, se Îmbăta cumplit. Atunci Își dezgolea pieptul, arătându-și groaznicele cicatrice ce-i brăzdau În lung și În lat pieptul acoperit de smocuri de păr argintiu. Cicatricele le dobândise pe front, În luptă corp la corp, la baionetă. Consoarta și copiii se ascundeau pe la vecini. Nifet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și șiragul de dinți falși. Nu cumva să-mi faci și tu astfel de năzbâtii...“ Într-o zi, Îi căzu Biblia În mână, și bătrâna Începu să interpreteze scene din Vechiul și Noul Testament. Când era Isaac, când Iacov, când Rebeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și ducă treaba până la capăt, oferindu-le pene de gâscă sau chiar Își băga ea singură degetele În gâtlejul oaspeților, ca să le ușureze stomacul de surplusul de mâncare. Din când În când, se uita cu un ochi Încruntat la Ippolit, dezgolindu-și cu un rânjet dintele de platină. Pe Subotin Îl apucă transpirația. Veselia nevestei nu prevestea nimic bun. „Vasăzică așa, Îi spuse ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nimic cel puțin sub aspectul imaginii. În mod paradoxal fusta scurtă poate trimite la căutarea personalității: între atâtea fuste scurte, între atâtea intimități arătate, nu-ți rămâne a căuta decât deosebitul și intimitatea personalității. Nu fac exces de moralitate; coapsele dezgolite atrag atenția, plac chiar, cu toate că este greu de distins între plăcerea estetică și pofta sexuală. Nici nu știu dacă această distincție este nimerită în cazul relațiilor dintre cele două sexe. Totuși, e parcă un pic prea mult, deși nu întoarcem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
intenții declarative e vorba în primul rând de a da culoare penajului având ca scop dorința de a atrage. Plecând de la utilizarea hainelor pentru protecție s-a ajuns la folosirea lor pentru impresie. Ba chiar hainele ajung uneorimai mult să dezgolească decât să îmbrace. Îmi place! Îmi displace că îmi place! Dar tot îmi place! Și tot îmi displace! Dar... Să fie dezgolirea un semn al diminuării atracției față de misterele feminine? Se întrec reprezentantele sexului frumos în a-și țipa nurii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
atracției față de misterele feminine? Se întrec reprezentantele sexului frumos în a-și țipa nurii din lipsa a ceva mai profund ori din cauza unor bărbați din ce mai reticenți? Este semnul unui veac dominat de superficialitate, în care aparențele primează? Coapsele dezgolite în public sunt compatibile cu profunzimea sau cu frumusețea sufletească? Când concursurile de Miss și manechinele ajung idealuri feminine este semn că femeile înclină să se trateze ele însele drept obiecte frumoase și nu drept existențe. Aceste atitudini se situează
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
trimiteri. De aici forța cu care ea reușește să se impună. Uneori am senzația că totul a fost spus. Și atunci nu-mi rămâne decât a încerca scrisul ca formă a tăcerii, a ascunderii, a învăluirii a ceea ce a fost dezgolit în mod impudic. Văd dezgolirea drept una din funcțiile rațiunii. Poate că tot rostul zbuciumului nostru de-a lungul existenței este de-a fi strămoș (și, totodată, urmaș); acesta este locul pe care ni-l rezervă Istoria; Raiul a fost
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici. Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea spre nor. - Există fulgere, iarna? întrebă Enin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în palma unui băiat rău. Și-a impus să aibă mult tact și multă răbdare.A așezat-o pe pat și văzând-o stânjenită, a mângâiat-o, i-a spus vorbe frumoase, s-a jucat cu buclele ei, cu sânii dezgoliți de cămașa sexi, sâni la care nu avusese acces până în clipele acelea, pe care i-a sărutat când pe unul când pe celălalt, stârnind o dorință până atunci necunoscută Ceciliei, aceea de a se dărui omului iubit. Corpurile înlănțuite într-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și-a spus cuvântul...” Oliver tăcea, ridicându-și din timp În timp brațul năpădit de frunze și rotindu-l În bătaia soarelui. Curând avea să vină toamna. Frunzele vor Îngălbeni și vor cădea din ramuri. Sufletul lui Oliver se va dezgoli, rămânând În bătaia vântului. Ce-i păsa lui de vârsta oamenilor? De mult, trupul său migrase În alt regn. Oliver cunoscuse adevărul ultim al arțarului, al paltinului, al scorușului, al sălciilor. Al oamenilor-gât și al oamenilor-picior. Cunoscuse adevărul femeii-ușă, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De-aia fiecare piersică e umplută cu un gaz inert. Cele mai multe cu argon. Un gaz irespirabil, care împiedică arderea filamentului. Cele mai vechi nu-s umplute cu nimic. Înăuntru e vid. Pețitorul, cu pistrui roz pe obraji și pe antebrațele dezgolite până la cot, ne spune: — Tungstenul se topește la trei mii trei sute de grade Celsius. În mod normal, inima unei piersici e atât de fierbinte încât ar topi o tigaie. Ar aduce mărunțișul de cupru la fierbere. Două mii două sute de grade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe a altora. În pofida vârstei (părea mai degrabă un puștan decât un tânăr În toată puterea cuvântului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu‑i fusese atât de aproape și tocmai acea apropiere, adierea morții la gâtu‑i dezgolit, Îi denatura imaginea realității, așa cum un astigmatic, cu cât se apropie mai mult de obiecte, cu atât le vede mai deformat. Ceea ce Îl preocupa acum - căci În lumea sa era prețuită nu numai o existență onorabilă, ci și o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și pusă cu grijă lângă o altă pereche, ca să nu strice armonia ansamblului...“ „și mama ?“, s-a interesat doamna Gerda. (Privea în gol, peste mine.) „«Salvatorule - striga -, ești Salvatorul meu !...» Își revenise. Vă rog să țineți seama că se și dezgolise un pic, în spasmele agoniei. Asta i-aș fi trecut-o cu vederea, dar nici așa : «Salvatorule !». Simțeam că mi se face greață... Mă uitam la ea, avea fața cioplită parcă în var nestins și părul îl avea ca de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
al asfințitului de soare, începe să se reverse un val de muncitoare de la Fabrica de confecții militare pentru Orientul revoluționar. Cu brațele așezate cruciș pe sâni, acestea stau mai întâi și privesc la tânăra cu fusta hărtănită, de sub care se dezgoleau apărând rotulele ei bronzate și rotunde, la muncitorul-bărbat, lat în spate, care se canonește să rețină în poziția cu spatele la saltea, pe una dintre bestii. Cinstitele femei, fără să se dispună la analize temeinice, la despicarea firului în patru sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
singur în foșnetul pădurii magice, Profesorul renunță să mai arboreze vreo urmă de orgoliu masculin. Porni, oftând, să reconstituie incomoda traiectorie a întoarcerii, trăgându-se din ram în ram, sprijinindu-se cu bastonul în țesturi de rocă ce-și mai dezgoleau rotunjimile din frunzișuri, așezând pas după pas și ascultându-și precipitatele gâfâieli și bătăile nerăbdătoare-i inimi. Când, în fine, se cățără pe muchea platoului Contemporaneității, lumina era atât de difuză și de diminuată, încât ghidul-șofer, cu inel de platină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]