1,719 matches
-
în spațiul luminos al desăvârșitei urbanități. Unul din cei mai talentați critici români contemporani - l-am numit pe Lucian Raicu 2 - a scris rânduri deosebit de pătrunzătoare despre autorul Paginilor de critică literară. În viziunea sa, Vladimir Streinu este un criticartist: „Dezgustul de improprietate, refuzul beției de cuvinte, al hazardului frazeologic și al dezordinii intelectuale, meticuloasa, înverșunata căutare a preciziunii, caracteristice criticii lui Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, se întâlnesc și se confruntă la acesta din urmă cu o evidentă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
radiografie a moravurilor clasei de mijloc și totodată portretul unei căsnicii în timp ce cuplul tocmai traversează o criză de erodare. Iubirea inițială, trecută de faza eficienței și obișnuinței, decade în război rece, cu meandre de toleranță și ură, de resemnare și dezgust. Concluzia parțială este uneori vezi cazul doctoriței londoneze Katie, naratoarea-protagonistă a romanului adulterul și somarea partenerului cu divorțul. După 20 de ani de căsnicie cu scriitorul și editorialistul David, Katie îl înșală cu ocazia unei deplasări la Leeds, anunțându-l
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
discurs. Abstragerea din real o face să treacă drept incoerentă în conversații uzuale; de fapt Mary Louise nu mai vrea să facă jocul adulților persecutați de convenții și limite, preferând jocul evaziunii, de fapt al răscumpărării unei vieți din trivial, dezgust și mercantilism hidos. Trăind exclusiv în lumea unui romancier ce fusese sursa de inspirație a vărului ei Robert de a-i face curte, așa cum Paolo îi smulsese un sărut Francescăi citindu-i aventurile cavalerului Lancelot. Idila cuplului dantesc, cu știutul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în lumea diafană a iubirii fără moarte, citindu-l pe Turgheniev. Construit ireproșabil pe două nivele stilistice și fire epice, romanul lui Trevor se citește cu sufletul la gură, ca un roman popular, stârnind rând pe rând compasiunea și indignarea, dezgustul și emoția cititorului, captivat în aceeași măsură de două lumi diametral opuse, cea realist-filistină și cea indusă, ca și citat, a personajelor lui Turgheniev, în care se refugiază Mary Louise. Sumă sau complementaritate a două universuri care generează dualitatea stilistică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe un mediu comun cu cel al co-enunțiatorului, despre care se presupune că nu are nici o influență asupra enunțării. Pentru exemplificare, să comparăm textele 1 și 2. Text 1 A: Ia te uită, ai văzut chestia aia? B: (figură de dezgust) A: Haide, haide! B: Te asigur Text 2 Inspector de finanțe, Michel Rocard, secretarul studenților socialiști între 1953 și 1955, a părăsit SFIO în 1958 ca urmare a neînțelegerilor sale cu Guy Mollet și conducerea partidului în legătură cu problema Algeriei. El
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
acest/ prea pustiu arhipelag: haa! pacea lui promisă...// ascult valuri/ stinsa-vă zbatere geamătul/ semințiilor înțepenite în umărul nopții” - și arta poetică militantă din „poemul ca înfruntare [...] exprimare sau tescuire” ori, într-un întreg ciclu, Fanariote (din placheta Lapidare, 1981), dezgustul enorm al sentinței asupra universului detracat al dictaturii, ca în Timp de chiverniseli: „Timp de chiverniseli, înăcrit, dedat la pâră/ în carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de neunde intrigi meșteșugite împlinesc /turme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
minuțioasă, pe atât de sterilizantă, nu reușește să suplinească abdicarea silită de la principiile de creație care l-au impus, prin opera sa anterioară, drept unul dintre reperele spirituale ale modernismului românesc; de altminteri, întreaga scriere poartă pecetea oboselii și a dezgustului, frazele urmându-se una pe alta în virtutea unor automatisme și stereotipii bătătoare la ochi, lipsite de orice implicare afectivă sau ideatică. Ceea ce individualizează opera lui P. în peisajul literaturii române interbelice este tropismul diseminant al unei incongruențe funciare: fie că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
emfaza și verva excesivă” proprii unor articole sunt menite „obținerii, și cu silnicie, a audienței” -, ci dislocarea, posibilă doar prin comparație exagerată, a prestigiosului și strivitorului model cultural maiorescian: eforturile Junimii de a „organiza” și „înfrumuseța”, scrie P., ieșite din dezgustul față de „verbozitatea metisă” și „mahalagismul cultural” ale epocii postpașoptiste au condus, odată cu tendința de supraevaluare a „caligrafiei stilistice”, la „sacrificarea autenticului, a pateticului, a străfundurilor psihologice”, ajungând să se osifice apoi în criterii axiologice dogmatice, atotprezente atât în sistemul educațional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
realizând o pledoarie pentru clemență față de un om care a suferit. Mai mult decât atât răspunde, indirect, acuzelor aduse, cu fragmente din însemnările lui Ion Caraion care evidențiază latura umană, regretul față de intervențiile cenzurii în opera celor apropiați, îi subliniază dezgustul față de ipocrizie. Pune sub semnul întrebării unele dintre acuzele care i se aduc, ar fi astfel în discuție cazul Steinhardt, căci cartea care i se confiscă acestuia fusese văzută de un număr mic de cunoscuți printre care și Ion Caraion
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și murise.// L-am pipăit curios ca pe un ren:/ putrezea liniștit între cocori./ Fusese ultimul bogat din muzeul acela/ învârtit pe loc de câteva ori", Memorie). Acolo unde închiderea tuturor drumurilor, unde mizeria ar fi trebuit să provoace groază, dezgust, nu există decât o curiozitate manifestată ludic ("Ce curios e hoitul în amurg!", Memorie). Discrepanța dintre reacția comună la o asemenea scenă a sfârșitului și uimirea inocent jucată integrează grotescul în normalitate. Totul transmite ideea de moarte, de încremenire. S-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
jucată integrează grotescul în normalitate. Totul transmite ideea de moarte, de încremenire. S-a observat întotdeauna în cazul lui Ion Caraion capacitatea deosebită a acestuia de a da concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care pare a caracteriza integral primele cicluri de poeme. Comparațiile, metaforele utilizate par desprinse din literatura avangardei, având aceeași putere de a șoca, iar uneori frizând absurdul. Topos central al poeziei lui Caraion, târgul decăzut este înfățișat cu negustori
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întregii existențe fără ca aceasta s-o anihileze. Poezia banalului nu poate fi niciodată separată de cea a demitizării, a parodicului, în care ironia nu reușește să îndulcească imaginea ciudată a unei lumi degradate care nu mai înspăimântă, ci produce mirare, dezgust și chiar o acceptare a unei astfel de existențe ca pe o fatalitate. Dramă în parc (Geo Dumitrescu) este un poem al cărui titlu are oareșice rezonanțe caragialești. La fel ca la Caragiale și la fel ca la autorii contemporani
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se retragă din Italia. Pyrrus a reprezentat ultima încercare a lumii elene de a opri ofensiva generalizată a Romei. În discursul profesorului Mac Hugh, descoperim și resentimentele lui Joyce față de englezi, poate din cauza naționalismului sau irlandez subconștient, dar și a dezgustului sau față de marile imperii. O altă referire la lumea greacă o găsim în fragmentul: Unde sînt negustorii greci care au trecut prin Coloanele lui Hercule?"213, replică Cetățeanului. Putem remarcă nostalgia cuvintelor rostite de acest personaj anonim caracterizat prin naționalism
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Africa. Antiteza este evidentă, fiind vorba în concepția lui Joyce de două Europe, una, cea a grecilor fără granițe, caracterizată printr-o mobilitate absolută, iar cealaltă, Europa românilor sau englezilor, un sistem bine organizat, închis, bine delimitat, cu reguli precise. Dezgustul lui Joyce față de mercantilismul celei de a doua Europe este exprimat de profesorul Mac Hugh: "Am fost loiali cauzelor fără speranță. Succesul pentru noi înseamnă moartea inteligenței și imaginației. Nu am fost niciodată loiali succesului. Îi servim. Predau zgomotoasă limba
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
grecii! Kyros! Cuvînt magic! Vocale pe care semiții și saxonii nu le cunosc. Ar trebui să predau greacă, limba minții și a strălucirii intelectuale."215 Un alt aspect prezent în românul lui Joyce îl reprezintă raportarea să la Biserică Romano-Catolică. Dezgustul pentru lumea română este transmis și catolicismului și Romei, sediul Bisericii catolice. Ar exista si o altă explicație pentru înverșunarea lui Joyce față de Romă, una de natură biografica: autorul a trait cîteva nefericite luni la Romă. După Alessandro Francini Bruni
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
doilea." Zelul stalinist al lui Ceaușecu a condamnat probabil România pe termen lung la subdezvoltare. Tranziția cu tot calvarul ei de probleme nerezolvate, greu de rezolvat sau rezolvate mult prea tîrziu nu face altceva decît și ne întărească sentimentul de dezgust atît față de megalomania lui Ceaușescu, cît și față de încurajările inconștiente primite de acestă de la diverși analiști vestici care "au crezut cu naivitate în mitul lui Ceaușescu, prezentat că un supernegociator disident și că singurul lider comunist de încredere, ceea ce l-
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
în Does the Tiger Need a Necktie? Piesa arată un grup de adolescenți dependenți de droguri aflați într-un centru de reabilitare și ezitările între resemnare, alienare, pe de o parte, și posibila izbăvire prin afecțiune și dragoste, pe fondul dezgustului și urii de sine. Pentru rolul lui Bickham, Pacino primește premiul Tony (vezi) pentru cel mai bun rol secundar, personajul fiind altminteri central în structura tematică a piesei. Tânărul Bickham pare un dependent iremediabil, reabilitarea pentru el este comparabilă cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cu ceea ce arată fața ei prin mimică și corpul ei prin gesturi. Cel mai credibil mesaj al unui om este acela al gesturilor; urmează mimica și abia apoi cuvintele. Degeaba îi spui prietenului că-l iubești dacă mimica ta arată dezgust; degeaba zâmbești cuiva cu bunăvoință dacă mâinile tale se frământă temătoare. În mod aparent bizar, o femeie care se machiază nu vorbește cu fața, ci cu trupul. Acela care o întâlnește privește fugitiv pe fața ei, o înca drează în
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
chiar un program prin care induce în eroare cu un anumit ceremonial. Hotărât lucru, impostorul este un gangster caracterial și moral mai versat și mai rafinat (asezonat și fasonat) decât licheaua sau lingăul. Când este dat în vileag, el stârnește dezgust, dar nu la fel de mult ca licheaua și lingăul, poate fiindcă impostorul lezează oarecum actoricește realitatea, pe când ceilalți doi o lezează într-un mod grobian și gregar. În nici un caz nu aș vrea să se creadă că iau apărarea impostorului, departe
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
a fi naturalețe și instinct bun: nu întâmplător a fost poreclit „Vadim de la oi”, adică C.V. Tudor de periferie. Grobianismul său a șocat și a amuzat în același timp, în campania electorală din 2004, golăniile sale au stârnit perplexitate și dezgust, iar grotescul său inegalabil, vădit în agramatisme și într-o formă de retardare verbală de neacceptat pentru un candidat la președinția României, a stârnit hohote de râs (amare). Simplul fapt că Becali a putut candida pentru cea mai înaltă funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
sau alte emoții apăsătoare (Blumgart, 1964). Ideea promovată este că renunțând la propriile reacții afective, medicii pot înțelege mai exact viața interioară a pacientului. Unii autori susțin că detașarea care permite studenților mediciniști să disece un cadavru fără a simți dezgust, îi ajută mai târziu să asculte empatic fără a se implica emoțional (Fox & Lief, 1963). Empatie clinică vs grijă detașată Este evident că înlăturarea tuturor emoțiilor resimțite este imposibilă medicilor, dar ideea de empatie clinică încurajează recunoașterea obiectivă a simțămintelor
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
nu-mi spusese niciodată că sunt frumoasă, nu mă încurajase în mod sistematic și coerent să-mi explorez feminitatea sau să mă bucur de ea. Din modelul oferit de ea, am deprins corectitudinea și cultul lucrului bine făcut, consecutiv cu dezgustul față de improvizații, de rebuturi, de lucrul făcut pe jumătate cu convingerea că "merge și-așa". Totuși, îi sunt recunoscătoare mamei că mi-a dat bani să-mi cumpăr cărți de fiecare dată când i-am cerut, că nu m-a
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
32, subn. n.]. 49 Omul modern suporta ceea ce Eliade numește "influență unei mitologii difuze", care oferă numeroase modele de imitat ale eroilor reali și imaginari: personaje de român, eroi de război, staruri de cinema etc. "Imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial" [1991, p.135]. 50 "la Parisienne, derrière l'exotisme de son image 1900, cache un symbole plus profond et plus riche. De ce passé, revécu en photographies
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Acest paralelism și aceasta indiferență duce la catastrofă familiei, dezonorându-l pe unul dintre frați, aducându-l la sinucidere pe celalalt: "L'un déshonoré, l'autre assassiné" și distrugând-o pe mama lor. 351 Scenele unde se simte un anumit dezgust al lui Zola sunt cele unde femeia are un rol activ în raporturile sexuale: Renée în La Curée, baroana Sandorf în L'Argent. 352 Opera lui Balzac stă mărturie "dezastrelor produse de pe urma dorinței nesăbuite a transferului de clase" [Cioculescu, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
partenerilor cuplului. Aceștia sunt sursa „atracției” și a „plăcerii” erotice, contribuind la producerea stării de „satisfacție sexuală” și a „sentimentului de plenitudine”, care unesc cei doi parteneri ai cuplului. În mod egal însă, excitanții sexuali negativi, neplăcuți, pot produce repulsie, dezgust, neliniște anxioasă, frică de partener, rușine, angoasă etc. La fel, o acțiune prelungită, mai ales după orgasm, a acțiunii excitanților sexuali, chiar pozitivi, devine neplăcută, alterând relația erotico-sexuală. În fine, se mai discută în acest context și complexul de „excitanți
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]