1,212 matches
-
ce s-a întâmplat. - Marița, pe mâna jandarmului - Spune drept, câți ani ai și de unde vii? Vorbește-mi pe țigănește ce zic eu: Domnule plutonier, mă cheamă (cum te cheamă) și am venit la șatră (de unde ai venit). Un plâns dezlănțuit cuprinse trupul copilei, care vibra din toate încheieturile. Se vedea pusă la zid, cu mâinile legate la spate, în față cu o grupă de soldați care o ținteau cu figuri bestiale, având puștile întinse spre ea în așteptarea comenzii năucitoare
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși de scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a împletit ca un șarpe de bastonul cel port umil ajutând lumea să treacă prin altă ... Citește mai
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
de viță, în viese-împrăștie un miros greu de fum,de cazan neîndulcitde porumbi și cartofi copți în spuzăcu veșnicia ascunsă în fiece buteiar firul neiertător ce leagă lumile,șiroind eliptic printre sânii tăi neatinșide scorburile judecății de apoi,devastează potecile dezlănțuite.Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir,mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete.O mâța s-a împletit ca un șarpede bastonul cel port umilajutând lumea să treacă prin altă ... XXI. IAR SMOALĂ, de
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
RODICA EIZIKOVITS - VERSURI PURTATE DE VÂNT Autor: Rodica Eizikovits Publicat în: Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului DA, VÂNTULE... NU, VÂNTULE... O, da, vânt nebunatic, vânt haotic, Degetele-ți mângâie erotic... Ori palma-ți atinge frontal. Dezlănțuit, pumnu-ți lovește brutal. O, da, vânt capricios, vânt răutăcios, Părul iubitei răscolește-l invidios, Frunzele alungă-le cu iz tomnatic, Nămeții răscolește-i șuierând iernatic. O, nu, vânt incert, vânt indiscret, Azi nu-mi purta șoaptă direct. Nu-mi du
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
cu sufletul la gură, să tânjești, să te bucuri de ea. Acum ești singură acasă, nestânjenită, fără pretenții, fără reproșuri. Ce-o veni, o veni! Ascultă! Bate la ușă! Inima-ți bate, îți chiuie! Te simți în ceruri, amețită, dezrobită, dezlănțuită... fericită. TE-AI DUS... ( Scris în ebraică la moartea prietenei mele, Tikva Levi-Haim, la 14 februarie 2013) Vestea m-a pălit ca trăsnetul pe- o zi cu soare! În casă m-am învârtit ore-ntregi. Să șed n-am putut
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
I. - VERSURI PURTATE DE VÂNT, de Rodica Eizikovits, publicat în Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015. DA, VÂNTULE... NU, VÂNTULE... O, da, vânt nebunatic, vânt haotic, Degetele-ți mângâie erotic... Ori palma-ți atinge frontal. Dezlănțuit, pumnu-ți lovește brutal. O, da, vânt capricios, vânt răutăcios, Părul iubitei răscolește-l invidios, Frunzele alungă-le cu iz tomnatic, Nămeții răscolește-i șuierând iernatic. O, nu, vânt incert, vânt indiscret, Azi nu-mi purta șoapta direct. Nu-mi du
RODICA EIZIKOVITS [Corola-blog/BlogPost/373000_a_374329]
-
-i tot cereau să reziste încă șapte luni, până la Noaptea Solstițială din 21 decembrie 2012, când vom traversa Rubicondul și vom intra după 72 de ore de întuneric în Centura fotonică... Greu am reușit să traversez, travestită, tot Orientul acesta dezlănțuit acum de valul de revoluție solară, să intru în țarcul lor și să păcălesc toată gașca aceea de beduini rudimentari, de microbiologi și de neurochirurgi din Armata Alba și să sustrag bilețelul pe care mi l-a dat Dayan, special
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
mi gâdilă retina. Am înțeles atunci răspunsul lui și i-am surâs cu o plăcere unică. Am asemuit acest spectacol al micii mele lumi cu un dar divin, ca o binecuvântare asupră-mi, că am suportat în tăcere anterioara mânie dezlănțuită, am plecat smerită capul și, rotindu-mă ușor către răsărit, locul de naștere al adevăratei spiritualități, am șoptit cu evlavie și recunoștință: Mulțumesc! mai 2012 Referință Bibliografică: Regatul divin al Horaiței / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 672
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
că-i lumea neființei ce-a precedat creația - tărâm de forme netrezite, ce-și are frumusețea sa. Când soarele se-nalță-n zori ca dintr-o mare-ncremenită, de-atâta hiperfrumusețe simțirea pare obosită. Iar la apus, alt recital de frumuseți dezlănțuite - cascade de culori zvârlite peste tăcerea de opal ... Apoi, din gloată se-auziră iar strigăte nemulțumite: că de-nsetare stau să moară și că servesc răbdări prăjite. Nu și-au curmat cârtirea șuie nici când cu mană i-ai hrănit, ori
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
aseară vântul! *** 10 Stihii din toate părțile, din Nemărginit Aflau de marea dragoste ce s-a ivit Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc și pucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeau prelung și munții, se
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
SOLIDARITATE CU TRAGEDIA SUFERITĂ DE NEO-ZEELANDEZI Suntem alături de cetățenii orașului Christchurch în aceste momente de restriște, în care cutremurul devastator de marți a produs pierderi de vieți omenești și însemnate pagube materiale! Din nefericire, constatăm cu tristețe că - în fața furiei dezlănțuite a seismelor, omenirea pare neputincioasa, în pofida dezvoltării impetuoase a științei și tehnologiei de la începutul secolului XXI. Sunt profund impresionat de tragedia poporului neo-zeelandez care trece acum prin momente grele! Această și pentru ca românii au traversat, la rândul lor, două cutremure
UPDATE de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348999_a_350328]
-
destule neplăceri. Dacă în urmă cu o săptămână alergam veselă prin zăpadă, în drum spre serviciu, fascinată fiind de scârțâitul zăpezii de sub tălpile cizmelor, de porțiunile cu derdeluș în care mă avântam precum un copil, iată că gerul și vântul dezlănțuit care a urmat, m-a determinat să-mi refac lista cu preferințele anotimpurilor. Și... probabil și pe voi, cititorii acestor rânduri. Într-adevăr, ne-am adaptat vremurilor, schimbărilor atât climatice, cât și politice. Ce ne facem atunci când trebuie să ne
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
acum O lume-nfiorată născându-se sub scrum. II Al doilea înger iată, își ascuți pumnalul Și răgnete de gheață îmbrățișă cuprinsul Fiori și deznădejde pulsa în piept - ca valul, Când tunete-nfundate își îngroșară rândul E-o mare-nfierbântată mulțimea muribundă Dezlănțuiți urgiei, în hule se cufundă Și-i tot mai negru cerul - păcatul lor purtându-l. Din depărtări, în tremur, Taborul se urniră Și-acoperindu-și fața în mare se scufundă Prea obosit și palid de tot ce auziră, Prea rușinat de toate
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
să scoată o puzderie de scânteii, auzuindu-se din când în când trosnituri răzlețe, ca dovadă că-n lemne se mai păstrau stropi de apă. O bubuitură năpraznică l-a făcut să tresară. Ușa exterioară, din tindă, fiind împinsă de vântul dezlănțuit, a lovit în tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
cărora privighetorile/ Eterice, poveri imponderale/ Emit Esențele.// Emit sunetele de lumină,/ semințele cuvintelor viitoare/ promițătoare/ arzătoare formulări verbale/ Adunate/ din amintiri ancestrale.// Aici e focul rațiunii unde dorul/ Descompune/ și recompune Adevărul.// Liniște!/ Aici este locul sacru, ideal/ Unde petrece dezlănțuită, torențial/ Iluzia// Liniște!/ Te invit cu dragoste, cu veselie/ Să descoperi adevărata trezie,/ Regăsire, înviere/ în Tăcere!//” Elena ARMENESCU București 4 septembrie 2012 Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - TAINA SCRISULUI (38) - SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI / Elena Armenescu : Confluențe Literare
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
rece, dar una fierbinte, care-ți topește sufletul, te frânge. Zăpada cu o mie de culori în care te reflectezi... Precum cascada ce coboară din creștetul munților și o pornește la vale în vuiet tumultuos, purtând în ea muzica apelor dezlănțuite, scăpate din zăgazurile gheții în care au stat prizoniere...O rostogolire ce nu mai poate fi oprită...Torentele de tandrețe, mari indundații nostalgice, valurile de dor alb, incendiul de apă care nu suportă bariere... Un rug de cuvinte, o pălălaie
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
cărora privighetorile Eterice, poveri imponderale Emit Esențele. Emit sunetele de lumină, semințele cuvintelor viitoare promițătoare arzătoare formulări verbale Adunate din amintiri ancestrale. Aici e focul rațiunii unde dorul Descompune și recompune Adevărul. Liniște! Aici este locul sacru, ideal Unde petrece dezlănțuită, torențial Iluzia Liniște! Te invit cu dragoste, cu veselie Să descoperi adevărata trezie, Regăsire, înviere în Tăcere! Elena Armenescu ( 07 octombrie 2012) Referință Bibliografică: Scrierea - cale de salvare a sufletului / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 657, Anul
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
caracterizat „o epocă în care individul burghez, rapace și însetat de avere a vrut să parvină cu o exuberantă explozie de energie, violență și individualism.” Așa au apărut în literatură romane cu intrigi tenebroase, uneori chiar ridicole, conflicte violente, pasiuni dezlănțuite toate în jurul zeului epocii - banul. „Comedia umană”, ciclul de romane, nuvele și eseuri care mai poate fi intitulat și „Iluziile pierdute” ale lui Balzac, constituie o frescă a societății franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea, urmărind destrămarea
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
tine cântă! SEARĂ DE MIRACOL Spre brad, doar prietenia ne cheamă în păduri Semnându-ne trecerea sub generoșii aștri puri Întunecimea se topește sub albul nostru gând Se mistuie ca seva spre înfloriri curgând Simțirea în vârtejuri, ori în taifun dezlănțuit Ne năvălește rodind a neuitare și alint In seara asta de miracol cu stelele-n robire Pentru întâia oară tu m-ai supus, Iubire! De sus, din zeiescul lor scaun, zeii privesc La jocul nostru nevinovat, copilăresc Pentru ca-i așa
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
bărbat adevărat cu gândul sfânt Te coboară în galop de stea spre piatră În pământeană încarnare, cu ofilire botezată Pe tine, cel care trăiești secundele ca cerbii Și respiri prin arbori, prin blândețea ierbii Călcată-nestrivită, tăiată, lăstărită cu sârg Sălbatecă, dezlănțuită ca mine care strâng Cu tine în brațe nemărginirea, plaiurile cerești Mă desprind, voalurile-mi cad, mă recunoști. Eu iarbă, eu arbore, eu ardere în lut Înțelepciunii tale , posibil tainic început. DE TE DUCI SPRE DEVENIRE La porțille lumii, se
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
de necontrolat, au luat-o și au urcat-o în podul casei. Ei, erau cei din vale! Noi, cei din deal, mari și mici, ne aflam dincolo de pod, pe coastă la Tirică și priveam exact în curtea lor. Poate apele dezlănțuite, ar fi trebuit să ne sperie, însă nici un copil nu conștientiza asta. Erau destui îngrijorați, pe noi ne amuza ceea ce se întâmpla la bieții oameni pe bătătură. Doamne....dă puțină minte și înțelepciune și copiilor! Acum, când realizez grozăvia celor
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
nu apară cu cine știe ce semne pe față sau pe corp, în zonele vizibile. O răsturnă la rândul său și-i cuprinse cu putere mâinile în ale sale, imobilizând-o. O privea cu insistență cum se zbate. Era frumoasă Gloria așa dezlănțuită, cu părul răvășit peste pernă. Era roșie în obraji și furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniștească și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să o sărute pe gât, apoi
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
fluid de energie!..Acum trupurile dansatorilor plutesc...plutesc...și zboară...zboară...sus, sus...tot mai sus...Fluidul de energie amplificat tot creștea ...și iar creștea, reverberat cu șuvoiul de note năvalnice și stridente ale țambalului. Și valurile uriașe de energie, dezlănțuite, se revărsau peste femeile din jur care țipau în extaz. Iar când țipau femeile extaziate, sufletele călușarilor zburau, precum ciocârliile spre soare, amețite de strălucirea lui, dar și de propriile triluri. Atunci, dansatorii desfundau butoaiele cerului și pământului, pline de
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
parcă luptând să nu-l sufoce tirania dușmanului apărat de torțe și furci. Vârtejul din capul lui nu-i lăsă decât o singură întrebare vie: ce-avuseseră cu copăcelul?! Nici o clipă nu-l tulburase neliniștea plecării spre casă, înfruntarea hoardei dezlănțuite... nu, pe el îl măcina soarta copăcelului. Când își mai potoli suflarea, ridică ochii să cântărească dacă arsese de tot, ori... Copăcelul, sufletul lui, prietenul lui de pe arie... și lacrimi grele îi cădeau, ținându-l toropit în genunchi... Al lui
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]