4,618 matches
-
și răspunsul, soluție. E adevărat că misterul nu e comod, te neliniștește. Dar dacă misterul ar fi absent, neliniștea metafizică a cunoașterii ar dispărea și omul ar deveni mineral. Funcția pozitivă a misterului este incitația spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect și mister se datorește nu numai intelectului, vocațional, ci și misterului. Trebuie să recunoaștem că suntem tâmpiți... Sacerdotul creștin nu e mistagog, el nu interpretează misterele. Mistagog e păgânul, care interpretează falsa lectură a vieții și universului
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pădurile de sus, fără nume sunt caii de lună, înspumați de ninsoare coama le-a înghețat pe zare. Azi, începe postul cel mare, ține șapte săptămâni, prin zilele lui subțiri cu soarele încă neputincios în priviri. Oare cât o să mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse în balans în razele vechilor voivozi fără merinde, și-au pierdut chipul peste fața mea s-a așternut demult soarele și nisipul -. 17Martie 2013 Nevoia de aer Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
au trecut de la căderea Babilonului? peste 2500 ... apropiindu-ne de strămoșii pustiiți prin iarba fără începuturile sacre în tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au crescut generații dezlegând lacătul porților lumii întregi! Aproape că le atingem obrazul și ochii spre înălțimi rămași deschiși, ca niște heruvimi! Se pare că sunt foarte aproape: cu aurul, cu fierul cu piatra, cu apa și aerul, cu drumul, cu vatra, cu cetățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Însă nu o spun, pentru că și eu mă surprind uneori încercând să ghicesc, chiar și în femeia necunoscută de pe stradă, ființa ei cea mai ade29 vărată. Încerc să privesc în viața ei, ca printr-o fereastră, hoțește, pentru a-i dezlega enigma feminității, farmecul ascuns într-un corp mai mult sau mai puțin frumos, mai mult sau mai puțin sănătos, mai mult sau mai puțin „însetat” de mângâierea unui bărbat iubitor. Văd în ea, poate și datorită unei optici proprii celui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sa. Tocmai el, autorul de versuri în stil clasic, tipărite prin revistele vremii. S-ar putea însă ca poeziile pe care le reproduc mai jos să nu-i aparțină. Și atunci, cine este adevăratul „producător”? Poate, până la sfârșitul lecturii, voi dezlega enigma. De ce? De ce înmulțești tristețea lumii cu tristețea ta? De ce cobori în durerea ta fără mine? De ce nu înfrângi orgoliul singurătății? Bucuria este pentru toți... Durerea este pentru toți... De ce ți le iei singură? Dă-mi mâna ta desfrunzită, Ochii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
unde s-o ia. Întrucît era seară, s-au hotărît să înnopteze în păduricea din vîrf. Pe domnița Oleana, ca să nu fugă, au legat-o de un copac și au dat-o în seama unui turc bătrîn. Dimineața, bătrînul a dezlegat-o ca să se poată spăla și ospăta. Domnița atîta a așteptat. De cum s-a văzut fără legături, a luat-o la fugă spre marginea prăpăstiei. Turcii, după ea. Tocmai atunci răsărea soarele. Și soarele s-a îndrăgostit de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu toții, în afară de Virgil, care tăcea și părea că nu-l mai interesează nimic, să nu spună un cuvînt la nimeni despre peșteră; în afară de mine, despre care știau ei bine că nu umblu cu fofîrlica, urmînd ca această taină s-o dezlege tot ei cîndva, poate peste ani și ani. Dar uite că Nuțu nu și-a putut ține clanța și a dat de gol toată povestea. Cum? Uite-așa: doctorul l-a întrebat pe Nuțu cum și unde s-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
expansiunii accentuate a Universului care a devenit unul din cele mai profunde mistere pentru știința astrologică modernă. Oare energia neagră este cauza pentru care unii astrologi au anunțat că nu se știe nimic despre jumătate din Univers? Profesorul: Pentru a dezlega aceste mari enigme, marele Centru de Cercetare a Cosmosului va trimite în spațiu mai mulți sateliți de mare finețe: primul în 2017 și următorii în 2019. Bătrănul telescop spațial Hubble, care a folosit razele ultraviolete, se va întoarce acasă în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pot dezvălui. Iar Hafiz atrage atenția că pentru a-i înțelege gazelurile, care par ușor accesibile receptării, precizează: "Nu-ți pune istețimea să descifrezi ce-am spus,/ Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus." Or, taina de dezlegat aici este următoarea: "desăvârșirea este o sclavie, dar este cea mai pură". Pentru că armonia este o finitudine, dar iubirea o transmută în sacralitate și inefabil. Prin urmare, Hafiz postulează un adevăr fundamental: pentru a înțelege ceea ce creează un văz transcendental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
absolută în calitate de conștiință transmundană, pentru ca în Povestea magului călător în stele (titlu mai adecvat Lume și geniu), față în față cu el însuși, Eminescu definește natura geniului ca fiind o entitate în afara planului Creației, încât nici Dumnezeu nu-i poate dezlega cifrul. Ca atare, tensiunea metafizică suie într-un transorizont extrem al gândirii, de unde începe "ne-lumea", netimpul, nespațiul și încetează diada ființă/neființă în radicala anterioritate. Eminescu dezvoltă cel mai înalt simț axiologic din literatura noastră, așa încât, chiar când este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Din rădăcini adânci Această puternică năzuință. Și el poate mult, și splendid Este verbul său schimbând lumea... (Empedocle, versiune II.a, actul I, scena III) Rostirea poetică preschimbă spiritul în verb, în imagine vie și, prin această magie, poetul poate dezlega taina vieții: Nu știam, copil încă, această lume străină Care se agita ziua în fața ochilor mei, Și formele sale mărețe învăluiau Cu miracole, cu figuri strălucitoare... Atunci un cântec se năștea în mine, o rugă-n poem, În care inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cântec se năștea în mine, o rugă-n poem, În care inima mea suia din umbre la lumină Și dând numele lor acestor Străini Prezenți în juru-mi, Zeii Naturii, Și lăsând Spiritul să se prefacă-n cuvânt, în icoană Să dezleg întru fericire enigma vieții.... (Empedocle, versiunea a III-a, actul I, scena III) Într-un poem de arzătoare incantație, Nur Narr! Nur Dichter! "Numai nebun ! Numai Poet !", filozoful poet Friedrich Nietzsche proclamă că poetul nu are nevoie de adevăruri străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ce urmează ne vom referi la ambiguități aflate la acel pol înalt al gândirii enigma Genezei. Este vorba nu de ambiguități intenționale create de un poet, și deci descifrabile, ci de ambiguități absolute, adică închise posibilității omului de a le dezlega vreodată. Imnul cosmogonic rigvedic se încheie cu o dublă ambiguitate: "Și fie că Unul a creat lumea, fie că nu a creat-o, aceasta doar cel a căror ochi din cer ne veghează, el știe... Dar poate că nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dintre geniu și lumea omului, geniul aparținând unei alte ordini valorice, și anume: este un străin într-o lume străină, nu face parte din planul genezei, nu a fost creat de Dumnezeu, așa încât, din acest motiv, demiurgul nu-i poate dezlega cifrul. Unică, uluitoare viziune ! Ce a făcut geniul eminescian în fața imposibilului existențial, a nonsensului său axiologic ? Pe de o parte, ca oaspete al această lumi, căreia nu-i aparține, a binecuvântat-o îmbrăcând-o "în aurul și purpura", poeziei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
femei. Caut ziua aceea frământându-mi memoria cu încăpățânare. Ce anotimp era, ce zi, ce oră? Dacă eu nu știu, cu siguranță că nimeni nu știe, și sunt nevoit să le dau tuturor dreptate. Nu pot obliga pe nimeni să dezlege enigmele în care singur m-am încurcat. Trebuie neapărat să mă conving că este un om de sânge, oase și carne, care vorbește și doarme, merge și bea, înjură și vine de la slujbă, spune una și face alta... Altfel, risc
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu privirea din creștet până-n tălpi. Mai ai puțin și știi cu exactitate câte fire de păr are în cap. E clar, n-o să-ți spună niciodată, poți tu să te și tăvălești de ciudă și frustrare. N-o să-ți dezlege misterul chit că-l torturezi. Rânjești absent imaginându-ți cum l-ai strânge în menghină încet, încet, pas cu pas, sinistru, până i-ar da zeama prin piele... Te uiți la el încă o dată, n-ai nici o șansă să-l
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
consumat, când și în ce doze e indicat să fie administrat. Cască ochii: sfinții, chiar și cei responsabili cu iubirea, n-au răbdare să te deștepte pe tine! Degeaba te bați cu pumnii în piept că occidentalii n-o: să dezlege în veci misterul Mioriței și al aferentului destin implacabil, că, prin urmare, n-au cum să înțeleagă romanțele și iubirile profunde, pe motiv că, vezi Doamne, ei nu s-au uitat niciodată pe bulgari ținând de antena televizorului cu dinții
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
singuratică, închisă în cea mai mare parte a timpului între pereții apartamentului în care locuia. Poate... poate că și el își va dori să-l găsească și o va ajuta într-un fel sau altul să ajungă la el, să dezlege misterul străinului care dispăruse la fel de brusc cum apăruse. Începea să facă planuri pentru a dezlega misterul, planuri care erau spulberate la fel de repede cum se nășteau de faptul că plecase, că o lăsase singură în pădure în momentul în care avusese
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Poate... poate că și el își va dori să-l găsească și o va ajuta într-un fel sau altul să ajungă la el, să dezlege misterul străinului care dispăruse la fel de brusc cum apăruse. Începea să facă planuri pentru a dezlega misterul, planuri care erau spulberate la fel de repede cum se nășteau de faptul că plecase, că o lăsase singură în pădure în momentul în care avusese nevoie de el. Și doar îi ceruse să rămână, dar nu o ascultase, parcă nici
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
filme polițiste, de multe ori ghicea cine era personajul negativ ascuns printre chipurile care doar erau bănuite de o anumită infracțiune. Era momentul să se transforme într-un detectiv bazându-se pe intuiția care o ajutase de multe ori să dezlege secrete. Sorbea din când în când câte o gură din ceaiul care aproape se răcise, imaginându-se căutând indicii care să o ducă aproape de bărbatul a cărui voce îi rămăsese imprimată în memorie. Dar, pentru a dezlega această taină, trebuia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
multe ori să dezlege secrete. Sorbea din când în când câte o gură din ceaiul care aproape se răcise, imaginându-se căutând indicii care să o ducă aproape de bărbatul a cărui voce îi rămăsese imprimată în memorie. Dar, pentru a dezlega această taină, trebuia să-și schimbe obiceiurile, stilul de viață, comoditatea în care se complăcea deși nu-i plăcea și se plângea mereu de ea. Apariția acestui personaj îi dăduse peste cap universul în care trăise atâția ani fără să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
afle adevărul. Nebunul jucându-se cu regina. Blestemata de eșarfă, doar ea era vinovată de faptul că se zbătea în disperare, că îi ascunsese identitatea acestui bărbat. Nu, nu eșarfa era vinovată. Ea nu fusese suficient de curajoasă să o dezlege când încă era acolo, în brațele lui. Atunci considerase că era mult mai important să-i respecte dorința de a rămâne anonim, decât să-l vadă. Mereu se gândea la ce era mai bine pentru ceilalți și abia mai apoi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să transmită un mesaj concret, descifrabil. Nu reușea să înțeleagă ce simte pentru el, dar era evident că era o atracție puternică pe care nu o putea nega. O atrăgea misterul în care se izolase. O atrăgea dorința de a dezlega taina celui a cărui voce îi mângâiase auzul trezind în ea fiorul iubirii. Soneria stridentă a unui telefon îi întrerupse șirul gândurilor, în timp ce autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în 10 minute. La
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fusese supusă unei asemenea „torturi”. Avea activitate intelectuală intensă, nu glumă. „- Poate că ar fi bine să ai și ceva activitate fizică. Nu cred că va veni nimeni să-ți facă aprovizionarea frigiderului, sau a cămării cât cauți tu să dezlegi enigme.” Deschise ziarul, pe care îl cumpărase de dimineață, la pagina cu anunțuri de angajare. Majoritatea anunțurilor aveau aceeași cerință primordială: experiență în domeniu. De unde experiență? Experiența se capătă lucrând, dar dacă aceasta e una din condițiile de angajare, cum
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
febră. Nu avea. Era rece, prea rece. - Nu mă atinge! - Suntem supărată? și îi intui zâmbetul arogant. - De ce așa? și își reprimă un nou acces de tuse. - Pentru că ai ieșit din joc fără permisiunea mea. - Sunt pedepsită? - Exact! Ești isteață! - Dezleagă-mă! - Nu ești în măsură să dai ordine, cel puțin nu din poziția în care te afli în acest moment, dar îmi place curajul tău. Astfel jocul devine mai incitant. Nu mi-ar fi plăcut dacă ai fi început să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]