776 matches
-
el nu era acolo... Desigur, mai ales după incendierea conacului din vecini al lui Cosma Buruiană, chibzuind azi-noapte îndelung, și-a pus întrebarea dacă totuși n-ar fi mai înțelept să se retragă deocamdată până ce vor interveni forțele care să dezmeticească pe nebuni? A înfrunta o ceată de răzvrătiți care și-au pierdut judecata nu e oare și din parte-i o nebunie, când nu se bazează pe altă armă decât teama și rușinea ce poate să le inspire persoana lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fâstâci complet. Deodată Lupu Chirițoiu care, fără să vrea, fusese împins aproape în față, strigă: ― Du-te, omule, nu mai sta, și spune boierului să iasă până afară, c-a venit satul! ― Iacă mă duc, mă duc! bolborosi Leonte Bumbu, dezmeticindu-se și repezindu-se în casă. Bătu la ușa bătrânului Miron și, fără a mai aștepta răspuns, intră: ― Poftiți, conașule, c-a venit satul! Miron Iuga se întoarse, parcă vestea I-ar fi surprins, cu toate că de câteva minute auzea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oprească sforțarea intelectuală: ― Un moment... Ce s-o fi întîmplat oare, de gonește așa maiorul? Tănăsescu se grăbea doar să-i anunțe că satul Vlăduța e liniștit. Au dat foc conacului și au prădat, adevărat, dar acum oamenii s-au dezmeticit și cer iertare. Pentru a se evita orice poftă de eventuală reizbucnire a dezordinii, va lăsa în sat o secție de soldați sub comanda unui ofițer. ― Perfect, domnule maior! Mulțumesc! zise Baloleanu ușurat. În uliță, în fața ruinelor conacului, era adunat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te uiți la Kane. S-a întâmplat ceva! Dallas se ridică. Ash nu părea îngrijorat, ceea ce era un semn bun. Dar părea nerăbdător, ceea ce nu prea era bine. ― Serios? ― Interesant, ― Vin acum. Se uită o clipă la magnetoscop, apoi se dezmetici. Ash spusese "interesant". Acest termen putea da naștere multor interpretări, nu neapărat bune. Dar era totuși mulțumit că Ash nu spusese că "execul" murise. Deci Kane era încă în viață... dar într-o situație "interesantă". Ofițerul științific nu făcuse referire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
peste farfurii, smulgând la ieșire bucăți din măruntaiele lui Kane. În urma lui se formă o dâră de sânge. Până să-și vină în fire, creatura fugi de pe masă cu viteza unei șopârle și se pierdu în coridor. Treptat, oftară, se dezmeticiră. Kane rămăsese răsturnat pe scaun cu capul dat pe spate, cu gura căscată. Bizar, Dallas se simți ușurat. Nici el și nici altcineva nu va avea de înfruntat ochii morți ai lui Kane. Pieptul ofițerului executant, explodat literalmente, era căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prostrație din acea jumătate de minut. Globul a dispărut brusc: mi-am desprins o clipă privirea de pe el și, când am ridicat-o iar, nu l-am mai văzut. Nici măcar nu mi-a fost teamă în clipele alea, m-am dezmeticit mult mai târziu... Cam pe atunci m-am îndrăgostit de Lili. Asta echivala pentru mine cu un dezastru. Ceea ce era să se întîmple în tabără, iată că se întîmpla acum - și nu aveam nici o șansă de scăpare. O vedeam în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ce să mă îngrozesc. Nu puteam gândi mai departe, nu mai eram în stare să discern dacă încă mai visam sau eram trează. M-am ridicat în capul oaselor și-am mai zăcut și așa destul timp. Când m-am dezmeticit, am auzit, de dincolo de glasvand, murmurul unor voci pe care le cunoșteam. M-am ridicat din pat și mi-am lipit urechea de sticla mată, zgrunțuroasă. Vorbea tanti Aura: " Cred că ar fi mai bine, Costele. Eu, cum mă vezi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un cimitir, fără nimeni lângă mine căruia să mă plâng, de la care să aștept mîngîîere. Parcă fusesem rupt în zece bucăți, căci îmi simțeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voință, nici putere să mă dezmeticesc o clipă. Intră Lilu, în lacrămi și ea, și îmi întinse repede un petec de hârtie. "Nu mă lasă să te văd. Nu-ți zadarnici viața, nu te lăsa înfrînt. Pleacă în lume și arată tuturor curățenia ta.Fii om
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noi, Dumnezeule! Se întâmpla pentru prima oară. Ceva oribil, ceva monstruos! Milițianul i-a cerut buletinul și a întins mâna să-l primească imediat, deși vedea foarte bine că avea să dureze un timp până ce Ion Schipor avea să se dezmeticească, avea să scotocească prin sacoșele lui unde totul era vraiște, și avea să dibuie buletinul printre hârtii. Dar asta însemna mâna întinsă ferm a autorității și a legii: autoritatea n-are timp de pierdut. Și fiindcă Schipor a dat să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
arc gata oricând să-și dea drumul... A clipit des neînțelegând unde se află și cine-i ființa din fața lui... Toadere! Toadere! Te-ai întors? - a vorbit din nou Maranda, întinzând brațele spre el. În cele din urmă s-a dezmeticit și a răspuns scurt așa cum a fost obișnuit acolo la ocnă. M-am întors!... Ea a făcut un pas spre el și i-a căzut în brațele întinse. S-a lipit de el oftând adânc... Toaibă a strâns-o la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a lucrurilor. Mă gândeam că, probabil, așa era normal, când, după o viață de constrângeri profesionale, te simți dintr-o dată liber. Totuși, chestia asta ține o săptămână, două, nouă, dar, până la urmă, te trezești la realitate. El, însă, nu se dezmeticea deloc. Starea lui de încântare părea că nu va lua sfârșit niciodată. Din dorința de a-l aduce, cât de cât, cu picioarele pe pământ, l-am pus în câteva situații de conștiință. Într-o seară, după cină, pe când se
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
aș fi împiedicat afară de arțarul tăiat. M-am lovit destul de rău la cap și am amețit. Când mi-am revenit, am văzut-o, la lumina unui fulger, dispărând în stufăriș. Trenciul îi flutura ca o nălucire albă. Atunci m-am dezmeticit cu totul. "Doamne, ce era să fac?" mi-am zis îngrozit. Imediat a început să plouă. Și am avut un gând stupid: "Bine că și-a luat trenciul". Ploaia s-a dezlănțuit furioasă parcă din nervii mei. Intrând în gară
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lumină și, într-o spărtură, am văzut vârful pleșuv, însingurat al Olimpului. Mi s-a făcut teamă să nu ratez acel moment de excepție în care zburam deasupra zeilor, încît, din prea multă concentrare, m-am zăpăcit. Până să mă dezmeticesc, muntele sacru al grecilor a rămas în urmă... dacă va fi fost el. Nu mai sunt sigur decât că era un munte care putea fi Olimpul. Ploua și în ziua în care, profitând de o ocazie, m-am dus să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe motocicletă, nu se poate apăra. M-am întors către acel viteaz, dar n-am apucat să-l văd. Chiar în acea clipă am auzit motocicleta pornind și am primit o lovitură puternică peste ureche. Până s-apuc să mă dezmeticesc, motocicleta era departe. Buimac, m-am îndreptat mașinal spre bravul d'Artagnan, dar, în aceeași clipă, din șirul nesfârșit de vehicule s-a pornit un concert exasperat de claxoane. Eram din nou pe verde. Atunci încă zăpăcit, în loc să-l scutur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
răspuns. El însă, ca și cum n-ar fi băgat în seamă, muțenia mea, a reluat vorba: „ Apoi, pentru un fost diac domnesc nu-i prea frumos să stea în fața grămezii de manuscrise și să nu pună mâna să le cerceteze. Hai, dezmeticește te! Uite aici un suret după o carte domnească a lui Constantin Nicolae Mavrocordat voievod, din 10 noiembrie 1741 (7250). Citește, să aud și eu ce mai spune vodă. Iau manuscrisul întins de călugăr și, după ce mă obișnuiesc cu scrisul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dar nu treceau prin gâtlej. 220 221 Amândoi, la un do râs, nici de zicea când - Da' nu ne dai afară. Ce-o să zică soră-mea, Dia! Iar viu ca o haimana după 9 la masă . . . Aide, Mini, că te dezmeticești tu pe drum . Nostimă afacere ... să te tăvălești! . . . Când să găsească Rim o fecioară! Ha! ha! ha! . . . - Știe? articula Mini, regăsind, pe stradă abia, un fii- de glas. - Cine? - Rim . . . știe? - Fugi de-acolo! Nu știe . . . adică, așa cred . Ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În ultimii 10-15 ani au proliferat „Jurnalele", „monografiile". Românii, dezmeticiți din interdicția cuvântului liber, au început să-și depene amintirile din „epoca de aur", să-și refuleze -, spre știința generațiilor care le urmează, suferințele, idealurile neîmplinite, visele încătușate, zborurile prăbușite. Astăzi trăim pe toate lungimile de undă o vreme a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
gras care-l aștepta. CÎnd Susan Îi spuse să intre, aproape rugîndu-l să intre, lacheul Îmbrăcat În uniformă verde Înaintă fericit, gîndindu-se că și doamna făcea parte din plată, de ce nu?, dar dădu cu ochii de cealaltă femeie și se dezmetici pe loc și ceva mai Încolo Îl văzu pe domnul care citea ziarul. Nu-și mai făcu, așadar, iluzii nesăbuite, nici măcar nu mai Îndrăzni să se uite ca și cum ar fi spus: pe asta cine-a chemat-o aici? și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i atîrna cravata de o ureche, o glumă veche pe care o Învățase de la Vilma: Îi atîrna cravata de ureche În timp ce-i Încheia cămașa la gît. „Grăbește-te, tinere“. Îi spuse Juan Lucas, trezîndu-l. Julius se spălase pe ochi, se dezmeticise greu și cîteva clipe nu știuse dacă era ieri sau azi, apoi Își pusese haina și Îi urmase ca un somnambul pînă la vestitul restaurant. N-avea nici un chef să meargă, ar fi preferat de o mie de ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înaintarea. Fernandito Își scosese mănușa și i-o azvîrlise În nas de foarte aproape și abia acum putu să-l vadă din nou, prea tîrziu, deși Încercă să se apere, fiindcă primi un pumn zdravăn În nas și, după ce se dezmetici din lovitură, descoperi fața furioasă și ochii pătrunzători ai lui Fernandito care Încerca să-l dea gata prin intimidare psihologică. Supra Șoricelul pagina treisprezece se și repezi asupra ochilor pătrunzători și pum! Încă o lovitură și dincolo de ochii pătrunzători umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
țină drept. Carlos Îi spusese de nenumărate ori să nu se sprijine de portieră, o să se deschidă și o să cazi de-a berbeleacul, dar el nu era În stare să se țină drept, deși Își dădea seama de primejdie, Se dezmetici numai cînd Îl auzi spunînd am ajuns, domnișorule... Se uită la Carlos Înspăimîntat și azvîrli crenguța cu care atinsese pe drum o mulțime de lucruri, dar În același timp venise cu camioneta și nu străbătînd terenuri virane și nu pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și chipiu, cît pe-aci să dobîndească o nouă dimensiune a profunzimii, dar nici vorbă nu putea fi de vreo schimbare, cine se scoală de dimineață departe ajunge: o luă din loc și ceru să-i Încălzească ceaiul ca sa se dezmeticească, În timp ce-o s-o scoată din garaj pe Merceditas, asemenea slăbiciuni le stăteau bine francezilor... Carlos nu era În apele lui; din fericire, cînd s-a urcat În Mercedes și-a văzut mustața tunsă perfect În oglinda retrovizoare, mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Sau poate zborul acesta al lor neașteptat îi duce spre un final dureros... Se aude o troznitură puternică. Din nămeții de zăpadă în care au aterizat, copiii privesc în jos. Mașina lor s-a făcut mii de bucățele!... S-au dezmeticit cu toții. Se scoală din zăpadă și fiecare privește, mai întâi, la sine însuși, apoi la ceilalți. Nimeni n-a pățit nimic. ,,Numai de noroc să nu se plângă omu” ,, Da, mă, așa e cum zici” ,,Că, dacă n-aveam un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
al acestui corp Gosseyn. Această remarcă nu-i reținu multă vreme atenția. Din cine știe ce motiv, când se întinse pe acest pat, gestul îi păruse așa de natural, de - obișnuit - încât nu remarcase ritmicitatea lui în existența sa. După ce se mai dezmetici, își dădu seama că zâmbea. Pentru că aceea era realitatea, o realitate minoră în universul oamenilor pentru care somnul era o activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care m-am înclinat înapoi și tatăl meu a încercat să mă apuce de subsuori, un ascuțiș de alamă se ivi sclipind de sub bolta podului, urmat de un aproape la fel de suplu arc acoperit cu un material alb-argintiu. Pînă a ne dezmetici, pînza a fost urmată de un om, de doi, de trei pînă la opt oameni cîți erau cu toții, care erau trași de sub pod ca un șirag de perle, sau mai degrabă care se extrăgeau ei înșiși de acolo, plutind și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]