734 matches
-
cum...prafurile alea sunt albe... și uită-te la mine cum arăt... Copil nebun, așează-te cu capul în poală la mine! Eu o ascultam și îmi imaginam cât de mult mă iubește Creața în acele momente când Erjika mă dezmierda. Atunci mă simțeam împăcat cu cel care eram, chiar dacă învățam să trăiesc în minciună. Nu-mi păsa cine sunt. Tot ce mai puteam să-mi doresc era să uit și să aștept cuminte vacanța. Ce multă nevoie aveam de ea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Giuseppe, adică Yussef, ca pe tatăl lui Messia, ca pe fiul lui Iacov, ca pe sultanul Saladin. Încântarea mea era nemărginită. Maddalena mă lua un pic peste picior, dar chipul ei bucălat strălucea de fericire. Stăteam ore în șir să dezmierd copilul și pe mama sa, să-i contemplu pe amândoi în gesturile de zi cu zi, mai cu seamă la alăptat, care mă emoționa mereu. Așa că n-aveam deloc chef să-i trag după mine pe drumurile anevoioase ale pribegiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
taxe vamale și esențelor de baie, miresmelor tari și proaspete din hainele ei scoase de la spălătorie, onctuozității prețioase a cărnii ei și secrețiilor ei fine. E din nou în cadă, amfibiana Selina. Curând o voi auzi dichisindu-se în baie, dezmierdându-și unduitoarele forme cu mătase și dantelă. Vom ieși la un restaurant scump, un restaurant foarte scump, genul de loc pentru care Selina își poate pune ce are mai bun... Apartamentul pare a fi mai bine, mult mai bine condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus eu, și lasă sentimentul să clădească. Invidia, irascibilitatea, ura, ele să clădească. Ies cu Shadow la plimbare și mă culc cu Martina Twain. Nu prea am chef să discut despre așa ceva. Deocamdată șmecheria e că ne giugiulim și ne dezmierdăm, ne dezmierdăm și ne giugiulim. Ca toate fetele, e moartă după căldură: îi place să țină aparatul de aer condiționat în funcțiune și să umble cu răcoritoare prin geantă. Eu o țin în brațe. Sunt plin de dorințe abstracte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și lasă sentimentul să clădească. Invidia, irascibilitatea, ura, ele să clădească. Ies cu Shadow la plimbare și mă culc cu Martina Twain. Nu prea am chef să discut despre așa ceva. Deocamdată șmecheria e că ne giugiulim și ne dezmierdăm, ne dezmierdăm și ne giugiulim. Ca toate fetele, e moartă după căldură: îi place să țină aparatul de aer condiționat în funcțiune și să umble cu răcoritoare prin geantă. Eu o țin în brațe. Sunt plin de dorințe abstracte și de altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tocmituri ale țărânii, dintr-un tărâm cândva împoporat, acum devenit goliciune de stepă și pustiu hălăduit de scaieți. Toarte vechi, păstrate ca printr-o minune a veciei, spre a aminti încă de mâini care le-au purtat, care le-au dezmierdat. Uneori, ștergându-le de praf, simt parcă, încă vie, căldura strânsorii mâinilor de peste timp. O solidaritate, blândă și supusă mângâiere de peste vremi, venită de la cei de demult, întăritoare în zădărnicia ei, dar învăluitoare, amețitoare ca un sorb care te cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intrarea în parc, am văzut deslușit, ca într-un film documentar, derulat cu încetinitorul, cum muream. Nu că murisem, nici că voi muri. Aveam senzația clară, certitudinea vie că muream. Îmi trăiam moartea, pas cu pas, atârnat, înlănțuit de Conți. Dezmierdat de bâiguielile ei. Muream și mă urmăream cum mă petreceam în altceva, necunoscut, fără stare, fără contur, fără greutate, un fel de fulg soios pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din cap. Acompaniindu-se unul pe altul, cei doi ajunseră la destinație tocmai când soarele era la scăpătat. Bărbatul se dădu jos de pe capră și deschise porțile. Femeia mână căruța În curte și, fără nici o vorbă, Îi sări pe după gât, dezmierdându-se pe lângă el. Vecinul Încercă s-o respingă mai Întâi cu vorbă bună, dar nu fu chip. Femeia se agățase ca un sac de grumazul lui și nu-i dădea drumul. Omul se răsucea În toate părțile, Încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Uneori, sus Înseamnă jos și viceversa...” „Observ că În dimineața asta dați dovadă de mult spirit... De obicei sunteți confuz...” „Prezența dumneavoastră mă inspiră...” Spunând aceasta, penitentul Își frecă din nou obrazul, acum Însă de piciorul mesei, pe care-l dezmierdă Îndelung. „Termin-o”, zise Noimann-cinicul, desfăcându-și cureaua de la pantaloni. „Dacă mă ajutați dumneavoastră, termin”, spuse cu o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întreba ea ce facuse pentru a merita atâta dispreț. Rinaldo s-a făcut nevazut lăsând-o pradă deznădejdei, iar ea s-a intors cu ochii plini de lacrimi la locul unde-l găsise dormind. Acolo se intinse la randu-i dezmierdând pământul pe care el se odihnise, în cele din urmă doborâtă de oboseală și mâhnire, adormi. In vreme ce Angelica se afla cufundată în somn, întâmplarea i-a călăuzit pașii lui Roland către același loc. Poza în care ea dormea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu dispreț și-i repezi o pereche de copite, care ar fi putut sparge chiar și un zid de marmură. Bayard s-a apropiat apoi de Angelica cu un aer supus și drăgălaș, fiindcă el își amintea că prințesa îl dezmierdase și-i dăduse afecțiune pe vremea când se afla la Albacca. Ea i-a apucat frâul cu mâna stângă, iar cu dreapta l-a bătut ușor pe gât. Frumosul animal, dăruit cu o inteligență minunată, părea îmblânzit deabinelea. Atunci, Sacripant
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe canapeaua moale, de culoarea po rumbului, fermecate de atmosfera obiectelor din jur a că ror armonie făcea încăperea să cânte. Un motan roșcat se mlădia la picioarele Ioanei, torcând. — El e Petrușka, îl prezentă ea, aplecându-se să-l dezmierde. Sergiu mi l-a trimis. Uneori mă face să cred că e reîncarnarea spiritului lui. O prietenă care m-a invitat la masă a insistat să vin după aceea cu ea să văd pisicile din cartier pe care le hrănea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
compromisă. Acel ropot de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa, stăpânul moșiei, casei, trăsurii și cailor; scobora treptele cu pas elastic și jambiere înalte de căprioară, și după ce ajuta musafirilor să coboare, înainte de a-i conduce, dezmierda prelung și respectuos cei doi cai jumătate sânge, care, grație unor îngrijiri deosebite, erau strălucitori ca un satin laque\ Musafirii se extaziau și ei cu sinceritate. Un cal frumos fiind mult mai comod de admirat decât un om frumos, credea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
frumusețe o înfățișare cât mai plăcută și mai atractivă. Când seara târziu se întorceau de la muncile câmpului, gospodinele și tinerele fete mai găseau puterea să ude florile însetate, ofilite de arșița soarelui, să smulgă buruienele ce le sufocau, să le dezmierde cu vorbe duioase, bucurându-se de coloritul și parfumul lor. ...Dar jocurile întâmplării și ale sorții mi-au hărăzit să-mi petrec viața într-un apartament de bloc, departe de natură, lipsit de plăcerea și dorința de a păși și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
e aia speranță de viață? - Anii pe care cineva crede că i-ar mai avea de trăit. Și fără nici o introducere mi-a mai plasat o întrebare încuietoare... - Bubu, (când vrea să se alinte și să-mi câștige bunăvoința mă dezmiardă cu apelativul Bubu) de ce când stăm noi de vorbă îmi povestești mai mult despre ce a fost? - Trecutul este singura certitudine pentru mine. L-am trăit și am rămas cu amintiri plăcute și mai puțin plăcute. Amintirile mă ajută să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
am așezat pe canapeaua moale, de culoarea porumbului, fermecate de atmosfera obiectelor din jur a căror armonie făcea încăperea să cânte. Un motan roșcat se mlădia la picioarele Ioanei, torcând. — El e Petrușka, îl prezentă ea, aplecându-se să-l dezmierde. Sergiu mi l-a trimis. Uneori mă face să cred că e reîncarnarea spiritului lui. O prietenă care m-a invitat la masă a insistat să vin după aceea cu ea să văd pisicile din cartier pe care le hrănea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
așternut, Timpul s-a oprit în tăcerea din noi Amintirile-și cer iar dreptu-napoi... Prea târziu Ce straniu este... și ce frig îmi vine-n codru să mă pierd, De ce n-auzi când eu te strig Și cu iubire te dezmierd ... Și umblu pe cărări virgine Pe unde nimeni n-a călcat, Zăpada ta de cald îmi ține De când în suflet mi-ai intrat ... Te chem... doar vântul mă aude Și-mi cânt-a gol și a pustiu, Iar cerul vânăt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lacom iscodesc în rodii dorințele din fiecare fată coboară-n larma poftelor plurale ademenind răspunsuri și adună săruturi silnice și-atingeri goale pe somnul cald cu tihna lui cea brună eu nu te cred că netezești lumina sau că-mi dezmierzi suflarea ori risipa și încă sorb din asfințit rugina cu ochii-n care mi-am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul drept al dreptelor cuvinte Căutări
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
degetele prin părul lui moale și negru și îi aranjez coada. Îmi doresc să-l pot învăța pe Tung Chih să fie puternic. Vreau să știe că pacea nu trebuie luată niciodată ca pe ceva de la sine înțeles. El e dezmierdat de servitoare, obișnuit să vadă lângă patul său femei frumoase. Mă doare să-l aud pe Tung Chih spunând că vrea să ajungă la fel ca tatăl său când va fi mare - cu frumuseți drept tovarăși de joacă. Cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cei care, mai șireți ca ei, îi stăpînesc. De fapt în noua societate s-a instalat tiranocrația. Nu încape îndoială că doar la Judecata de Apoi va fi o turmă și-un Păstor. Libertatea e o vorbă cu care ne dezmierdăm: permanentă se dovedește numai robia. Omul a intrat definitiv în năvodul relațiilor sociale cu care puțini sînt chemați să pescuiască. Părînd că a descoperit argumente în cele spuse de Goilav, Aizic se însufleți din nou. - Prin puterea rațiunii, din robie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să le toace, să le amestece cu uruială ori tărâțe Înmuiate și să le dea la rațe. Ca să-l dibui pe Cel ce Doarme trebuie să știi să vezi scrânteala tuturor alor firii; să nimerești clipa neștiută când Soarele o dezmiardă incestuos pe buna sa soră Luna, când lumina se face neagră și apele curg la deal, când văzduhul Încremenește și toate par a Îngheța, tăcute; să scrutezi fără uimire mișcările bezmetice ale stelelor, dar și cursul lin al țărânii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însă, Îl lovi fericirea: visă că el era Fiul din poveștile fostului său coleg de bancă din liceu și că, Îndrăgostit și năuc, alerga prin codri ținând-o de mână pe Aleasa lui. Intră În grotă și Începu s-o dezmierde nu ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Iubirea ei mută ‐ și plânsul lui obraz Plângând îl sărută. și mii de mângâieri Pe creștet i‐ adună ‐ De ziua cea de ieri Ce dulce-l răzbună! El simte cum s‐ apleacă peste dânsul O umbră bună ce l‐ ar dezmierda - și‐ntr‐un suspin, pe când ea‐ i șterge plânsul, Întinde brațele lui mici spre ea ... De gâtul ei s‐atârnă în neștire - Toți îngerii din ceruri îi sunt frați! Învăluiți de‐a candelei lucire, Copil și mamă dorm îmbrățișați ... Din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și al firului de iarbă, nefiind de acord cu lipsa caracterului în lumea în care trăim astăzi. Este un nostalgic al lumii pure a satului de odinioară, manifestând o pătimașă dragoste pentru grădina de flori din gospodăria părintească, când oamenii dezmierdau florile cu vorbe duioase, așa cum face și astăzi autorul cu florile pe care le are în apartamentul personal. „Cine nu iubește copiii, florile și soarele, nu are ce căuta în învățământ”. Adevăratul educator trebuie să se implice total în activitățile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]