594 matches
-
bune, că din ce mi-au spus reiese clar că nimic nu e încă pierdut? nu se lasă Roja, despre asta ce ați mai avea de zis? — Că nu faci altceva decît să te joci cu nervii altora, zice Părințelul deznădăjduit, ce altceva să credem? — Sau că e o minciună sfruntată, adaugă Curistul, atît și punct. — Depinde din ce unghi vrei să privești lucrurile, spune Roja, pentru majoritatea probabil că întreaga Revoluție e o minciună sfruntată, chestie de interpretare. Chiar și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales de priveliștea neașteptată a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
destulă încredere în Iahuben. Era atlant, era liber, fusese sutaș. Numai Agbongbotile izbuti să le arate în zilele care urmară că Iahuben era acum ca și ei și că numai pentru ei putuse veni în aceste locuri spre care doar deznădăjduiții se încumetau. În cele cincisprezece zile hotărâte dinainte, oastea de robi fu rânduită atât cât se putea rândui. Întârzierea însă nu putea fi decât rea, căci armele atlante se și mișcau în taberele de jos, așa că lupta trebuia dată. Erau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uneori hrană, adesea necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor. Văzîndu-i pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia apelor, băștinașii nu-i omorâră, nici nu-i socotiră dușmani. Pe acești băștinași nu-i cunoștea nici Mahukutah, care se mira că țărmul cel bănuit n-a fost al țării lui. Băștinașii împodobiți cu pene
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-a numit Ațtlan. Toți au fost bucuroși să afle în sfârșit dezlegarea tainei uriașelor valuri și cumplitelor vânturi care bântuiseră nu de mult și pe țărmurile lor. - A pornit o ploaie neagră de smoală deasă - istorisea Mahukutah - și oamenii deznădăjduiți voiau să se urce pe acoperișurile caselor, dar casele se prăbușeau și îi aruncau la pământ; voiau să se urce în vârfurile copacilor, dar copacii îi scuturau de pe crengi; voiau să se ascundă în peșteri, dar peșterile își închiseră gura
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dat foc În grădină, la Lamb House. — De ce? — Era deprimat. La sfârșitul lui 1909, chiar Înainte să vii tu să Îl vezi. — A, da, spune Harry, amintindu-și. Tatăl lui, care Încă mai trăia, fusese atât de alarmat de tonul deznădăjduit al scrisorilor pe care le primea de la Henry, Încât Îl trimisese val-vârtej pe Harry dincolo de Atlantic, să vadă ce se petrece. Acesta Își găsise unchiul Într-o stare de prostrație, nedoritor și incapabil să coboare din pat, cu greu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pe stradă încă picura. Mașinile care circulau cu viteză stropeau nepăsătoare, trecând prin bălți. Unii oameni aveau să te lovească, nesimțiți, și, aveau să treacă mai departe, înjurând. Îndrăgostiți, inși uniți de fapt de viață, aveau să-și zâmbească nefolositor, deznădăjduit. Tineri în gașcă aveau să facă panaramă, mânați de necazuri și fericiți cu prietenia lor, ignoranți la un pericol mai mare. Persoane în vârstă aveau să se certe și să se să ciocnească un pahar cu ură în suflet. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată a fustei. Mustăci hâtru. Capitolul 4 STRADA PERONE de gloate, Balta Icoanei, destul de adâncă, odinioară să înece între
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a izbucnit într-un hohot de râs nervos. Nu fii prostuț. Sigur că ești binevenit. Apoi bărbatul s-a întors către Fiona, expresia din ochi devenindu-i mânioasă. De ce ai spus așa ceva? Fiona a clătinat din cap într-un gest deznădăjduit. Replica asta trebuie introdusă în context, a răspuns ea obosită. Jake, îi povestești tu sau eu? Cu toate că făcuse deja un pas peste prag, băiatul s-a gândit că nu i-ar fi benefic să fie judecat și condamnat în absență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dar i-a spus limpede că dacă puștii mai dau măcar ochii cu mine, atunci ea o să aibă grijă să-i facă foarte dicil accesul la ei. Preț de câteva secunde, masa s-a cufundat în tăcere. Alison se simțea deznădăjduită, iar Fiona se chinuia să găsească un lucru pozitiv, cu care să-și încurajeze prietena Sofiei. Lasă, a spus ea într-un târziu. În curând o să ai și tu copilul tău, așa că ea să se ducă dracului! Zâmbind cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la față. — Să presupunem că o să ai într-adevăr nevoie de fertilizare in vitro, iar Luca refuză completamente să te ajute... la ce-ai renunța? La dorința de a avea un copil sau la Luca? Alison a oftat prelung. Era deznădăjduită. —N-am nici cea mai vagă idee. Dar să sperăm că n-o să se ajungă la asta. Străini în noaptetc "Străini în noapte" Sala cea mare a hotelului Grosvenor House, din Londra, era ticsită cu tot felul de personalități pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în loc să urle, toată lumea ascultă pe toată lumea și adoptă cu entuziasm propunerile celorlalți. Fiona și Jake s-au uitat la el nedumeriți. —Ei, credeți că măcar azi putem să ne comportăm în felul ăsta? a adăugat David cu o tonalitate ușor deznădăjduită. —OK, i-a răspuns Jake. Eu vreau să merg la LaserQuest. Fiona și David au gemut. —Eu vreau să merg la John Lewis și să-mi cumpăr un sarong, a anunțat Fiona. Jake și David au gemut. — Iar eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ochii măriți spre ecran: doctorul Majid Shahriari, un expert în fizică nucleară, mâna dreaptă a lui Akbar Salehi în programele de la OIEA, fusese victima unui asasinat cu bombă magnetică, în timp ce se îndrepta spre biroul său. Ghazal începu să plângă încet, deznădăjduită, uitându-se la filmul dezastrului. Îl cunoscuse pe Shahriari, care era și profesor la Universitatea Shahid Beheshti, și se gândi că îl și văzuse odată cu fiul lui, care avea cinci- șase ani. Ea aflase de mult de atacurile cu virusul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fost vreodată dăruit oamenilor?“ * * * Chiar în seara adunării de la Alhambra, Granada întreagă aflase tot ce se spusese acolo. Atunci a început încercarea cea dură a așteptării, cu partea ei zilnică de zvonuri, toate învârtindu-se în jurul unei teme unice și deznădăjduite: care aveau să fie ziua și ceasul când vor intra castilienii în oraș. — În cursul ultimei săptămâni din luna safar, îmi povesti mama, era după sărbătoarea nașterii lui Mesia Issa - pacea fie cu el! -, Sara cea Bălțată a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clinchetul banilor din pot. În oraș, mama juca deseori pocher În casele unor prieteni, până la trei noaptea, aceasta fiind o distracție de societate În ultimii ani dinaintea Primului Război Mondial; iar mai târziu, În exil, și-l imagina (la fel de uimită și de deznădăjduită, ca atunci când și-l amintea pe bătrânul Dmitri) pe șoferul Pirogov, care părea s-o aștepte Încă În gerul necruțător al unei nopți nesfârșite, deși, În ceea ce-l privea, veghea Îi era probabil de mult timp Îndulcită de un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
orhidee în jurul gâtului veșnic însetat. La „Podgoria“, după prima baterie, Matvei n-a mai rezistat. A izbucnit dintr-odată în plâns, cu capul între palme, privindu-mă cu o duioșie sfâșietoare. Nu mai văzusem până atunci o asemenea privire caldă, deznădăjduită, amară, rugătoare, speriată, învăluindu-mă printre lacrimile ce-i curgeau șiroaie pe fața albă, lividă, cu câțiva pistrui pe frunte și în barbă. Îl priveam și eu mut, speriat să nu se întâmple cine știe ce bucluc în crâșma plină la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dintre două beții, îmi dădeam seama că nu mai are rost să trăiesc. Textul meu însă nu se revărsase încă. În dimineața de după acea noapte în care credeam că toate sfârșite sunt, a trebuit să ajung, un fel de fugă deznădăjduită, pe malul Dunării. Să ajung pe o șosea uitată între ape clipocind, cu sălcii de-o parte și de alta, cu cioturi de munți într-o zare albăstrie. A trebuit să merg pe șoseaua aceea pustie dintre ape spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spune lui Ben despre umilirea și degradarea mea fără să mă fi consultat. Pot să-ți cer cel puțin să ai un pic de respect pentru... pentru... și nu am mai continuat, ci am izbucnit în clipa aceea în scâncete deznădăjduite. Nu te-a părăsit doar pe tine, mamă, dacă vrei să fii egoistă pe tema asta. Are și doi copii, poate îți amintești și, deși e posibil ca tu să înțelegi despre ce e vorba, crede-mă pe cuvânt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când pe acasă. Apoi, se vedea tot mai mult pe acolo. Se adunau mai mulți și făceau diferite lucruri murdare și urâte în acea casă. Făcuse ceva și era căutat de poliție. Temându-se să nu fie închis și bătut, deznădăjduit și plin de frică, își puse capăt zilelor ca și mama sa, în același fel și în același loc. Așa a ajuns acel loc să fie frica și teama satului. Sfântul Paisie Aghioritul spune despre blestem: „Blestemul, când este rostit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rea dintre toate suferințele posibile. Este atât de deprimantă Încât nu mai poți face nimic să scapi de ea; trebuie să treacă de la sine... În ani de zile, poate În decenii, i-am spus eu lui Lauren, pe un ton deznădăjduit. Ia nu mai exagera. Nu e chiar așa de grav, a exclamat Lauren. Măcar ai un soț. Acesta este un exercițiu de pierdere a ego-ului și tu prea te simți bine făcându-l. Pierdere a ego-ului? Și cu pierderea soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fost o vreme pe la ferma tatei, apoi am fost amândoi cu barca. De-astea... răspunse Lauren evaziv. —Amândoi? Întrebă Marci. A, nimeni, zise Lauren pe un ton misterios, după care plecă de acolo patinând, cu Marci privind după ea oarecum deznădăjduită. Lauren nu merge niciodată Într-un loc despre care poate să spună, zice ea adesea atunci când se Întoarce din vreuna dintre frecventele ei dispariții. Și apoi citești pe undeva că a fost la dl. Revlon sau la altcineva acasă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Când am ajuns aseară acasă, a văzut că mi-era frig și mi-a făcut un ceai fierbinte de ghimbir. De ce ar face așa ceva dacă ar avea ceva cu Sophia? Îl iubesc, de fapt, chiar Îl ador, am spus eu deznădăjduită. — Nu te lăsa păcălită, spuse Lauren Îndârjită. Soții sunt Întotdeauna cei mai grijulii și mai drăguți atunci când pun ceva rău la cale. Ce-ar fi să mă-duci la avocatul tău de divorț? am spus. —Sylvie, nu ai dreptate aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
iertare e un lucru complicat, un număr delicat de echilibristică între mândria țeapănă și remușcările lacrimogene, și, dacă nu te poți deschide cu adevărat în fața celuilalt, orice scuză sună găunos și fals. În timp ce lucram la versiunile succesive ale epistolei (din ce în ce mai deznădăjduit, condamnându-mă pentru tot ceea ce ieșise prost în viața mea, flagelându-mi bietul suflet putregăit ca un penitent medieval), mi-am amintit de o carte pe care mi-o trimisese Tom de ziua mea cu opt sau nouă ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de bucurie. Aș vrea... — Te rog, nu, pe urmă o să te superi pe mine și nu vreau asta, cu nici un chip nu vreau, nu pot să te văd supărat pe mine, vreau să rămână totul așa, până la sfârșit, am spus deznădăjduită, nu chiar cuvintele astea, dar ceva asemănător, nu-mi mai amintesc bine, și m-am sculat să-l văd. Avea cea mai chinuită față din lume și mi-era într adevăr foarte greu, fiindcă voiam să fac ce voia el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ambiție continuă: "Mi-e foame, dragă mamă Nu e pâine! / Vezi, inima mea bate tot mai rar!" În acea clipă, cu un gest involuntar duse mâna direct spre inimă, așa cum îl îndrumase învățătorul în timpul numeroaselor repetiții, după care urmă răspunsul deznădăjduit al mamei: "Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine ducem grâul la morar!". Părinții și invitații, cu frunțile ude de sudoare, ascultau și plângeau. Directorul făcea semne disperate să înceteze. Trebuia întrerupt cu orice preț! Bidaru tot nu pricepea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]