570 matches
-
poate să înceapă. Și în arenă intră djighiții. Năvală de cai nebuni cu glezne de oțel și gură tare, cu gît lung și crupă nervoasă, cu harnașament sumar, solid, dar strălucitor. Hei! Strigătul iese deodată din șapte piepturi. Neașteptat, strident, deznădăjduit ca un urlet în deșert. Caii întețesc goana mai mult, mai mult, mai mult, într-un fel de dezlănțuire care nu mai are nimic comun cu firea, cu vreo urmă a instinctului de conservare, spărgînd circumferința strîmtă a arenei, dînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Și în tot acest timp caută, caută, caută. Caută un Hristos care, din icoanele cu rame aurite ale bisericilor, să coboare în stradă și să-i hrănească pe cei săraci, să-i îmbrace pe cei goi, să-i sprijine pe deznădăjduiți. În 1880, lucrează la „Critica Teologiei Dogmatice” prin care urmărea să demonstreze îndepărtarea Bisericii Ortodoxe de adevăratul spirit creștin. Devine obsedat de ideea sinuciderii, suferă o criză sufletească fără egal în intensitate și urmări. După 1880 se dezice de propria
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Culorile materiale, de la alb la negru, de la roșu și gri la nuanțele variate ale ceramicii (de Cucuteni) răsfrâng istoria veche, punând-o pe masa contemporanului. Picturile cupolelor din biserici înrădăcinează în cugetul pelerinului valoarea de rugă și credință, înseninează sufletul deznădăjduit iar mitul purificării prinde substanță. Orașul este acoperit de culori, de forțe pastelate ale realității dar și ale imaginației noastre. Să nu scăpăm din vedere însă că valorizarea lor poate denunța diabolicele și imundele culori amestecate, terne, murdare, urâte. Negrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să le atingă! țăranii mor de foame și se dau regelui apanagii și se ia pâinea fiilor și se aruncă câinilor și mizerabilii numiți reprezentanții națiunei îmbogățesc pe bogatul rege și sărăcesc pe poporul sărac! țăranii mor de foame și deznădăjduiții voiesc a cere ajutorul Împăratului rusesc. Iată patriotismul naționaliștilor care ne acuză pe noi de cosmopolitism, de vrăjmași ai țării, pe noi, cari voim să dezvoltăm iubirea săteanului pentru pământul care va fi al lui și numai al lui! țăranii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Și iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viață, și tot ce este pe pământ va pieri. (Facerea 6:17) O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Erau loviți de un "delirium tremens" de o intensitate inimaginabilă. Pentru nemțeni, venirea americanilor era comparabilă cu înfrigurarea cu care evreii îl așteptaseră, cândva, pe Mesia, pe Unsul Domnului Dacă binefăcătorii de peste Ocean și-ar fi făcut apariția, înfometații și deznădăjduiții aceștia ar fi așternut în calea lor toate bundițele, fotele, iile, sumanele și căciulile și ar fi căzut în genunchi înaintea lor, cu adâncă smerenie, ca în fața unei sfinte icoane făcătoare de minuni. Vin americanii? Era colacul de salvare, singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
readus din starea de leșin. Titi, ce-ai pățit, Titi? Titicuță, dragul meu! M-a ridicat în șezut și, sprijinindu-mi capul de umărul ei, mă mângâia cu dragoste nețărmurită pe frunte, ca să-mi revin complet. La strigătele disperate și deznădăjduite ale mamei, din grupul masiv al milițienilor care stăteau lângă zidul uneia dintre magaziile CFR-ului, s-a desprins un ofițer și s-a apropiat de vagonul nostru: Ce s-a întâmplat aici? Cine a strigat? Ce este? Domnule ofițer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bombardarea Craiovei îi duce pe membrii familiei la Romanești, lângă râul Amaradia, unde copiii asistă la o apocaliptică ieșire a acestuia din matcă. Iată descrierea catastrofei prin ochii copilului care era atunci autorul: "O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acestei emoții și ca unul dintre oamenii ținutului care mai crede în inspirație (pe aceste vremuri accentuat pozitiviste e ușor să fii considerat vetust), vă pot spune că poezia vine pe neașteptate și pleacă fulgerător. Te lasă de multe ori deznădăjduit și cu mâinile goale. S-o oprești, imposibil. E ca și cum ai încerca să păstrezi cu tot dinadinsul mireasma florii în pumn. Dar nu cunosc întâlniri mai înalte, mai disperate, mai brutale și mai serafice decât cele cu poezia. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fusese condamnat, ca și noi, pentru delicte de conștiință și exilat în Siberia. Înaintau prin viscol, el și preoteasa lui, se înfundau în nămeți, femeia se poticnea din ce în ce mai des și cădea în zăpadă. La un moment dat, l-a întrebat deznădăjduită: "Cît o să mai țină, părinte, suferința asta?" "Pînă la moarte, Markovna", a răspuns Avacuum. Atunci, a oftat preoteasa, să nu ne abatem de la drumul nostru." Acum, după trei sute de ani, preotesele noastre oftau și se înfățișau la tribunal, cerînd desfacerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
imaginarul autohton mama mijlocește de cele mai multe ori plecarea, ba chiar asigură intrarea în mit a feciorului fie prin blestem, fie prin destăinuirea locului sacru, ori pregătirea merindelor speciale de drum. Căutarea disperată a fecio¬rului, cea mai apropiată de bocetul deznădăjduit, apare doar în colinda Voinic căutat prin munți IV, 117 unde are rolul de a contrasta cu reușita iubitei de a-l localiza pe erou. Rătăcirea neofiților este pretutindeni și, în textele românești, este găzduită de entitatea pădurii sau de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ține războiul vor întoarce puștile contra „die grossen Herrn“. [Influența Rusiei era apropiată.](Ibidem, p. 197. Ne citea chiar scrisorile. Familiile acasă o duceau greu. Alt soldat pomeranian ne povesti cum toți copiii lui erau bolnavi de tifos și nevasta deznădăjduită, singură de trei ani. „De ce nu ceri un concediu? îl întrebai. Ai dreptul.“ „Da, am, dar nu mi-l dau. Aș vrea să mă fotografieze cineva așa, cum umblu după două doamne care nici nu ar avea unde fugi, nici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ce era să ne facem noi, ce se făceau biata Moldovă, armata, ai noștri? Unde să se ducă, apucați între aliații de ieri, azi revoluționari vânduți Germaniei, și inamicul care înainta peste Trotuș? Niciodată nu fuseserăm într-o situație mai deznădăjduită. visuri Costache veni din nou să ne vadă; cu un mic bacșiș a prelungit vizita de la 4 la 6 ore. Nu avea alte știri decât cele din infamele ziare din București și ne aduse impresia că toți erau înspăimântați. Nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
scria cele de mai sus): „Nimeni n-a reușit Încă să sape În ritmul soarelui... nimeni nu a tăiat măcar un spic de grîu cu dragoste și grație.“ „Citez aceste cuvinte pentru că astăzi i-am putea spune acestui mare poet deznădăjduit să vină În Cuba; să vadă cum oamenii, după ce au trecut prin toate etapele alienării capitaliste și după ce s-au văzut pe ei Înșiși ca pe animale de povară Înhămate la jugul exploatatorului, și-au redescoperit calea și au Învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Pius al VII-lea în închisoare, a murit și el într-o închisoare din insula Sfânta Elena; Rousseau, mare dușman al lui Cristos, s-a sinucis lângă Paris; Voltaire, pregătitor al Revoluției franceze și propagator de idei antireligioase, a murit deznădăjduit și părăsit de toți... Sărmanii! Ei nu și-au dat seama că: „Înfricoșat lucru este a cădea în mâinile Domnului celui viu” (Evr 10,31), și „cel ce va cădea pe piatra aceasta se va zdrobi; iar pe care va
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mă mulțumesc cu niște gemete înfundate, pentru că genunchiul drept începe să mă doară. Iar în clipa când dau să mă scarpin la ochi și simt că n-am ochelari, fără să mă mai pot controla, încep să scot niște scheunături deznădăjduite. Chiar atunci se aud de undeva din față niște pași și tocănituri pe asfalt. Strig e cineva acolo și o voce de bărbat spune doamnă fiți atentă să nu cădeți dobitocii ăștia n-au pus nimic și-i un șanț
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care n-o iubește și n-o ajută nimeni. Mi se umplu ochii de lacrimi. Scot un fel de scâncet, apoi un scheunat tot mai jalnic. E clar că o să izbucnesc în hohote de plâns, fiindcă mă simt singură și deznădăjduită. Las oiștea din mâini și vreau să-mi dau vreascurile jos din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
artistului Viorel Huși îmi par de o dramatică autenticitate, iar pictorul - un personaj dilematic, într-o dramă psihologică. Chiar în scrisoarea din 15 iunie 1929 (ziua majoratului!), la Paris fiind, deși se arătă mulțumit de aprecierea profesorului de botanica, completează deznădăjduit: „Dar la un singur lucru mă gândesc, că nu pot face pictură și dorința mea s-a spulberat”, la care adaugă imediat „ Dar totuși mă bazez pe voința” (p. 13), adică pe voința pe care și o impunea de a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mie! Nu știu cum a putut să încapă atâta deznădejde într-o inimă de copil!... Mi-am dorit cu toată ardoarea să-mi fac un loc sub soare prin cartea care-mi plăcea atât de mult și iată-mă chiar de la început deznădăjduit, înfrânt!... Și dorul de casă care mă sfâșia și mai tare, iar în mine își făcea loc și un odios sentiment de rușine! Ce vor zice ai mei în această situație? Dar ce va zice satul despre mine, care fusesem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scenariu apocaliptic ca orizont de posibilitate în încercarea de a da consistență propriei sale realități, și nu în cele din urmă propriei sale existențe ca existență întru distrugere. „Individul este unic în măsura în care forțează vadul istoriei, grăbind derularea acesteia, în încercarea deznădăjduită de a crea un spațiu pentru intrarea sa pe scena istorică, fie în măsura în care brus- chează schimbarea decorului istoric, ruinarea acestuia, astfel încât performanța sa devine vizibilă prin contrast cu distrugerea recuzitei istorice.” De remarcat faptul că și Emil Cioran în Schimbarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
clinchetul banilor din pot. În oraș, mama juca deseori pocher În casele unor prieteni, până la trei noaptea, aceasta fiind o distracție de societate În ultimii ani dinaintea Primului Război Mondial; iar mai târziu, În exil, și-l imagina (la fel de uimită și de deznădăjduită, ca atunci când și-l amintea pe bătrânul Dmitri) pe șoferul Pirogov, care părea s-o aștepte Încă În gerul necruțător al unei nopți nesfârșite, deși, În ceea ce-l privea, veghea Îi era probabil de mult timp Îndulcită de un ceai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
știam ce curând în zori chiar vor muri cu toții... Numai eu am avut nefericirea să supraviețuiesc... Toți sfinții, arhanghelii, Dumnezeu din Ceruri n-ar mai fi putut salva Constantinopolul asediat ce se zbătea în spasmele morții. Noi, pe ziduri, luptam deznădăjduiți, cu ultima fărâmă de putere, după săptămâni și săptămâni de asediu. Prea bine știam că n-avem scăpare, știam că vom muri, dar voiam să cădem cu spada în mână, odată cu orașul... Oare trebuie să ne amintim toate acestea? se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mila. Dragostea lui Choubert pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei sub dominația polițistului, nădejdea lui mereu amânată de a o regăsi ; dragostea Madeleinei pentru Choubert, regretele și remușcările ei, mila pentru interminabila și epuizanta lui hăituire de către polițist. Mărturisirea deznădăjduită, de dragoste și regrete, a polițistului, în ipostaza de tată, către Choubert care nu-l aude ; de asemeni, mărturisirea lui Choubert, ca fiu, către polițist, care nu-l aude, nici unul nu-l va putea, niciodată, face pe celălalt să știe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra mai puternic decât timpanul. Câțiva ani au rămas în casa din grădina de zarzavat a lui Neculai Bulgaru și apoi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
au plecat nemulțumiți pentru că n-am îngăduit nici unuia dintre ei „să predice” în biserică. În timpul săptămânii am scris despre : „Biblia cartea de căpătâi a preotului”. Joi după amiază m-am întors acasă, la Suceava. Acasă, liniște rău prevestitoare, fețe triste, deznădăjduite. Soacră-mea bolnavă. Copilul palid. Marta slăbită, parcă făcea eforturi să pară bine dispusă. Ce pot face ? Cum îmi pot ajuta soția și copilul ? Când voi primi salariul ? Cât va trebui să plătesc pentru masă părintelui Vasiliu ? Ce mai rămâne
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]