930 matches
-
și se ascunsese după o tarabă, să se pună la adăpost de câine și, totodată, să-l observe pe Milică fără să fie văzut, și-acuma miră-te, prostovane, de unde plouă cu șuturi în fund, hi-hi-hi... Într-adevăr, se mira, dezorientat și intimidat de atâtea perechi de ochi urmărindu-l cum ține lesa cu amândouă mâinile și trage de câinele întărâtat, care nu se mai oprește din lătrat, gata să-l trântească și să fugă cu el târâș ca să dea iama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că voi tinerii aveți părerile voastre! Dar, crede-mă, Îmi cunosc clientela. Ceva roșu, poate? Îmi scutură Încă o dată mâna și dipăru. M-am tras clătinându-mă din ușă, sub efectul șocului. Acum Înțelegeam de ce supraviețuitorii uraganelor sunt atât de dezorientați. Ca În transă, m-am uitat la cele două bucăți de hârtie pe care le țineam În mână. Una purta numele lui Duggie Sutton, o adresă din Holland Park și mențiunea „cam Între șase și nouă“; cealaltă era cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și cu vacanțe în Grecia, a adăugat vocea. A primit totul de-a gata, ca toți „copiii Italiei”. O „generație de pierde-vară” și „pe vremea lui Mussolini a fost altfel”. Anna e „plină de viață” și „veselă”, însă „leneșă” și „dezorientată”. „Dezorientată”, a repetat bunicul de două ori. Pantoful mă strângea din nou, simțeam o apăsare, ca totdeauna înainte să vină durerea. M-am gândit: aha, de aceea mi-a făcut el o introducere așa lungă. Fiindcă Anna e leneșă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu vacanțe în Grecia, a adăugat vocea. A primit totul de-a gata, ca toți „copiii Italiei”. O „generație de pierde-vară” și „pe vremea lui Mussolini a fost altfel”. Anna e „plină de viață” și „veselă”, însă „leneșă” și „dezorientată”. „Dezorientată”, a repetat bunicul de două ori. Pantoful mă strângea din nou, simțeam o apăsare, ca totdeauna înainte să vină durerea. M-am gândit: aha, de aceea mi-a făcut el o introducere așa lungă. Fiindcă Anna e leneșă și dezorientată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Dezorientată”, a repetat bunicul de două ori. Pantoful mă strângea din nou, simțeam o apăsare, ca totdeauna înainte să vină durerea. M-am gândit: aha, de aceea mi-a făcut el o introducere așa lungă. Fiindcă Anna e leneșă și dezorientată, iar acum eu nu mai am încotro, trebuie să mă logodesc cu Anna cea leneșă. Să fii dezorientat era rău, aflasem asta la școală. Să fii leneș era și mai rău. Vocea a spus că știa de unde veneam eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se apuce acum să plângă după banii cheltuiți, vedeau cum, dacă ar fi avut puțin mai multă milă și răbdare, evacuarea nu i-ar fi costat nimic. Pe străzi era mare agitație, se puteau vedea oameni opriți În loc, zăpăciți, sau dezorientați, fără să știe Încotro să fugă, alții plângând cu jale, alții Îmbrățișați ca și cum s-ar fi hotărât să-și ia rămas-bun chiar acolo, alții discutau dacă pentru toate acestea vina era a guvernului, sau a științelor medicale, sau a papei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
bolnavii psihici, simptomele revin mereu, mai mult sau mai puțin accentuat, dar la ea s-au agravat după plecarea ta. Acum, de exemplu, îi este greu chiar să poarte o conversație banală. Nu-și găsește cuvintele și din pricina aceasta este dezorientată - dezorientată și speriată. Apoi, „lucrurile“ pe care le aude sunt tot mai grave. Stăm zilnic de vorbă cu ea, eu și doctorul. Încercăm să înțelegem toți trei ce anume s-a întâmplat, unde este buba cea mare. Eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
psihici, simptomele revin mereu, mai mult sau mai puțin accentuat, dar la ea s-au agravat după plecarea ta. Acum, de exemplu, îi este greu chiar să poarte o conversație banală. Nu-și găsește cuvintele și din pricina aceasta este dezorientată - dezorientată și speriată. Apoi, „lucrurile“ pe care le aude sunt tot mai grave. Stăm zilnic de vorbă cu ea, eu și doctorul. Încercăm să înțelegem toți trei ce anume s-a întâmplat, unde este buba cea mare. Eu am fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
magazinului Takashimaya din Nihonbashi. — De ce tocmai acolo? — Din când în când am chef să merg acolo. Am luat metroul până la stația Nihonbashi. Pentru că plouase toată ziua, localul era aproape gol. Mirosea parcă a ploaie și în magazin, iar vânzătorii păreau dezorientați. Am intrat într-un local mic de la subsol și după ce am cercetat cu atenție mostrele de plastic din vitrină, am comandat, fiecare, câte un meniu la cutie. Deși era ora prânzului, puteai s\ numeri clienții pe degete. — O, Doamne, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am învățat că paratrăsnetul conduce curentul în pământ, altfel această energie devine periculoasă. Patrick mă echilibrase fizic și psihic. Corpul său îmi era familiar și mă simțeam confortabil în preajma lui. Când eram împreună, știam unde îmi e locul. Acum sunt dezorientată, contrariată, liberă și nu pare să mă bucure această libertate. Nu vreau să mă detașez de Patrick. El a fost dragostea mea, salvatorul meu, stânca mea... da, recunosc! Am nevoie de aceste întâlniri, însă admit asta numai față de mine. Față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
speriată! Foarte speriată, îi zic recunoscătoare. Știu că sunt unele lucruri pe care ar trebui să le fac pentru a mă simți mai bine, dar la care am renunțat și grupul nostru îmi amintește neîncetat de ele, așa că sunt foarte dezorientată... Care sunt acele lucruri? Trecem pe sub niște cireși înfloriți ale căror petale roz și albe, bătute de vânt, cad pe pământ ca niște nori ușori și trandafirii. La rădăcinile copacilor, iarba e plină de aceste ciudate umbre roz. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
știu că nu sunt în nici un caz în stare de așa ceva acum. Îmi place foarte tare de tine, zic eu, mirându-mă ce stupid sună cuvintele mele. Și eu mi-am dat seama abia în seara asta, așa că sunt la fel de dezorientată ca și tine. Dezorientată în sensul că nu mă așteptam, știi... Nu în sensul că... mă opresc eu încurcată. Dar eu... da, și eu mă simt atrasă de tine și nu mă așteptam să mai simt așa ceva vreodată sau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy îi fulgeră ochii a război. — Numai atâta știi! mă apostrofează ea triumfătoare. Mai există și alte metode! Tocmai mă gândesc s-o întreb ce are de gând, dar Barney intră în cameră. Are părul ciufulit și pare foarte, foarte dezorientat și supărat. —Barney! îl strigă Daisy și-i zâmbește fermecător. Barney, bineînțeles, nu rezistă unei asemenea abordări, dar nu reușește să-i întoarcă zâmbetul de rigoare. Traversează camera, se apropie de noi și ne întreabă brusc: Ați văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e dor de mine și că se simte singur... Simt că mă cuprinde o căldură, ca și cum m-ar îmbrățișa. Pentru câteva clipe, mă las purtată de această bucurie că îl am pe Jake, în timp ce bietul Finn e nefericit, singur și dezorientat în camera alăturată. Apoi îmi revin, închid telefonul ca să nu mă mai tenteze să-i dau mesaje lui Jake și mă întorc la Finn. Era omul tău, nu? schițează el un zâmbet. Se vede că ți s-a luminat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Finn. Înainte să-mi dau seama ce fac, plângeam deja unul în brațele celuilalt. Apoi toată lumea s-a dus la piscină și am rămas singuri în sufragerie. S-a iscat un moment penibil când ne-am uitat unul la celălalt, dezorientați. Nu mi-am dat seama atunci că mă simțeam atrasă de el, dar îi făcusem ochi dulci prea mult și cu siguranță că exista o vibrație specială între noi. Cred că și Barney a simțit-o, pentru că s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de factură budistă. Niciodată până acum nu l-am auzit pe Jake debitând asemenea tâmpenii: s-a arătat chiar un susținător al ideii de autodeterminare și de control asupra propriei vieți. De asta ai adus subiectul Patrick în discuție? Pare dezorientat, chiar supărat. Ne învârtim în jurul cozii, spune el. Nu văd ce rost are toată discuția asta. —Bine, îi trântesc eu, ridicându-mă în picioare și clocotind de furie, dar reușind să păstrez un calm aparent doar pentru că emoțiile mele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe față; în el, sânii mei arată exact așa cum trebuie, ca să nu mai spun că este destul de lung ca să-mi acopere grăsimioara de pe burtă; totuși, cred că fundul meu pare uriaș în pantalonii ăștia de trening. Mă simt foarte, foarte dezorientată; acum, că îmi dau seama cât de mult îmi place Finn, mă simt prost că am avut atât de mult contact fizic cu el. Mă surprind încercând să-mi retrag mâna, ridicând-o să-mi fac streașină la ochi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
altuia, cu un aer nemulțumit, comentarii Înțepătoare la adresa cinei de la care tocmai veneau. Abia mai târziu aveam să aflu ce anume reprezenta o astfel de cină dată de domnul Garamond. Belbo trecu imediat la distilatele lui preferate, Diotallevi reflectă Îndelung, dezorientat, și se hotărî să ia o apă tonică. Găsirăm o măsuță În fund, eliberată chiar atunci de doi tramvaiști care a doua zi de dimineață trebuiau să se scoale devreme. „Va să zică, va să zică”, rosti Diotallevi, „Templierii ăștia...” „Nu, acum v-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înainte de a fi Înghițită În deschizătură, nici s-o proiectezi la jumătatea câmpului cu avântul unui fundaș, ci s-o obligi să Întârzie În partea de sus, unde țintele luminoase sunt mai multe, săltând de la una la alta, Învârtindu-se dezorientată și dementă, dar din voință proprie. Iar asta o obții nu impunând lovituri bilei, ci transmițând niște vibrații cutiei portante, și asta cu blândețe, pentru ca flipper-ul să nu-și dea seama de ele și să nu clacheze. O poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de o săptămână. Dar ar putea ține și o lună. Maria are noroc, ca de obicei. Găsește o Dacie cu număr de Buzău, îl roagă pe șofer s-o ia cu el, ăla acceptă, gata, a plecat. Rămânem în gară, dezorientați. Pe peron dăm peste o japoneză abandonată. Vorbește o brumă de engleză. O cheamă Maiko. Are cam 40 de kilograme și 1,45 m. E total pierdută în spațiu, însă chipul ei nu trădează panica. Ba din contră, radiază liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din gâtlej, un hohot stins de plâns. Săracu'... Săracu' de el... Săracu' Sile! L-au tăiat, l-au tranșat, ăia, nemernicii! L-au mardit! L-au hăcuit! Ce-i vom spune noi, mamă-sii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de pri-meidia care-i păștea și misterul destinului lor se risipiseră. Nu mai rămăsese decât o vagă toropeală care-i apăsa pe corp și pe suflet. Nu putea nici măcar să se uite afară la planeta înfuriată. Așezată în fața pupitrului ei, dezorientată, abătută, se mulțumea să soarbă din când în când câte o gură de cafea călduță și să privească tăcută citirile instrumentelor. Montanul Jones nu avea astfel de slăbiciuni. Așezat pe coadă, admira cu mare interes dansul elementelor dezlănțuite de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la întâmplare nivelul inferior care se vedea dedesubt. Apoi acționă microfonul. ― Lambert, ce citire ai? Mă aflu într-una din sălile centrale. În mijloc e o stație de reparații. Numai eu sunt pe aici. Ea-și privi detectorul și păru dezorientată. Se întoarse spre Parker și-i puse micul radar sub ochi. ― Înțelegi ceva? Parker studie poziția acului. ― Eu nu. Nu e invenția mea, e a lui Ash. Dar pare ciudat. ― Lambert? Era Dallas. ― Da. Nu știu exact ce văd. Scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
al fiecăruia pentru a le înălța icoana comună, a Țăranului interior. La fel și aici : fotografiile mele refuză genealogia strictă de familie pentru a înfățișa doar filiația generică a trecutului. Declarație de pioasă independență și mîndră apartenență... Rămîn însă pierdut, dezorientat... Va mai trece timp pînă să ajung din nou acasă ! Rătăcit printre obiecte, îmi aduc aminte de povestirea unui amic despre o bătrînică lovită de un început de Alzheimer. Speriată, a început să lege cîte un bilețel de fiecare obiect
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să am puterea să descriu "realist" această scenă, deși mi se pare aproape cu neputință. Mendebilul parcă înnebunise. Cel puțin asta era părerea celor mai mulți din gașca noastră, care nu își puteau explica momentele din ce în ce mai lungi de aiureală penibilă, de hoinăreală dezorientată a băiatului în spielhosen galben de-a lungul pereților murdari ai Scării Unu. Abia dacă mai începea câte o poveste asiatică, Ceașca de lemn și ceașca de lut sau Duhul din sticlă, dar le lăsa și pe acelea neterminate. Se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]