787 matches
-
și cele cu topic proeminent nu este tranșantă, ci reprezintă un continuum. Subiectul și topicul sunt două noțiuni care nu se suprapun; subiectul este un topic gramaticalizat în procesul de integrare în construcția verbală. Tipologia sincronică este rezultatul unui ciclu diacronic în care diferite limbi au urmat diferite strategii; tipologia reprezintă descrierea strategiilor pentru atingerea scopurilor comunicative (Li și Thompson 1976: 483−485). Și alți autori fac observații despre corelațiile dintre subiect și alte concepte. Creissels (1995: 230) susține că există
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Tipurile (a) și (b) pot coexista în aceeași limbă, de exemplu, în georgiană (Lazard 1995). Creissels (2007) arată că, din punct de vedere semantic, partiția intranzitivă se corelează cu agentivitatea și cu aspectul verbal lexical, iar, din punct de vedere diacronic, există câteva scenarii posibile: ● în limbile acuzative, construcția tranzitivă cu A arbitrar (numită transimpersonală) poate fi reinterpretată ca fiind o construcție intranzitivă al cărei argument unic se comportă ca P; ● în limbile ergative, coalescența componentelor verbului ușor poate duce la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe intranzitive ('a cădea', 'a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine, construcțiile ergative sunt pasive. Această relație diacronică dintre pasiv și ergativ, precum și anumite confuzii (mai ales terminologice), determinate de asemănarea dintre pasiv și ergativ au fost prezentate în Capitolul 1, 5, 7. În această secțiune voi prezenta câteva dintre teoriile privind relația dintre ergativ (cu referire la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
V VoiceP 3 PartP Voice' 2 3 (DP) Part' Voice vP 2 by 2 Part VP DP v written 2 John 2 V (DP) v (PartP) 7. ERGATIVITATEA ȘI NOMINALIZĂRILE Relația dintre nominalizare și ergativitate nu se limitează la relația diacronică − nominalizările reprezintă o sursă pentru ergativitate (vezi Capitolul 1, 7.1.) −, ci este observabilă și în sincronie: caracterul pasiv sau inacuzativ al nominalizărilor de tip proces le apropie de limbile ergative (Alexiadou 1999). Paralelismul dintre cele două tipuri de structuri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitiv, alteori nu. Argumentele aduse de Chierchia (2004: 40−45) în sprijinul acestei soluții sunt: (a) valența instabilă a verbelor inacuzative − conform lui C. Rosen (c. p.), spre deosebire de inergative, inacuzativele tind să oscileze între comportamentul tranzitiv și cel intranzitiv, atât diacronic, cât și dialectal fiind înregistrare utilizări tranzitive ale verbelor morire 'a muri', ribellare 'a se răzvrăti', suicidarsi 'a se sinucide'; dacă aceste inacuzative ar fi listate în Lexicon ca lipsindu-le argumentul intern, nu ar exista motive să suporte schimbările
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
reflexive ale căror valori sunt uneori foarte precise, gramaticale, iar alteori, mai greu de precizat (ca în cazul inacuzativelor). Un argument pentru faptul că, în română, nu orice apariție a reflexivului este asociată cu o valoare gramaticală este acela că, diacronic, se înregistrează numeroase variații de tip reflexiv/nereflexiv, uneori în interiorul aceluiași text (explicarea acestui fenomen în termeni sintactici rămâne un subiect deschis): Și zise Alexandru să odihnească oștile acole (Alexandria, [1620]: 139) Eu adurmiiu și durmiiu și sculaiu, că Domnulu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alese atunci când schimbarea este considerată ca fiind o activitate care presupune o participare intensă a subiectului referent (întreg sau parte). Verbele care se referă la pierderea culorii sau a greutății, la o mișcare în acord cu gravitația, la o schimbare diacronică nu cer o copie reflexivă a subiectului (a albi − pierderea culorii părului −, a îngălbeni, a păli − pierderea culorii normale a feței −, a slăbi − pierderea greutății normale −, a îmbătrâni, a întineri). Verbele care se referă la acțiuni cu un surplus de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inergativelor ca tranzitive cu obiect nul. Autoarea arată că italiana, spaniola, portugheza au un se nominativ, asemănător cu one din engleză și cu on din franceză, care s-a dezvoltat, așa cum arată Naro (1976)153, din se acuzativ, prin reinterpretare diacronică. Spre deosebire de aceste limbi, româna nu are se nominativ: se doarme, se muncește nu sunt echivalente cu si dorme, si lavora. Opinia autoarei este că inergativele românești se combină cu se medio-pasiv. Dobrovie-Sorin (1998: 400) identifică următoarele tipuri de si/se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu are consecințe sintactice, așa cum am arătat în concluziile Capitolului 3. Testul complementului intern se poate folosi, însă cu prudență: pentru stadiul actual de limbă, verbele inacuzative nu acceptă obiectul intern, care însă poate apărea pe lângă unele verbe inergative. Restrângerea diacronică a apariției complementului intern (de exemplu, în cazul verbului a adormi) poate fi explicată fie prin faptul că avem a face cu un fals obiect, care nu ocupă poziția structurală a unui complement, ci pe cea a unui adjunct, fie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi explicată fie prin faptul că avem a face cu un fals obiect, care nu ocupă poziția structurală a unui complement, ci pe cea a unui adjunct, fie prin recategorizarea verbelor (din inergative în inacuzative), fie, mai larg, prin sensibilizarea diacronică a limbii române la distincția inacuzativ/inergativ. 4.2. Hill și Roberge (2006: 10) constată că asimetria dintre cele trei clase de verbe se reflectă și în asimetria privind articularea/nearticularea nominalelor care ocupă poziția de complement direct (exemplele de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în diverse puncte ale lucrării, constituind teme pe care îmi propun să le cercetez în viitor: relația dintre verbele inacuzative și dativul posesiv; comportamentul nominalizărilor corespunzătoare verbelor inacuzative; adjectivele ergative; valența instabilă a inacuzativelor (spre deosebire de inergative), din punct de vedere diacronic și dialectal; explicația sintactică pentru variațiile de tip reflexiv/nereflexiv, sincronic și diacronic; existența, în istoria limbii române, a unor situații în care schimbarea modului de conceptualizare a unui eveniment din realitate să determine o schimbare de tipul trecerii de la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cercetez în viitor: relația dintre verbele inacuzative și dativul posesiv; comportamentul nominalizărilor corespunzătoare verbelor inacuzative; adjectivele ergative; valența instabilă a inacuzativelor (spre deosebire de inergative), din punct de vedere diacronic și dialectal; explicația sintactică pentru variațiile de tip reflexiv/nereflexiv, sincronic și diacronic; existența, în istoria limbii române, a unor situații în care schimbarea modului de conceptualizare a unui eveniment din realitate să determine o schimbare de tipul trecerii de la tranzitiv la ergativ sau invers. A doua parte a concluziilor este o dare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
finalul fiecărui capitol, ci voi enumera numai noutățile (unele dintre acestea nu sunt absolute) pe care le aduce această lucrare. ● Noutățile de descriere privesc probleme necercetate în lingvistica românească: fenomenul ergativității și tipurile de ergativitate existente în limbile lumii; sursele diacronice ale ergativității și raportul dintre sistemele lingvistice ergative și limbile primitive; relația dintre sistemele lingvistice ergative și fenomene prezente în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a Republică în Franța sunt numai câteva din rezultatele analizelor conduse de către Mattei Dogan 8. Dacă pentru Dogan regimul de diferențiere dintre configurațiile elitelor depinde deopotrivă de o dimensiune cronologică (perioade diferite sunt descrise de configurații diferite), precum și de una diacronică (regimuri politice diferite sunt caracterizate de diverse tipuri de elite), la rândul lor aceste distincții conduc la o diferențiere a manierei în care este gândită și realizată reprezentarea politică 9. Trebuie însă spus că analiza carierelor politice este gândită de către
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
se acorde mai multă atenție disparităților intranaționale pentru că, din punctul de vedere al multor variabile semnificative, diferențele din interiorul țărilor sunt mai mari decât cele dintre țări. Astfel, va fi posibilă explicarea în mai mare măsură a variației. Comparații longitudinale, diacronice și asincronice Cele mai multe comparații internaționale privesc societăți care există la un moment dat. Ele sunt analize sincronice. Dar societățile pot fi comparate de-a lungul timpului, chiar și la o distanță de secole. Trebuie să facem distincția între comparațiile longitudinale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și asincronice Cele mai multe comparații internaționale privesc societăți care există la un moment dat. Ele sunt analize sincronice. Dar societățile pot fi comparate de-a lungul timpului, chiar și la o distanță de secole. Trebuie să facem distincția între comparațiile longitudinale, diacronice și asincronice. Comparația longitudinală scoate în evidență evoluția continuă și graduală și schimbarea pe termen lung, fără să ia în considerare accidentele istorice. Ea se bazează adesea pe serii statistice. De exemplu, Peter Flora a făcut o analiză comparată a
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
este bazată pe o succesiune de evenimente care stăruie asupra conceptului de generație. Comparația longitudinală arată ceea ce nu ar putea apărea într-o narațiune factuală. O metodă care se bazează pe comparații sincronice succesive în interiorul unui cadru cronologic se numește diacronică 36. O analiză diacronică compară două sau mai multe țări în momente diferite, lăsând la o parte perioadele intermediare, cum ar fi, de exemplu, o comparație a inegalităților sociale în Europa și Statele Unite în 1900, 1950 și 2000. Comparația asincronică
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
succesiune de evenimente care stăruie asupra conceptului de generație. Comparația longitudinală arată ceea ce nu ar putea apărea într-o narațiune factuală. O metodă care se bazează pe comparații sincronice succesive în interiorul unui cadru cronologic se numește diacronică 36. O analiză diacronică compară două sau mai multe țări în momente diferite, lăsând la o parte perioadele intermediare, cum ar fi, de exemplu, o comparație a inegalităților sociale în Europa și Statele Unite în 1900, 1950 și 2000. Comparația asincronică este o comparație dublă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
ca o ideală lozincă de atelier, o culme a spiritului european la originile sale - din tinerețe făceam teorii după care geniul uman, la Început, printr-un impuls magic, se află pe cota cea mai Înaltă!, urmând apoi, În dezvoltarea sa diacronică, să nu facă altceva decât să tindă să-și atingă Încă o dată acea culme pe care o trăise și crease odată! -, dar nu un ideal personal, nu o normă esențială În meseria mea. Da, am zis meserie, deoarece creația este
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dialectica stilului (C.R., 1984) se intitulează cartea lui Theodor Codreanu care se ocupă de ceea ce Tudor Vianu numea "armonia" eminesciană. Autorul declară a nu fi urmat pe Gilbert Durand cu structurile antropologice ale imaginarului, nu a dat atenție specială perspectivei diacronice a stilurilor colective, întrucât creația nu-i nici o întoarcere, nici o repetiție a unui model primordial, ea depinde de conformația fiecărui individ, de capacitatea lui de a percepe și asimila, de a cunoaște realul. Cunoașterea are loc, după Kant, în niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al teoriilor din această zona hermeneutică este ideea decadenței; pe de altă parte, idealizarea, entuziasmul naiv, pe linia prejudecății descendenței simboliste. Titlurile din Complexul bacovian sunt în sine elocvente și fiecare capitol poate fi considerat o carte: structură exigentă, situare diacronică și sincronică a tezei elaborate, dezvoltare concentrică a ideii, la fiecare întoarcere asupra problematicii discutate se simte progresia înregistrată în paginile eseului. Introducere: la judecata criticii sau "Complexul Cenușăresei", Narcisul bacovian, "Complexul Bacovia", Negativul stilistic și Bacovianismul. George Bacovia este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deja clasicizat și al prejudecăților că tot ce nu-i la modă nu prezintă valoare dar și despre o anumită precipitare, determinate de informala campanie dezlănțuită, la Chișinău, împotriva intelectualilor de frunte ai procesului de renaștere națională. Theodor Codreanu procedează diacronic în urmărirea consacrării și devenirii personalității vierene mai întâi în republicile din fosta URSS, deci nu atât acasă. Autenticitatea, "nivelul înalt al deschiderii spre lume", caracterul profund național și sacru al mesajului, primordialitatea, organicitatea, concentrarea în esențialitatea tematică și narativă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intentio lectoris câștigul e sporit, întrucât ultima poate lumina zonele de penumbră din universul interior al creatorului. Privite în ansamblu, în ciuda fragmentarismului anunțat, seria Numerelor în labirint oferă piste de călătorie inițiatică distincte și diversifică pe neașteptate perspectiva. În plan diacronic, există un fir al Ariadnei numărul, din care se ramifică, pe orizontală, câte o "nacelă" în care pot fi aglutinate "variațiuni" problematice: impresii, comentarii, frânturi biografice, aforisme, reflecții, analize, paradoxuri, interpretări, cugetări, poeme într-un vers etc. "Numărul devine un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care manualele de istorie a românilor au funcționat ca vectori ai memoriei naționale. După fixarea acestui cadru de referință teoretico-metodologic, lucrarea avansează înspre realizarea unui studiu de caz asupra genezei culturale a memoriei naționale românești. Sunt urmărite, într-o manieră diacronică, prefacerile succesive ale conștiinței istorice românești. Geneza și evoluția memoriei naționale românești sunt puse în legătură cu o serie de "cadre societale" care i-au afectat emergența, compoziția și traseul în decursul timpului. Ancadramentul societal al memoriei colective este alcătuit din i
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în conștiința istorică românească, studiul de față procedează conform unei scheme analitice derivate din cadrul de analiză folosit de Boia și Murgescu. Lucrarea de față își propune să deceleze geneza culturală și transformările structurale ale memoriei istorice românești prin urmărirea mutațiilor diacronice suferite de configurația de mitologeme constitutive ale acesteia. Pe lângă unitățile mitologemice infrastructurale ale memoriei colective - originea, continuitatea, unitatea, independența, spiritualitatea - lucrarea va urmări și evoluția în timp a logicii de periodizare a trecutului românesc, precum și a diferitelor addenda și corrigenda
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]