665 matches
-
cel mai probabil prin intermediul textelor bisericești, în texte românești scrise, de diverse facturi, urmând, inițial, tiparul de utilizare preluat din textul slavon și dezvoltând, ulterior, alte sensuri contextuale. Concomitent cu forma cultă, interjecția iată a pătruns și pe filieră populară (dialectală), în forme ca ete/iete etc., în graiurile sudice (oltenești, muntenești), concurând forma locală uite și dând naștere unor forme contaminate cu aceasta din urmă: Am treierat și cu caii, ete aici chiar aveam aria (TDO: 335, pct. 975) Bre
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
variante fonetice, în general nerecomandate în utilizarea standard.38 Hai(de) este utilizat prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul fonico-acustic oral)39. Dintre lucrările mai vechi, TDRG notează formațiunea hai(de) ca familiară. Textele dialectale înregistrează utilizarea lui hai (și a variantelor acestuia) în toate graiurile și dialectele românești. 3.2.2. Funcțiile îndeplinite în comunicare Prin însăși natura ei 40, hai a fost caracterizată drept interjecția tipică a interacțiunii 41 în limba română: apare
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
izvor unic, care nu poate fi în cazul acesta decât osmanlia." DA: "din turc. hajde "idem" (cuvântul e răspândit în toate limbile balcanice și e conjugat ca la noi; la bulgari hajdite, hajdete, hajdate; la sârbi hajdemo, hajdete; la ruși dialectal: ajdate și la albanezi hajdeni). Pentru formele hai, (h)aidea și (h)aidați, cf. alb.haj, ngr. adja. Sârb. haidać." DEX online [Var.: háida, haid, áida, áide interj.] - "Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide. hai....[ Var.: (reg.) ai interj.
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
ȘIO = L. Șăineanu, Influența orientală asupra limbei și culturei române, I-II, București, Socec, 1900. Ștefănescu, Corpus = A. Ștefănescu, 2002, "Caracteristici ale limbajului vag în jargonul informaticii", în Pană Dindelegan (coord.), p. 288−296. TDM II = B. Cazacu (red.), Texte dialectale Muntenia, II, București, 1975. TDO = B. Cazacu (red.), Texte dialectale Oltenia, București, 1967. TDRG = H. Tiktin, Rumänisch-deutsches Wörterbuch, I (1903), II (1911), III (1924), Bukarest. Verba = L. Pop (éditeur), Verba volant. Recherches sur l'oral, Cluj-Napoca, Echinox, 2004. ZF = " Ziarul
[Corola-publishinghouse/Science/85033_a_85819]
-
I-II, București, Socec, 1900. Ștefănescu, Corpus = A. Ștefănescu, 2002, "Caracteristici ale limbajului vag în jargonul informaticii", în Pană Dindelegan (coord.), p. 288−296. TDM II = B. Cazacu (red.), Texte dialectale Muntenia, II, București, 1975. TDO = B. Cazacu (red.), Texte dialectale Oltenia, București, 1967. TDRG = H. Tiktin, Rumänisch-deutsches Wörterbuch, I (1903), II (1911), III (1924), Bukarest. Verba = L. Pop (éditeur), Verba volant. Recherches sur l'oral, Cluj-Napoca, Echinox, 2004. ZF = " Ziarul Financiar".
[Corola-publishinghouse/Science/85033_a_85819]
-
drept al Tisei, are o dublă importantă, prin expresivitatea textelor și prin prezentarea lor cu semne diacritice, menite să redea „formă în care se aud”. Comentatorii au lăudat, la apariție și mai tarziu, preocuparea lui Ț. pentru surprinderea unor particularități dialectale, ceea ce are nu numai o semnificație folcloristica, ci și una lingvistică. Un glosar amplu dovedește bună cunoaștere a graiului popular din Maramureș și a unor termeni împrumutați din maghiară și germană. Colecția a fost un imbold pentru culegerile ce au
ŢIPLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290194_a_291523]
-
că pune accent nu numai pe rigoarea culegerii, ci și pe cercetarea aprofundată, ceea ce îl ferește de aproximațiile folcloriștilor de cabinet. Culegerile lui D. se impun prin câteva dominante: selectarea fenomenelor semnificative și respingerea celor periferice, acribia în redarea aspectelor dialectale ale limbii, extinderea studiului asupra aspectelor geografice, istorice, aplicarea experimentului folcloric la informatorii talentați, perfecționarea anchetei (informatorii sunt chestionați în mai multe rânduri, culegătorul urmărind să-l găsească pe cântăreț în dispoziția de a-i spune „forma întreagă - cea prototipică
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
1980), D. nu se mai rezumă la texte poetice și își depășește spațiul predilect de cercetare, Vrancea, prin prelungiri în zona Ceahlăului și spre unele localități transilvănene apropiate. Ca și în celelalte lucrări, autorul angajează aici și aspecte etnografice și dialectale, iar despre textele-convorbiri crede că „pot înfățișa mai cuprinzător în latura etnopsihologiei mentalitatea țăranului român”. Contribuția lui fundamentală în domeniul exegezei referitoare la Miorița se conturează, la dimensiunile ei reale, odată cu tipărirea ultimelor două volume din Ținutul Vrancei, care cuprind
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
tipărirea ultimelor două volume din Ținutul Vrancei, care cuprind numărul record de 402 texte din zonă, depășind tot ceea ce se realizase până atunci. Faptul a fost posibil numai prin cercetarea adâncită, timp de o viață, a Vrancei etnografice, folclorice și dialectale. Studiu complex, a cărui importanță nu constă doar în comunicarea acestui impresionant depozit de texte, ci și în minuția cu care au fost consemnate și editate, cele două tomuri impun, totodată, prin pregătirea științifică a anchetatorului, prin numărul mare de
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
pământului provoacă o viziune terifiantă a efectelor secetei, plasticizate într-un tablou apocaliptic (Foamete), așa cum lipsa mijloacelor de subzistență în mediul urban îl face să arunce diatribe și blesteme grele asupra orașului (Fapte diverse). Rostirea țărănească sau suburbană, cu inserții dialectale, aspră, dură, uneori trivială, dar în căutare de figuri și imagini de efect, șocante chiar, este principalul suport al tensiunii lirice revendicative. În insolența sa orgolioasă, poetul dă glas trupului, instinctelor, impulsurilor fiziologice, atacând zonele joase ale sensibilității. Stelele sunt
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
o serie de personaje, prea multe și unele chiar inutile, cu obiceiurile și munca lor, cu traiul dus sub ocupația horthistă, totul descris într-o tonalitate convenabilă politicii oficiale din anii ’80. Narațiunea este corectă, dar nu totdeauna adecvată dialogurilor „dialectale”, dovedindu-se și prea preocupată de detalii și de explicarea lor, ca și cum i-ar lipsi planul de perspectivă. În romanul Pensiunea Barbagia (1992), personajul principal, un țăran pe nume Axinte Grapini, este arestat pentru că la începutul anilor ’50 începuse să
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
situațiilor suprasolicitante sau critice și a aceleia de acceptare a evenimentelor ce nu pot fi controlate. A patra dimensiune terapeutică vizează promovarea capacităților interrelaționale personale prin controlul cognițiilor care le dezavantajează dar cu păstrarea și cultivarea stimei de sine. Tehnicile dialectale specifice apelează cu precădere la cultivarea paradoxului care facilitează spontaneitatea și flexibilitatea limbajului și a comunicării în ansamblu. O contribuție asemănătoare o are și aplicarea tehnicii „avocatului diavolului” care are un mereu confirmat rol mobilizator al dorinței de schimbare a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Prozele sale au miez, densitate și impun atenției personaje bine conturate, întotdeauna în conflicte clare, cumva în genul nuvelisticii lui Ioan Slavici. De remarcat de asemenea bogăția și expresivitatea limbii autorului, care nu ocolește neologismul, mai puțin obișnuit în proza dialectală, ca și metafora îndrăzneață. Din păcate, C. recurge exagerat de mult la grecisme, scriind în subgraiul din regiunea Veria, mai împestrițat decât alte graiuri ale dialectului aromân. Modernitatea sa este una de substanță, C. fiind preocupat de imprevizibilul comportamentului uman
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
ce unește cerul de pământ, luna și soarele ce fug de pe cer, calul cu două capete, dintre care unul vorbește omenește, pietrele nestemate topite de focul din cer, toate aceste imagini nu au o funcție decorativă, ci una simbolică. Pronunțarea dialectală, transilvăneană și arhaică, notată de copiști, mărește farmecul straniu al tâlcurilor cu vădite trimiteri eschatologice. Ediții: Cele mai vechi cărți populare în literatura română. VIII. Cărți populare de prevestire. Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer. Învățătură despre vremea de
CELE DOUASPREZECE VISE IN TALCUIREA LUI MAMER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286159_a_287488]
-
excesele lui Pumnul, el însuși avea să comită mulți ani mai târziu același păcat, descriind pasiuni devoratoare, "chemări" pentru autori nesemnificativi precum Ioan Popovici-Bănățeanul sau Victor Vlad-Delamarina. "Era în el o putere impulsivă spre literatură" scria Maiorescu despre măruntul poet dialectal 3. În numai câteva decenii, numărul mare de "interiorități" a înlocuit numărul mare de practicieni. Și aceasta reflectă ce s-a schimbat în atmosfera epocii: corpul social a devenit străveziu și lasă să se vadă ce e înăuntru. Ca și cum dintr-
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
la economia Țării Românești (1800-1850), culese de I. Cojocaru, vol. II, Editura Științifică, București, 1958. Fichte, J.G., Cuvântări către națiunea germană, traducere de Const. Lăzărescu, Editura Casei Școalelor, București, 1928. Gaster, M., Chrestomatie română. Texte tipărite și manuscrise (sec. XVI-XIX), dialectale și populare, I-II, Socec - Brockhaus, București - Leipzig, 1891. Gaster, M., Literatura populară română, ediție îngrijită de Mircea Anghelescu, Minerva, București, 1983. Grandea, Grigore H., Scrieri, ediție îngrijită de Pavel Țugui, Minerva, București, 1975. Gulian, C.I. (coord.), Antologia gândirii românești
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
rumânesc, Tom IV, pars 1, Editura Cărților Școlare, Viena, 1864, p. 104. 2 Titu Maiorescu, "Observări polemice" (1868), în Opere, I, ediție îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru și Domnica Filimon, Minerva, București, 1978, p. 122. 3 Titu Maiorescu, " În memoria poetului dialectal Victor Vlad (Delamarina)" (1898), în Opere, II, ediție îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru și Domnica Filimon, Minerva, București, 1984, p. 141. 4 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului (1904), traducere de Ihor Lemnij, Humanitas, București, 2003, p. 64. 5 Pentru
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
multe ori și fetișoara frumoasă murind, și după o zi doao, s-au aflat groapa ei plină de viermi și de împuțiciune multă. Vezi oame ce frumuseațe răvnești și săruți?" (M. Gaster, Chrestomatie română. Texte tipărite și manuscrise (sec. XVI-XIX), dialectale și populare, I, Socec - Brockhaus, București - Leipzig, p. 292). 22 Despre rolul invidiei în societățile democratice din secolul al XIX-lea, cea mai recentă sinteză e aceea a lui Fabrice Wilhelm, L'Envie, une passion démocratique au XIXe siècle, Presses
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
îi determină caracterul totodată ludic și pasional. Idișul este, într-adevăr, spre deosebire de europenii din Vest la care totul își urmează liniștit cursul, cu ordine și disciplină, o limbă sălbatică, confuză, liberă, boemă, tânără, o limbă orală, schimbătoare, concisă, rapidă, nepăsătoare, dialectală, transversală, cosmopolită. Este o limbă a cărei inteligibilitate este constituită de către germană, dar care, paradoxal, este intraductibilă în germană (dar este traductibilă în alte limbi) pentru că sub cuvinte aparent asemănătoare semnificanții sunt radical diferiți. Faptul cel mai remarcabil în acest
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
persoane de vîrste diferite, cu niveluri culturale variate, se pot urmări foarte bine mărcile articulării discursive, indicii implicării afective, strategiile impersonalizării sau ale aproximării, trăsăturile oralității (suspensii, repetiții, sintaxă simplificată), coerența discursului, dar și discontinuitățile sale. E vizibilă alternarea trăsăturilor dialectale cu cele ale limbii standard; uneori se manifestă chiar explicit conștiința diferențelor lingvistice. Volumul despre germanii din Banat - cu o structură mai variată, cuprinzînd studii introductive de istorie și de imagologie, interviuri ample, transformate în monologuri, dar și fragmente grupate
Mărturii despre destine și etnii, despre limbi și dialecte... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16632_a_17957]
-
în genere despre cunoașterea mai multor limbi în spațiul diversității etnice, despre utilizarea și valorizarea lor, despre identitatea prin limbaj. Chiar modul în care povestesc cei intervievați e o dovadă a capacităților lor lingvistice: folosesc o limbă corectă, cu farmec dialectal, cu elemente de expresivitate populară. întrebările - "Cum se vorbea în sat?" (p. 69), " Ce limbi străine știți?" (p. 98), "în ce limbă vorbeați acasă?" (p. 116) etc. - orientează în bună măsură tematica lingvistică, dar aceasta apare adesea și spontan. Găsim
Mărturii despre destine și etnii, despre limbi și dialecte... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16632_a_17957]
-
majoritatea vorbeau în dialect" (p. 159). învățarea limbilor, impusă de diverse circumstanțe istorice, devine un motiv de mîndrie; este exprimat doar regretul pentru cele rămase neînvățate (de obicei, engleza, pentru că "nu era moda"). Foarte frecvente sînt și observațiile despre diversitatea dialectală a germanei vorbite în România: șvabii și sașii nu se înțeleg între ei dacă își vorbesc dialectul respectiv (p. 69, 82, 141); uneori fiecare sat are graiul său particular (p. 76, p. 328). E consemnată și surpriza unui vorbitor care
Mărturii despre destine și etnii, despre limbi și dialecte... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16632_a_17957]
-
acest gen, chiar adevărate în unele cazuri, sînt extinse asupra situațiilor - mult mai numeroase - în care diferențele față de limba standard de azi (reperul implicit al judecăților în cauză) sînt doar de natură istorică sau regională: personajele folosesc forme vechi sau dialectale, marcate sociolingvistic, dar nu pur și simplu "greșite". Abuzul judecății a fost desigur remarcat de lingviști, de stilisticieni și critici literari. îl întîlnim totuși frecvent în situațiile concrete, în legătură cu forme al căror statut nu a fost suficient verificat și pe
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
conținutului disciplinei de examen, formând comportamente raportate la valori; Însușirea teoriei și a metodologiei studierii personalității copilului; Utilizarea obiectivelor învățământului contemporan. C. TEMATICĂ ȘTIINȚIFICĂ PENTRU DISCIPLINA LIMBA ȘI LITERATURA RROMANI 1. LIMBA RROMANI a) Limba rromani comună și teoria straturilor dialectale de evoluție istorică ... ● Limba rromani comună. Teoria celor trei straturi dialectale rrome de evoluție istorică. Dialectele rrome din spațiul geografic românesc și relația lor cu cele trei straturi dialectale rrome de evoluție istorică: Stratul I (dialectul rromilor "ursari", "spoitori" și
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
și a metodologiei studierii personalității copilului; Utilizarea obiectivelor învățământului contemporan. C. TEMATICĂ ȘTIINȚIFICĂ PENTRU DISCIPLINA LIMBA ȘI LITERATURA RROMANI 1. LIMBA RROMANI a) Limba rromani comună și teoria straturilor dialectale de evoluție istorică ... ● Limba rromani comună. Teoria celor trei straturi dialectale rrome de evoluție istorică. Dialectele rrome din spațiul geografic românesc și relația lor cu cele trei straturi dialectale rrome de evoluție istorică: Stratul I (dialectul rromilor "ursari", "spoitori" și "carpatici"), Stratul II - III (dialectul rromilor "căldărari"). b) Fonetică și fonologie
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]