668 matches
-
al căror nou și unic centru îl reprezintă Bucureștiul)“. Această „breșă“ explică de ce, deși în perioada 1920-1990, s-a scris destul de multă gazetărie rurală, „poezie“ și „umor“ în grai, „valorile proprii și specifice adăugate la ceea ce este cu adevărat literatura dialectală bănățeană au fost rare, prea de tot puține, dacă nu chiar inexistente“. Cu toate acestea, afirmă Boldureanu, „printr-un gest singular, directorul din acea vreme al Editurii Facla, prozatorul bănățean Ion Marin Almăjan, reușește să adune selectiv și să publice
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
prea de tot puține, dacă nu chiar inexistente“. Cu toate acestea, afirmă Boldureanu, „printr-un gest singular, directorul din acea vreme al Editurii Facla, prozatorul bănățean Ion Marin Almăjan, reușește să adune selectiv și să publice un volumaș din poezia dialectală a lui Marius Munteanu, «Cântări dă noapce bună» (1984), cuprinzând poezie lirică și parodii după câțiva poeți bănățeni - toate în veșmântul rostirii bănățene“. Marius Munteanu este considerat de Cornel Ungureanu drept „clasic al literaturii dialectale. A fost urmărit, hăituit, amenințat
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
publice un volumaș din poezia dialectală a lui Marius Munteanu, «Cântări dă noapce bună» (1984), cuprinzând poezie lirică și parodii după câțiva poeți bănățeni - toate în veșmântul rostirii bănățene“. Marius Munteanu este considerat de Cornel Ungureanu drept „clasic al literaturii dialectale. A fost urmărit, hăituit, amenințat, exclus, a rămas mereu la marginea evenimentelor în anii comunismului. Era indezirabil, așa cum indezirabilă devenise literatura dialectală“. Cu Marius Munteanu, literatura dialectală refăcea legătura cu Victor Vlad Delamarina, cu Gheorghe Gârda, „autori care transfigurează un
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
poeți bănățeni - toate în veșmântul rostirii bănățene“. Marius Munteanu este considerat de Cornel Ungureanu drept „clasic al literaturii dialectale. A fost urmărit, hăituit, amenințat, exclus, a rămas mereu la marginea evenimentelor în anii comunismului. Era indezirabil, așa cum indezirabilă devenise literatura dialectală“. Cu Marius Munteanu, literatura dialectală refăcea legătura cu Victor Vlad Delamarina, cu Gheorghe Gârda, „autori care transfigurează un limbaj și dau sens unui idiom“. Într-un studiu publicat în revista „Datini“ (1996), Aorel Vorbundeli remarcă trei etape ale fenomenului despre
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
rostirii bănățene“. Marius Munteanu este considerat de Cornel Ungureanu drept „clasic al literaturii dialectale. A fost urmărit, hăituit, amenințat, exclus, a rămas mereu la marginea evenimentelor în anii comunismului. Era indezirabil, așa cum indezirabilă devenise literatura dialectală“. Cu Marius Munteanu, literatura dialectală refăcea legătura cu Victor Vlad Delamarina, cu Gheorghe Gârda, „autori care transfigurează un limbaj și dau sens unui idiom“. Într-un studiu publicat în revista „Datini“ (1996), Aorel Vorbundeli remarcă trei etape ale fenomenului despre care vorbim. Primele două s-
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
Viorel Boldureanu, Ion Olariu, Virgil Șchiopescu și Ștefan Pătruț. Între 1993 și 1996, Editura „Mirton“ din Timișoara a publicat trei volume intitulate „Gura satului la Radio Timișoara“. Cât despre „prozelitism“, Ioan Viorel Boldureanu avea să remarce în studiul său „Literatura dialectală bănățeană“ următoarele: „Prestigiul, simpatia și aderența unui public larg și divers - din orașele bănățene, dar mai ales din lumea satelor - sunt atât de mari și de accentuate, încât în ultimul deceniu, de pildă cântăreții de «muzică populară» din Banat (de la
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
se debuta pe vremea aceea. Valeriu Ureche i-a dedicat lui Ioan Viorel Boldureanu un capitol în cartea sa „Oameni în vâltoarea timpului“ (vol. II), apărută la Editura „Augusta“. Acesta va scrie: „Urmându-și chemarea, dar și la apelul poetului dialectal Marius Munteanu, Ioan Viorel Boldureanu avea să devină unul dintre cei mai activi membri ai Cenaclului radiofonic «Gura satului» la Radio Timișoara, iar din 1996, la televiziunea prin cablu «Analog», Ioan Viorel Boldureanu dă viață cu mult succes lui «Uica
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
Mihai, sub conducerea muzicală a lui Ion Dorel, Ansamblul folcloric de copii și faimoșii Dubași din Brănești. Cunoscutul cantautor George Popovici își va lansa albumul muzical „Clepsidra”. În cadrul cenaclului literar-artistic „George Gârda” se vor lansa mai multe volume de literatură dialectală și va avea loc un recital de poezie în grai bănățean. Olarii din Jupânești și din întreaga vatră a Făgetului vor fi prezenți cu o expoziție de artă populară cu vânzare. SIMONA POPOVICI Rechizite gratuite l În învățământul obligatoriu Guvernul
Agenda2003-25-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/281155_a_282484]
-
cu preferințe pentru strategiile directe sau indirecte, explicite sau implicite, pentru anumite expresii concrete ale actelor lingvistice fundamentale; iar aceste diferențe depind de articularea diferită a unor sisteme de valori (solidaritate sau distanță, spontaneitate sau prudență etc.). Chiar metodologia anchetei dialectale este analizată în termeni pragmatici, ca un tip de conversație dirijată, care dozează amestecul de politețe pozitivă și negativă. Volumul Margaretei Manu Magda conține o analiză subtilă a dialogului în dialog - procedeu foarte prezent în oralitatea populară - în funcție de competența comunicativă
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
piatra de încercare pentru efectul sonor al textelor. Plăcerea estetică deosebită pe care o au ascultătorii la lecturile de autor este evidentă. Autorul imprimă textului său o fizionomie inconfundabilă și un ton specific. Chiar și particularitățile idiosincretice ale rostirii, nuanțele dialectale și greutățile articulatorii sunt receptate drept semne ce dezvăluie relația tensionată dintre autor și text. Vocea autorului îl dezvăluie pe acesta într-un mod dezarmant, fapt pe care îl savurăm cu plăcere atâta timp cât nu devine supărător prin stereotipii: percepția fizionomică
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
rol pragmatic pe care îl joacă și alte expresii, de tipul: și așa mai departe, tot felu de chestii, mă rog, una-alta, aia... Fenomenul nu e recent; putem găsi atestări ale acestei utilizări în culegeri mai vechi de texte dialectale, de povestiri populare (în citatele care vor urma am simplificat și „normalizat” transcrierea fonetică și punctuația, pentru a le face mai ușor de urmărit). Găsim mai multe exemple în Antologia de proză populară epică a lui Ovidiu Bîrlea: „pe unde
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
poate fi socotită. Ni se va putea replica faptul că «nimeni în țara lui...» e un punct de vedere, dar să nu aibă nici până la ora actuală o casă memorială, e dincolo de... prea mult! ” - Ștefan Pătruț, „Tata Oancea și literatura dialectală a Banatului” Acolo unde este poezie, nu sunt bani „Sunt născut în comuna Vasiova, în anul 1881, luna august, 29, la Tăierea capului Sfântului Ion, poate de aceea capul meu e tot tăiat de unii”, avea să scrie, cu amărăciune
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
sigură, „Vasiova” va apărea la Bocșa, dar mai ales la Timișoara. În paginile sale vor fi de toate: reclame, anunțuri, tabele cu firme și patroni, dedicații. Nu vor lipsi însă problemele de istorie, legendele, poeziile, epigramele, schițele, nuvelele, descântecele, cuvintele dialectale, anecdotele. La loc de frunte: satul. Dintre fiii lui Tata Oancea, unul singur a colaborat la revistă: Plinius. Singurul redactor al foii sau nu? Se spune că Tata Oancea își scria singur foaia, dar cei care au verificat acest lucru
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
domnule, torn și turnez), interferențele dintre flexiunea nominală și cea pronominală (studiu în care se discută și extinderea construcțiilor de tipul fetei acestea - în oralitatea neîngrijită - sau nimeni altuia - în scrisul cult); de asemenea, sînt semnalate informațiile prețioase asupra morfologiei dialectale furnizate de vechile gramatici românești. Se discută, în contextul fenomenelor de omonimie totală sau parțială, statutul așa-zisului "gen comun", ilustrat în română mai ales de unele epitete depreciative populare (un / o găgăuță). Este demonstrată importanța criteriului formei în adaptarea
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
în anul, 2002 nu cred că mai e nevoie decît pentru inamicii oligofreni. ... Pentru că o altă dovadă strălucitoare a legăturii intrinsece, a "înrudirii" interne dintre i și î (și nicicum între a și î) o constituie alternanțele fonetice: în pronunție dialectală (ardelenească, moldovenească), foarte adesea sunetul i se transformă în î, niciodată însă sunetul a: țigan țîgan, sifon sîfon, silă sîlă, stingă stîngă (la Eminescu rimează cu "plîngă"), stins stîns, și șî, șină șînă, ține țîne, țiui țîui, ziua zîua etc.
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
larg, programul manifestării cuprinde: sâmbătă, 30 august, Casa de Cultură, orele 10-11, primirea oaspeților, vizitarea expozițiilor de pictură, artă populară, literatură, inaugurarea sălii Ștefan Pătruț; ora 11, întâlnire cu primarul făgețean Dorel Covaci; orele 11,30-13,30, masa rotundă „Literatura dialectală în contextul literaturii române“; ora 16, depuneri de coroane la mormântul lui George Gârda; ora 16,30, excursie culturală pe traseul Făget-Jupânești; la Centrul de vacanță Jupânești, vizitarea expoziției de ceramică și a atelierului olarului va fi urmată de simpozionul
Agenda2003-35-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281401_a_282730]
-
l-aș aminti pe cel consacrat graiurilor șvăbești. Walter Engel a scris un amplu studiu (pe care îl reține în Blickpunkt Banat) Dialectul ca refugiu în timpul dictaturii. Dacă ziarul timișorean condus de Nikolaus Berwanger, „Neue Banater Zeitung” promova insistent poezia dialectală, dacă însuși liderul Berwanger era autor de volume de poezie în dialect, dacă Ludwig Schwarz a dat genului proze foarte întinse, întregul «literaturii» dialectale se cerea privit cu atenție. Adam Mueller Guttenbrunn, Josef Gabriel, Otto Alscher, Peter Barth, Johann Wolf
Walter Engel, între geografie literară și geopolitică by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2693_a_4018]
-
refugiu în timpul dictaturii. Dacă ziarul timișorean condus de Nikolaus Berwanger, „Neue Banater Zeitung” promova insistent poezia dialectală, dacă însuși liderul Berwanger era autor de volume de poezie în dialect, dacă Ludwig Schwarz a dat genului proze foarte întinse, întregul «literaturii» dialectale se cerea privit cu atenție. Adam Mueller Guttenbrunn, Josef Gabriel, Otto Alscher, Peter Barth, Johann Wolf, Alfred Kittner, Nikolaus Engelmann, Hans Diplich, Rudolf Hollinger, Hans Kehrer, Franz Heinz și atâția alții, poate minori în contextul înalt al scrisului german, au
Walter Engel, între geografie literară și geopolitică by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2693_a_4018]
-
Coinace e un termen vechi și popular (chiar argotic) pentru zaruri și pentru unele jocuri cu zarurile. Lazăr Șăineanu l-a explicat că împrumut din turcă, prin cuvîntul kainak, care ar însemna "articulație"; Vladimir Drîmba a propus ca sursă termenul dialectal turcesc koynak, cu sensul "arșice". Și numele jocului de arșice e de origine turcă, cuvîntul arșic (din turcescul așik) desemnînd un os al articulației, la animale, folosit în respectivul joc de îndemînare. De altfel, zarul însuși e cuvînt turcesc (în
Despre table by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7645_a_8970]
-
s-a extins între timp foarte mult - și care rămîne, mi se pare, foarte supărătoare: ca și folosit în loc de ca, în contexte în care are sensul "în calitate de" ("a intervenit ca și lider", p. 66); fenomenul are, cum observă autoarea, răspîndire dialectală, fiind frecvent în Banat și Transilvania. Și constatarea extinderii prepoziției pe (p. 64) e o noutate: tendința provine din limba vorbită și se impune rapid: "fumează pe hol" mi se pare azi uzul normal, față de care "fumează în hol" e
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
dialectul istro-român în Peninsula Istria (azi Croația, circa 2 000 de vorbitori). Despre veridicitatea acestor cifre este însă greu de făcut o apreciere, deoarece, din motive diferite decât cele demografice, în unele publicații apar alte informații. Cea mai mare grupare dialectală aromânească, cea macedoromână, include graiurile sale în diviziuni reciproc inteligibile: farserot, gramoștean, moscopolean, pindean, muzachear, gopeștean-muloviștean, olimpian etc. O dovadă că cifrele menționate sunt discutabile o reprezintă și o altă accepțiune a numărului de aromâni din Balcani. Potrivit acesteia, în
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
sumare. Singura universitate în Grecia unde aromânii pot vorbi limba strămoșească - și acolo însă într-un cadru cu caracter limitat - se află la Salo-nic. În Albania și Macedonia, limba română nu este limbă de predare în școli nici măcar în varianta dialectală, în ciuda unui număr de vorbitori apreciat a fi de 300 000-400 000. În Albania, de exemplu, o singură biserică, cea din Korçë, oficiază slujbe religioase în limba maternă. De altfel, nici în trecut lucrurile nu stăteau cu mult mai bine
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
critică. Un succes, însă, datorat în mare măsură popularității omului politic, a cărui existență era înconjurată de legendă. Textul în sine, revăzut de prea mulți ochi - căci Stere nu scria efectiv, ci dicta, iar vorbirea sa continua să fie apăsat dialectală, de unde necesitatea corecturilor - și strivit între habitudinile tipografilor și pretențiile, uneori fanteziste, ale autorului, era totuși abrupt și departe de norma limbii literare. Apoi, între 1944 și 1989, romanul a fost pur și simplu interzis, fiind considerat nepublicabil chiar și
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
poate face editorul - iar Victor Durnea îl face cu multă acuratețe - este acela de a uniformiza stilistic fraza lui Stere, aplicând normele literare în vigoare și eliminând intruziunile arbitrare, atât cele ale autorului (câteodată, încăpățânat în a menține forme fals dialectale, nule ca valoare expresivă), cât și cele ale „revizorilor". Îngrijitorul prezentei ediții a păstrat numai particularitățile lexicale, morfologice, fonetice etc. responsabile de configurarea profilului stilistic propriu scriitorului, eliminând formele învechite sau improprii și curățând punctuația de urmele indelebile ale formației
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
lexicale, morfologice, fonetice etc. responsabile de configurarea profilului stilistic propriu scriitorului, eliminând formele învechite sau improprii și curățând punctuația de urmele indelebile ale formației culturale rusești a lui C. Stere. Singura inconsecvență, la acest capitol, o constituie menținerea unor forme dialectale dizgrațioase (de genul sfădălie, în loc de sfadă, sau vrâstă pentru vârstă), rar atestate de atlasele lingvistice. Rusismele, în fine, sunt multe în primele cinci volume, a căror localizare în Rusia a impus autorului elemente de „culoare locală", editorul adăugând cuvenitele note
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]