772 matches
-
a conștientizat acest aspect și a subliniat că sacramentul reconcilierii se construiește în sfera unui dialog al omului cu Dumnezeu. Etapizat în timp, realizat în mod original între Ființa Sfântă și omul greșitor, acest raport acceptă deplin denumirea de „proces dialogic”. Aprofundarea sa în planul diacronic și apoi în cel sincronic ne-a confirmat extinderea și profunzimea pe care o comportă un asemenea proces în viața omului dintotdeauna, dar mai ales când celebrează reconcilierea sa cu Dumnezeu. Primul capitol a redat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
extinderea și profunzimea pe care o comportă un asemenea proces în viața omului dintotdeauna, dar mai ales când celebrează reconcilierea sa cu Dumnezeu. Primul capitol a redat un fapt indiscutabil: că Dumnezeu și omul pot fi așezați într-o relație dialogică. Nu este o afirmație aleatorie, ci se fundamentează pe faptul că omul poartă în esența sa o componentă dialogică, fiind capabil de relație. Același lucru l-a demonstrat și Dumnezeu din veșnicie. Ființa sa se caracterizează prin dialogicitate, printr-o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
reconcilierea sa cu Dumnezeu. Primul capitol a redat un fapt indiscutabil: că Dumnezeu și omul pot fi așezați într-o relație dialogică. Nu este o afirmație aleatorie, ci se fundamentează pe faptul că omul poartă în esența sa o componentă dialogică, fiind capabil de relație. Același lucru l-a demonstrat și Dumnezeu din veșnicie. Ființa sa se caracterizează prin dialogicitate, printr-o deschidere enormă către dialog cu omul. Însă, în mod concret, se lasă observată de percepția umană în diferite situații
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
face ca sacramentul să fie abordat cu o atitudine de nonșalanță chiar și de către creștinii declarați. În acest caz, Biserica propune și caută soluții pertinente. În implicarea sa, ea poate să accentueze rolul fundamental pe care îl conține însuși procesul dialogic din sacramentul reconcilierii, atunci când e privit și abordat în toată bogăția sa, în manieră corespunzătoare. Capitolul al treilea a analizat aspectele cuprinse de procesul dialogic amintit. El este amplu și profund și înglobează în desfășurarea sa mai mulți „actori”. Aceștia
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
În implicarea sa, ea poate să accentueze rolul fundamental pe care îl conține însuși procesul dialogic din sacramentul reconcilierii, atunci când e privit și abordat în toată bogăția sa, în manieră corespunzătoare. Capitolul al treilea a analizat aspectele cuprinse de procesul dialogic amintit. El este amplu și profund și înglobează în desfășurarea sa mai mulți „actori”. Aceștia se găsesc într-o relație de dialog. Inițial, penitentul se află într-un raport de dialog cu Dumnezeu. Apoi, același dialog e continuat de penitent
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de dialog cu Dumnezeu. Apoi, același dialog e continuat de penitent și confesorul său. Alături de aceștia, comunitatea poate fi sau nu prezentă, având la rândul său un rol determinat. Între toți patru, se derulează, atât direct, cât și indirect, procesul dialogic al sacramentului reconcilierii. Acest proces e garantat și indicat de Ritualul Penitenței. El e parcurs în mod coerent atunci când confesorul și penitentul rămân fideli structurii sale. Există și modele ce pot orienta și inspira relația corectă dintre ei, numite paradigme
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și zone ce necesită în continuare atenție deosebită: favorizarea spovezii frecvente, încurajarea celebrărilor comunitare, propunerea de modele eficiente de cercetare a cugetului, colaborarea cu științele umane, aprofundarea legăturii dintre sacramente, etc. Va fi atentă în același timp și la procesul dialogic în sacramentul reconcilierii, considerat aspect esențial în cadrul celebrării. În autorizarea celor afirmate, materialul bibliografic a fost de un real folos. Ne-a ajutat să ne menținem în concordanță cu Magisteriul și cu aprofundarea teologică actuală. Deși există numeroase publicații și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în dorința de a oferi un ajutor: atât penitenților și confesorilor, cât și celor care încă simt în inimă un dubiu sau o reticență cu privire la planul și milostivirea lui Dumnezeu. Suntem determinați să credem că observarea, conștientizarea și favorizarea procesului dialogic dintre Dumnezeu și om, în sacramentul reconcilierii, susține abordarea adecvată a unui asemenea moment de către penitent și confesor, în care penitentul este ajutat să se apropie de Dumnezeu și să devină, la rândul său, asemenea lui Dumnezeu. Intenția lui Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
liber să decidă... iar omul va răspunde iarăși cum va vrea. Dar, dacă îi va spune „da”, atunci relația va fi trăită într-un mod armonios, confirmată prin reconciliere și trăită într-o manieră sfântă. La fel se desfășoară procesul dialogic în sacramentul reconcilierii: răspunsul unuia condiționează cuvântul celuilalt. Iar celălalt consimte să fie condiționat, nu din lașitate, ci din iubire și din convingerea că el se află într-un dialog; în dialog atenția este orientată spre binele celuilalt, indiferent de ce
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Tu”. Omul nu poate exista deplin și nici nu are sens fără acest moment esențial din viața sa. Este evenimentul recunoașterii și confirmării-reciproce. Iar el se săvârșește în mod solemn și totodată tainic, în împlinirea a ceea ce se denumește procesul dialogic în sacramentul reconcilierii.
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
conversației și miracolul tăcerii, Despre vanitatea iertării, Despre mizantropie, Despre gelozie, Despre tabieturile noastre, Despre fumat, Despre sexualitate, Despre minciună, Despre echilibru. În ceea ce privește latura aplicativă, comedia Cine pe cine mântuiește, de exemplu, inclusă în volumul Teatru, dezvoltă într-o structură dialogică problematica sinuciderii, a cărei expresie teoretică se regăsește într-un eseu din Ipocrizia disperării. Două personaje, „un candidat la sinucidere... sănătos tun” și „un salvator de meserie... c-un picior în groapă”, aflate în biroul unei instituții filantropice profitabile, din moment ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
literare astfel se deschide articolul alocat de Dictionnaire de critique littéraire (Gardes-Tamine și Hubert : 2004, pp. 105-106) intertextului. Într-adevăr, nu există o propoziție perfect izolată de altele. Fiecare enunț se raportează la cele anterioare, ceea ce prilejuiește relații intertextuale sau dialogice, dintre care citatul (s.a.) și plagiatul nu sunt decât cazuri particulare"8 (ibidem). Observăm o răsturnare a relației de incluziune intertextualitate-citat, respectiv plagiat. Dacă în dicționarul menționat în paragraful anterior intertextualitatea apărea ca subspecie a citatului sau a imitației (în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
comprehensive și predispoziție hermeneutică. Un alt motiv plin de greutate pentru care critica surselor a pierdut teren este legat de lipsa perspectivei : ea vedea lucrurile unidirecțional, cartea veche influențând-o pe cea nouă ; nu accepta sau nu putea înțelege raporturile dialogice, mult mai pline de semnificație decât simpla influență, care nu respectă cronologia (bloc temporal). Dialogul textului cu textele, dar și cu vecinătatea extraliterară pe acesta critica surselor nu l-a prins în ecuația ce ar fi dat la rezultat textul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pentru analize intertextualiste care vizează aprecierea dimensiunii minime/medii frecvente/maxime a unității textuale suprapuse. Indiferent dacă accentul cade pe altul sau pe același în dialectica ludicului intertextual, un fapt este cert: nu există repetare pură. Intertextul comportă o relație dialogică. A repeta transformând. Și invers. Roland Barthes dezvoltă teoria stereotipului, în opoziție cu noul. Ideea repetării este abordată în proximitatea mitologiei: "a repeta la exces înseamnă a te pierde, a te rătăci în gradul zero al semnificatului" (Barthes: 2006b, 68
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în care o anumită uzură reprezintă un fel de garanție: un proaspăt (s.a.) care să nu fie pe deplin nou, aceasta ar fi starea ideală a artelor, a textelor, a hainelor (Barthes: 2006b, 152). Monica Spiridon prezintă o altă relație dialogică, în care se angajează repetiția și diferirea: "[...] relațiile dintre acestea două sunt sinuoase. S-ar putea spune că realitatea originară există expres pentru a face posibile devierea și diferirea prin raportare la ea" (1989,18). Linda Hutcheon abordează aceeași temă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
angajează repetiția și diferirea: "[...] relațiile dintre acestea două sunt sinuoase. S-ar putea spune că realitatea originară există expres pentru a face posibile devierea și diferirea prin raportare la ea" (1989,18). Linda Hutcheon abordează aceeași temă. Termenii sistemului ei dialogic sunt: identificare și depărtare. "În parodie, ca în orice formă de reproducere, noțiunea de "originalitate" ca raritate, unicitate și valoare, este pusă sub semnul întrebării" (1997, 101). Anne Claire Gignoux definește raportul intertextual ca o continuă luptă pentru supremație între
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu alta" (Eminescu: 2011, II, 205). Varianta finală a nuvelei alege forma întrebărilor socratice pentru a progresa în apropierea înțelegerii lui Archaeus 59, spre deosebire de varianta parțială, ms. 2287, ["Cugetări imposibile..."], unde discursul este un monolog cu tendință incert retorică sau dialogică. În schimb, fragmentul din ms. 2268 ["Nu...Dar înainte de-a-mi povesti..."] prezintă același aspect dialogic din varianta finală; conținutul este nou față de ceea ce știm din [Archaeus] și ceva mai explicit în creionarea ființei arhetipale. "[...] iată un arch[a]eus
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
progresa în apropierea înțelegerii lui Archaeus 59, spre deosebire de varianta parțială, ms. 2287, ["Cugetări imposibile..."], unde discursul este un monolog cu tendință incert retorică sau dialogică. În schimb, fragmentul din ms. 2268 ["Nu...Dar înainte de-a-mi povesti..."] prezintă același aspect dialogic din varianta finală; conținutul este nou față de ceea ce știm din [Archaeus] și ceva mai explicit în creionarea ființei arhetipale. "[...] iată un arch[a]eus jignit și simți tu că-i jignit. De ce simți? Pentru că acel nimic e și-n tine
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este să producă forme și să le distrugă. Făcând aceasta, ea se depășește pe sine însăși. Paradox creator, poate! Se constituie "forma" (moravuri, cutume, organizații, instituții...), dar dacă vrea să rămână vie, trebuie să se dezvolte distrugând ceea ce a constituit. Dialogică între pars destruens și pars construens. Deconstrucțiile și construcțiile merg mână în mână. Și arta cunoașterii stă în ajustarea la arta vieții ce se sprijină pe o astfel de dialogică 6. Morala, așa cum s-a elaborat ea începând cu secolul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
rămână vie, trebuie să se dezvolte distrugând ceea ce a constituit. Dialogică între pars destruens și pars construens. Deconstrucțiile și construcțiile merg mână în mână. Și arta cunoașterii stă în ajustarea la arta vieții ce se sprijină pe o astfel de dialogică 6. Morala, așa cum s-a elaborat ea începând cu secolul al XVIII-lea: universală, aplicabilă în tot locul, imperativă, este o "formă" care administrează ceea ce Simmel numește coexistența indivizilor începând cu "acțiunea reciprocă". Dar aceasta a devenit progresiv, sub influența
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
imaginarului, a ludicului, a oniricului, a tot ceea ce nu ținea de viața privată, ci era cauză și efect ale lucrului public. Este posibil, poate, să mergem mai departe. Și pentru a scoate în evidență sfârșitul unui ciclu, ceea ce am numit dialogica deconstrucției și a construcției, să ne apropiem de ceea ce este "epocal". Emergența unei alte epoci, în care căutarea morală a mântuirii, sub forma ei contabilă și cantitativă, începe să cedeze locul unui raport calitativ cu viața, în care cheltuirea își
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
autore, non sono mai compleți în se stessi mă entrami necessitano del dialogo e del confronto con le "realtà confuse della vită" (Ibidem). Per l'autore cioè solo un confronto continuo con îl mondo e un impegno costante nella prassi dialogica può consentire ad ogni persona di umanizzarsi e di diventare essere umano consapevole. Ci și disumanizza invece quando și evită attivamente questo processo di azione pratica dal momento che "siamo esseri în praxis e quindi în grado di trasformare îl
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Mosaique, 2008. BROCKMANN, M., CLARKE, L., WINCH, C., The Apprenticeship Framework în England: A New Beginning, Development, Oxford University Press, 2010. BRUNER, J. S., Îl significato dell'educazione, Armando, Romă. BUBER, M., L'io e îl tu, în Îl principio dialogico (1959), Franco Angeli, Milano, 1999. CALAPRICE, S., Alla ricerca di identità, La Scuola, Brescia, 2004. CALLARI, G. M., CAMBI, F., CERUȚI, M., Formare alla complessità, Carocci, Romă, 2003. CALLIERO, C., CALVAGNO, A., Abitare la domanda, Morlacchi, Perugia, 2010. CAMBI, F.
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Stenhouse, L. (1975), An Introduction to Curriculum Research and Development, Heinemann, Londra. Stenhouse, L. (ed.) (1980), Curriculum Research and Development in Action, Heinemann, Londra. Stenhouse, L. (1983), Authority, Education, and Emancipation, Heinemann, Londra. Strasser, S. (1969), The Idea of a Dialogic Phenomenology, Duquesne University Press, Pittsburgh. Sumara, D. (1994), The Importance of Unmasking, University of Alberta, Edmonton. Svengalis, C. (ed.) (1989), A Guide for Integrating Global Education across the Curriculum, State Departement of Education, Desmoines. Taba, H. (1957), „Problem Identification”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aia nu mai era viață. Viața-i dată pentru fericire 401. Oleg Kostoglotov, ca și alte personaje din Pavilionul canceroșilor, este înconjurat de o zonă discursivă caracterizată de prezența unor numeroase și variate construcții hibride, care presupun stabilirea unor relații dialogice, așa cum am observat în secțiunile anterioare. Dacă în cazul discuțiilor cu Rusanov discursul lui Kostoglotov este limitat la intervenții directe, în dialogul cu Vera Gangart, zona lui discursivă se extinde mult, ca semn al implicării sufletești. Se pot cita, în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]