1,362 matches
-
prezența unui risc dublu a indivizilor hipertensivi de a deveni obezi, susținând ipoteza unei relații cauzale în dublu sens. În același timp, studiul Urziceni a pus în evidență o relație pozitivă între IMC și tensiunea arterială atât sistolică, cât și diastolică (fig.2). Semnificația fiziopatologică a acestei relații este discutată în capitolul „Sindromul insulinorezistenței”. 7.1.2. Cardiopatia ischemică Studii numeroase efectuate începând din anii 60 au certificat o prevalență crescută a infarctului miocardic, anginei pectorale și morții subite la persoanele
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
și studii randomizate ale diverselor droguri antihipertensive. O metaanaliză a 61 de studii prospective ce au inclus aproximativ 1 milion de adulți a determinat că pentru fiecare scădere cu 20 mmHg a TA sistolice și cu 10 mmHg a TA diastolice s-a înregistrat o reducere la jumătate a ratei AVC și a mortalității [8]. Recomandările actuale susțin că la pacienții hipertensivi și cu stenoză asimptomatică, TA trebuie menținută sub 140/90 mmHg (clasă I, nivel A) [7]. La pacienții cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
proporțională cu intensitatea efortului fizic și se asociază cu creșterea frecvenței cardiace. Aceste efecte sunt tranzitorii, la câteva secunde după terminarea exercițiului TA revenind la valoarea bazală sau chiar sub aceasta (72). Mai mult, APR cronic reduce TA sistolică și diastolică, ca și, produsul frecvență cardiacă-presiune arterială cu 17-27% (72). La persoanele în vârstă urcatul scărilor produce o creștere mai mare a TA, a frecvenței cardiace și a produsului frecvență-presiune, deci a consumului miocardic de oxigen, decât APR. Exercițiile de forță
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
vârstă urcatul scărilor produce o creștere mai mare a TA, a frecvenței cardiace și a produsului frecvență-presiune, deci a consumului miocardic de oxigen, decât APR. Exercițiile de forță acute, de intensitate crescută (70-80% din capacitatea maximă) cresc TA sistolică și diastolică și scad frecvența cardiacă mai mult decât mersul pe plan înclinat, dar prezintă valori similare ale produsului frecvență-presiune, ceea ce sugerează un consum miocardic comparabil de oxigen (10). TA diastolică mai mare în cazul APR asigură un aport sanguin coronarian mai
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
de intensitate crescută (70-80% din capacitatea maximă) cresc TA sistolică și diastolică și scad frecvența cardiacă mai mult decât mersul pe plan înclinat, dar prezintă valori similare ale produsului frecvență-presiune, ceea ce sugerează un consum miocardic comparabil de oxigen (10). TA diastolică mai mare în cazul APR asigură un aport sanguin coronarian mai mare și de durată mai prelungită decât în cazul exercițiilor aerobice (72), efect benefic la pacienții vârstnici, mai ales la cei cu disfuncție diastolică sau boală coronariană. În plus
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
comparabil de oxigen (10). TA diastolică mai mare în cazul APR asigură un aport sanguin coronarian mai mare și de durată mai prelungită decât în cazul exercițiilor aerobice (72), efect benefic la pacienții vârstnici, mai ales la cei cu disfuncție diastolică sau boală coronariană. În plus, semnele și/sau simptomele de ischemie miocardică sunt reduse după APR la pacienți cunoscuți coronarieni, pledând pentru siguranța acestor exerciții chiar la pacienții cu risc crescut (71, 10). Toate aceste studii atestă siguranța APR la
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
factorilor de creștere stimulează proliferarea și activarea fibroblasturilor cardiace, rezultând fibroza miocardică, caracterizată printr-o creștere rapidă a sintezei de colagen și o proliferare disproporționată a matricei celulare [Speiser et al., 1991], ceea ce, reducând elasticitatea (complianța) ventriculului stâng, alterează umplerea diastolică. Fibroza miocardică este mai marcată în suprasarcina de presiune decât în cea de volum și este favorizată de factori cum ar fi senescența, ischemia, catecolaminele, angiotensina II și aldosteronul [Weber et al., 1989; Robert et al., 1995]. Hipertrofia, apoptoza și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
realizează prin aranjarea proteinelor musculare cu rol contractil în paralel. Ca urmare, are loc o creștere a grosimii peretelui ventricular și o reducere a volumului cavitar al ventriculului stâng. Din acest proces rezultă HVS concentrică, determinând o reducere a complianței diastolice și ischemie la 267AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL nivelul miocardului, chiar în absența obstrucției coronariene aterosclerotice. Relația dintre stresul de perete și presiune este influențată de mărimea ventriculului. Conform legii lui Laplace, stresul de perete (s) este direct proporțional cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ventriculului stâng, celulele miocardice suprasolicitate prezintă o rată crescută a consumului energetic. Dat fiind dezechilibrul dintre producția și consumul de energie la nivel miocardic, rezultă un deficit energetic cronic, ducând la apoptoza/moartea celulară. Un factor important legat de funcția diastolică anormală în miocardul hipertrofiat este relaxarea întârziată, rezultată dintr-o recaptare întârziată a calciului de către reticulul sarcoplasmic. Acest fenomen prelungește durata potențialelor de acțiune. întârzierea postdepolarizării contribuie la geneza aritmiilor, care sunt de asemenea favorizate de anomalii de conducere a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
m2, fără HVS); HVS concentrică (volum cavitar < 90 ml/m2, HVS prezentă); dilatația VS (volum cavitar > 90 ml/m2); disfuncție sistolică (fracție de scurtare < 25%) [Foley et al., 1995]. Cu ajutorul ecografiei Doppler se poate calcula un parametru definitoriu pentru disfuncția diastolică (complianța) a ventriculului stâng: raportul E/A (între viteza de umplere precoce maximă E și viteza de umplere atrială A), normal >1,5. Disfuncția diastolică survine atunci când ventriculul stâng rigid (prin HVS și/sau fibroză intramiocardică) se destinde relativ dificil
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Foley et al., 1995]. Cu ajutorul ecografiei Doppler se poate calcula un parametru definitoriu pentru disfuncția diastolică (complianța) a ventriculului stâng: raportul E/A (între viteza de umplere precoce maximă E și viteza de umplere atrială A), normal >1,5. Disfuncția diastolică survine atunci când ventriculul stâng rigid (prin HVS și/sau fibroză intramiocardică) se destinde relativ dificil în cursul diastolei, având drept consecință scăderea fluxului sangvin în diastolă precoce și presiuni de umplere ventriculară mari. Un raport E/A subunitar în contextul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și/sau fibroză intramiocardică) se destinde relativ dificil în cursul diastolei, având drept consecință scăderea fluxului sangvin în diastolă precoce și presiuni de umplere ventriculară mari. Un raport E/A subunitar în contextul unei funcții contractile (sistolice) normale definește disfuncția diastolică severă. Determinanți ai hipertrofiei stângi: hipertensiunea arterială Cu excepția vârstei pacienților, hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă parametrul clinic cel mai strâns legat de hipertrofia ventriculară stângă (HVS), atât în populația generală [LØvy et al., 1988], cât și la pacienții uremici [Harnett et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
apropiate de cele considerate normotensive în populația generală, au fost independent asociate cu HVS progresivă în cursul unei perioade de urmărire de un an. Asociarea HVS-HTA este mult mai strânsă pentru TA sistolică și pentru presiunea pulsului decât pentru HTA diastolică sau TA medie [Greaves et al., 1994; London et al., 1992]. Rolul HTA sistolice în geneza HVS a fost confirmat și într-un studiu efectuat pe pacienți vârstnici (peste 65 de ani) aflați în program de hemodializă cronică: asocierea HTA
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
înalt semnificativă (p = 0,0011), fiind urmată de mărimea sporului interdialitic în greutate (un marker surogat al stării de hiperhidratare) și de valorile reduse ale hemoglobinei serice [Neves et al., 1997]. Asocierea HVS-TA sistolică (și absența ei pentru TA diastolică) are o explicație fiziopatologică simplă: majoritatea pacienților dializați prezintă o rezistență periferică (determinant major al TA diastolice) normală/redusă, precum și o reducere importantă a distensibilității arterelor mari (determinant major al TA sistolice crescute). La pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
stării de hiperhidratare) și de valorile reduse ale hemoglobinei serice [Neves et al., 1997]. Asocierea HVS-TA sistolică (și absența ei pentru TA diastolică) are o explicație fiziopatologică simplă: majoritatea pacienților dializați prezintă o rezistență periferică (determinant major al TA diastolice) normală/redusă, precum și o reducere importantă a distensibilității arterelor mari (determinant major al TA sistolice crescute). La pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA), într-un studiu recent [Enia et al., 2001], controlul tensional a fost mai dificil în comparație cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și postdialitic, timp de 12 ședințe, realizându-se o medie a acestor măsurători clinice. Limita superioară a TA măsurate clinic a fost considerată, conform definițiilor date de Joint National Committee VI [1997], de 140/90 mm Hg pentru TA sistolică/diastolică, respectiv de 106,6 mm Hg pentru TA medie. Similar, limitele superioare pentru normotensiune în cazul monitorizării automate ambulatorii (Holter), conform normelor propuse de Staessen et al. [1996], au fost de 133/81 mm Hg, respectiv de 98,3 mm
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
aceste valori fiind semnificative statistic. Având în vedere limitele de definiție ale HTA sistolice pentru monitorizarea ambulatorie, 82% dintre pacienți erau hipertensivi, față de numai 65% conform definițiilor JNC VI pentru TA măsurată clinic, discordanța fiind și mai mare pentru TA diastolică (60% hipertensivi la monitorizarea ambulatorie, față de numai 13% la măsurarea clinică). S-au constatat corelații înalt semnificative statistic între TA măsurată clinic, respectiv monitorizată automat și hipertrofia ventriculară stângă. Cea mai strânsă corelație s-a înregistrat între masa VS și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
măsurătorilor TA de rutină efectuate la începutul fiecărei ședinte de hemodializă, pe parcursul lunii anterioare momentului 0 al studiului. TA clinică definită astfel a fost un predictor independent al geometriei cardiace (prezenței HVS), atât prin componenta sistolică, cât și prin cea diastolică, respectiv presiunea pulsului. Deci TA clinică predializă definită ca media măsurătorilor la mai multe ședințe consecutive! pare să fie un predictor al masei VS comparabil cu TA medie obținută prin monitorizare automată ambulatorie vezi tabelul IV. Hipertensiunea arterială necontrolată reprezintă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Inhibitorul enzimei de conversie a redus masa VS la 8 dintre cei 10 subiecți, la trei dintre aceștia masa miocardică determinată ecocardiografic chiar normalizându-se. în același timp, masa VS a rămas neschimbată la grupul de control. TA sistolică și diastolică în grupul tratat nu a fost semnificativ diferită față de grupul de control pe tot parcursul studiului (138/78 versus 133/75 mm Hg, p = NS). Care este importanța tipului de hipertrofie ventriculară stângă (concentrică sau excentrică) pentru succesul terapiei cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
prin monitorizare Holter a TA, 13 uremici hemodializați cu genotipul DD și 17 pacienți cu genotipul ID sau II. în acest din urmă grup s-a înregistrat o reducere semnificativă a indexului masei VS, dar și a TA sistolice și diastolice. Aceste modificări au fost mai puțin pronunțate la grupul homozigot DD, fără ca diferențele față de celălalt grup să atingă o semnificație statistică. Analiza de amănunt a elementelor posibil determinante pentru regresia HVS a arătat că singurul factor asociat cu regresia masei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
la domiciliu (8-10 ore/noapte, timp de 7 nopți pe săptămână), deci la un regim hemodialitic extrem de intensiv, a avut rezultate spectaculoase: după 3,4 ani de HD nocturnă a existat o reducere înalt semnificativă a TA sistolice, a TA diastolice, a presiunii pulsului și a necesarului de clase de antihipertensive (de la o medie de 1,3 la una de 0,3/pacient). De asemenea, s-a înregistrat o îmbunătățire notabilă a valorilor hemoglobinei serice în comparație cu situația dinaintea trecerii la tratamentul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
pacienți cu DPCA comparabili în ceea ce privește parametrii demografici și vechimea în dializă, dar fără HVS, și altul de subiecți non-renali hipertensivi cu HVS. Funcția sistolică a fost normală la toate cele trei categorii de pacienți. Parametrul ecocardiografic specific pentru cuantificarea disfuncției diastolice, numit raportul E/A, a fost la fel de redus în ambele grupuri de pacienți peritoneali, în comparație cu cei non-renali. La bolnavii renali cu HVS, vârsta înaintată a constituit un factor de agravare a disfuncției diastolice (efect absent la pacienții peritoneali fără HVS
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
pacienți. Parametrul ecocardiografic specific pentru cuantificarea disfuncției diastolice, numit raportul E/A, a fost la fel de redus în ambele grupuri de pacienți peritoneali, în comparație cu cei non-renali. La bolnavii renali cu HVS, vârsta înaintată a constituit un factor de agravare a disfuncției diastolice (efect absent la pacienții peritoneali fără HVS). În fine, grupul lui Huting et al. [1992] a examinat prospectiv evoluția parametrilor ecocardiografici la pacienții cu DPCA. într-un interval de urmărire de 35 de luni s-a constatat creșterea importantă a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
al. [1987], care au evidențiat creșterea masei miocardice pe o perioadă de 18 luni, în ciuda faptului că tensiunea arterială a fost menținută în limite normale pe tot parcursul acestui interval. DPCA și funcția ventriculară Impactul dializei peritoneale asupra disfuncției ventriculare diastolice este controversat. O influență benefică a DPCA asupra funcției diastolice a VS a fost sugerată de un studiu [Weiss et al., 1997] care constată alterări mai importante ale funcției diastolice la pacienții hemodializați în comparație cu cei peritoneali. în schimb, în investigația
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
perioadă de 18 luni, în ciuda faptului că tensiunea arterială a fost menținută în limite normale pe tot parcursul acestui interval. DPCA și funcția ventriculară Impactul dializei peritoneale asupra disfuncției ventriculare diastolice este controversat. O influență benefică a DPCA asupra funcției diastolice a VS a fost sugerată de un studiu [Weiss et al., 1997] care constată alterări mai importante ale funcției diastolice la pacienții hemodializați în comparație cu cei peritoneali. în schimb, în investigația lui Huting et al. [1993] nu s-au evidențiat îmbunătățiri
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]