7,137 matches
-
importante ca Pintilie în țara asta, academicieni"... etc. Trebuie spus un lucru: întotdeauna există cineva mai important decît altcineva, oricine ar fi acel altcineva, în afară de Dumnezeu (deși există atîția oameni care, după cum se poartă, par convinși că "mai important" e Diavolul!). Pe firul acestei logici, unde am ajunge? Cred că rolul unui ministru al Culturii nu e să transforme gustul personal în verdict ministerial, nu e să jignească și să încerce să umilească un creator, oricît i-ar displăcea acel creator
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
sacrificiile ei... Ea se decide, deodată, după succesul avut într-o dublură efemeră, alegând drumul spinos, autentic, al artei. În momentul în care ia hotărârea aceasta, ea se află pe scena goală, după spectacol, înaintea teatrului pustiu. Amantul bogat (însuși Diavolul) plecase învins după ultima tentativă. Ea a respins gloria facilă, pentru calea justă... Când părăsește scena goală, sala, pustie și ea, începe să aplaude cu frenezie: de peste tot, de la galeria populară, de la balcoanele lumii bune, de la parter, ropote puternice nu
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
larg deschisă a tigrului (...) gura tigrului are undeva într-un colț patul de diamante și perle pe care vine moartea și doarme din cînd în cînd umflîndu-și la maximum plămînii cu viață pură" (gura tigrului adîncă și sălbatică precum gura diavolului). Avem impresia că o sumă de imagini ,,trăznite" își au izvorul nu doar în dorința de ,,a-l epata pe burghez", ci și în cea a manifestării euforic-infantile, care transcende cu naturalețe regulile, sare peste opreliști: ,,prima zi de paști
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
supranatural. Astfel, deși începem să bănuim evoluția spre neobișnuit a povestirii încă de la primele capitole, de-abia capitolul al treisprezecelea al romanului (din totalul de douăzecișicinci) introduce decisiv în acțiune, sub aparențele exterioare ale unui bătrânel politicos și elegant, figura diavolului care va modifica îndeajuns de radical cursul și tonalitatea discursivă a narațiunii. Scena se petrece într-o cafenea din Ulm-ul germanic, spațiul de zămislire a legendelor despre Faust și Mefisto. Diavolul imaginat de romancier, nu fără umor și nu
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
exterioare ale unui bătrânel politicos și elegant, figura diavolului care va modifica îndeajuns de radical cursul și tonalitatea discursivă a narațiunii. Scena se petrece într-o cafenea din Ulm-ul germanic, spațiul de zămislire a legendelor despre Faust și Mefisto. Diavolul imaginat de romancier, nu fără umor și nu fără ironie, nu este chiar Mefisto, ci un ,,Satan postmodern", care îi explică pe îndelete personajului principal, Matei Pavel, fost consilier guvernamental, motivele sale de a exista, ca și rațiunile particulare de
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
sale de a exista, ca și rațiunile particulare de a-și experimenta puterea malefică pe anumiți indivizi, într-un anume loc geografic și la un anumit timp istoric ce este apropiat de anul 2000: ,,Vedeți, domnule Pavel, fiecare epocă are diavolul său. Eu sunt conștient de situație, n-am cum să fiu altfel decât un Satan postmodern. Cum adică postmodern?, veți zice pe bună dreptate. Postmodern, adică un Satan care ține cont de predecesorii săi, de întrupările sale anterioare, le privește
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
însumare tolerantă a ceea ce a fost până la mine, preiau cu grijă ceea ce mi se potrivește, mă delimitez elegant de ceea ce consider a fi balast, depășit" (p. 131). Scena aceasta, să recunoaștem, are haz și denotă inventivitate, căci ne prezintă un diavol de hârtie și o posibilă comparație între diavol și autorul de cărți, dar dincolo de asta ea vorbește totodată despre ambițiile ficțiunii de față. Romanul lui Gabriel Chifu se dorește într-adevăr a fi un roman postmodern, în care să se
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
preiau cu grijă ceea ce mi se potrivește, mă delimitez elegant de ceea ce consider a fi balast, depășit" (p. 131). Scena aceasta, să recunoaștem, are haz și denotă inventivitate, căci ne prezintă un diavol de hârtie și o posibilă comparație între diavol și autorul de cărți, dar dincolo de asta ea vorbește totodată despre ambițiile ficțiunii de față. Romanul lui Gabriel Chifu se dorește într-adevăr a fi un roman postmodern, în care să se amestece așadar ludicul și seriosul, parodia și registrul
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
unui element străin de sistemul de referință al viziunii respective ar putea fi interpretat drept un autocomentariu la referințele fantastice ale romanului ce se pune astfel pe sine însuși în discuție. Scena din cafeneaua din Ulm, petrecută între ispititul de diavol Matei Pavel și ispititorul ori manipulatorul Satan-Sigfreid, are rolul de a dezlega ,,misterele", mai mult sau mai puțin previzibile, care s-au acumulat până la acest capitol fatidic. Locurile între care oscilează acțiunea romanului, și anume Calafat, Băile Herculane, Vârșeț, sunt
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
oglinzi diferite, care deformează, rețin și amplifică anumite zone de ființa lui" În fine, anul 2000, ca să încheiem explicațiile, ar fi presupusul an al Apocalipsei. Desigur, în toate acestea avem de-a face cu metafore. Personajele de care am vorbit, diavolul și ispitele lui sunt metafore: metafore ale răului și ale omului contemporan, măcinat de dileme minore, alienat față de sine, de lume și de ceilalți, insensibil mai ales la valorile spirituale care ar trebui să dea greutate și sens existenței. Diavolul
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
diavolul și ispitele lui sunt metafore: metafore ale răului și ale omului contemporan, măcinat de dileme minore, alienat față de sine, de lume și de ceilalți, insensibil mai ales la valorile spirituale care ar trebui să dea greutate și sens existenței. Diavolul nu este altceva decât personificarea golului și a sentimentelor de angoasă și panică din noi. Dincolo de semnificația filosofică și metafizică pe care vrea s-o acorde romanului său, Gabriel Chifu se arată a fi un maestru descriptiv al stărilor negative
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
Care om, la rândul său, e doar pseudonimul celor ce manevrează brațele mecanice agitate a democrație de către acesta. Printr-o simplă modificare a Codului de procedură civilă, dl. Joița poate decide ce e bine și ce e rău, cine e diavol și cine e înger în țară. Și asta fără să mai fie nevoie de sesizarea cuiva: de ce să se mai cheltuie, de pildă, bani pentru mobilizarea minerilor, când noi, Joița I-ul, ne autosesizăm și decidem tot ce dorim? (Ordonanța
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
dar dezamăgirea pe care am încercat-o după 1996 ne face a simți observațiile d-sale ca fiind valabile, în largă parte, și pentru guvernarea Convenției Democratice) duce la ispita de-a accepta inacceptabilul. Adică la un nou pact cu Diavolul. Cu același Diavol totalitar, în travesti, care ne îndeamnă onctuos la "reconciliere". O "reconciliere" strîmbă, căci implică neadevărul, și inechitatea drept condiții prealabile, adică o cedare în fața abuzului de ieri și de azi, tocmai în "punctele esențiale". Este ""reconcilierea" propusă
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
care am încercat-o după 1996 ne face a simți observațiile d-sale ca fiind valabile, în largă parte, și pentru guvernarea Convenției Democratice) duce la ispita de-a accepta inacceptabilul. Adică la un nou pact cu Diavolul. Cu același Diavol totalitar, în travesti, care ne îndeamnă onctuos la "reconciliere". O "reconciliere" strîmbă, căci implică neadevărul, și inechitatea drept condiții prealabile, adică o cedare în fața abuzului de ieri și de azi, tocmai în "punctele esențiale". Este ""reconcilierea" propusă de putere (Ce
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
o cosmogonie, o filosofie a istoriei și o etică. Lumea - susținea fratele Castor - era la început doar pe jumătate: jumătatea făcută de Dumnezeu. Cealaltă jumătate a ei, produsă imediat după aceea, în procesul unei "geneze negre", era opera artizanală a Diavolului. Necuratul, care nu poate crea, știe în schimb să imite foarte bine; de aceea, el a dat o replică cosmică creațiunii divine: fiecărei ființe bune create de Domnul îi corespunde un dublu al ei, malefic, ca lucrare a Satanei. Nimic
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
de-a dreptul sardonică are un iz superstițios, ține de magia exorcizării "ghinionului" care uneori poate avea extinderea unei întregi vieți: "Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează? Oricum, deasupra Maternității/ Cînd ne-am născut nu strălucea nici o rază./ Ai diavolului, nu. Nici ai divinității.// Doar ai clipei: încăpătoare/ Ca o valiză, ca o cisternă, ca un muzeu./ Dar nu-ți fie teamă, nimeni nu moare!/ Nici măcar eu,// Mai fragil și ghinionist ca un cristal/ Lovit cu cotul, din neatenție, pe
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
elevi, de la politicieni la părinți, cea mai mare aiureală a învățămîntului românesc postrevoluționar..." Despre faptul că în toate țările civilizate, ca și în România antebelică, există, pentru fiecare clasă ori materie, mai multe manuale, G.C. iarăși n-are habar. Nostalgia diavolului unic de care suferă G.C. nu poate fi ușor explicată. Prozatorul G.C. era considerat o promisiune a generației '80, el fiind un an încă tînăr, negrevat de moșteniri ideologice funeste. Cît din această promisiune a devenit certitudine, asta nu este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
80, el fiind un an încă tînăr, negrevat de moșteniri ideologice funeste. Cît din această promisiune a devenit certitudine, asta nu este o problemă a Cronicarului, ci a criticilor literari. Cronicarului i se pare de aceea mai nimerit, lăsîndu-l pe diavol în plata cui se cade, să se gîndească la explicații întrucîtva mai pămîntești. Ce ar fi scris, bunăoară, G.C. dacă, măcar în unul singur, cît de mic, dintre manualele alternative de literatură română, și-ar fi găsit un locșor și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
să ajute la o definire mai subtilă și mai pozitivă a unei personalități artistice. În orice caz, un critic (meritînd acest nume) trebuie asigurat împotriva unei eventuale agresiuni a autorilor. Numai în aceste condiții putem avea critici adevărați" (G. Călinescu). * "Diavolul se ascunde în detaliu" (proverb francez). "Romanul e făcut din detalii" (Balzac). * Vorba lui Marx, citată și comentată de Althusser, la sfîrșitul Viitorului care durează mult: "Istoria are mai multă imaginație decît oamenii". Dacă aș păstra doar o frază din
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
asasinarea acestuia, cum ar fi fost calificate aceste gesturi? Ce să mai spunem despre Charlotte Corday care l-a ucis pe Marat?"... Urmează o comunicare explozivă a profesorului W. H. Nagel de la universitatea din Leyda care s-a făcut "avocatul diavolului" vorbind în favoarea terorismului. El atacă prisosul de "respectabilitate" arătat de cetățeni autorităților Statului fără să caute să afle dacă acestea sunt îndrituite să combată terorismul fără nici o ezitare, subliniază redacția ceea ce Nagel vede în acțiunea statului un exces antidemocratic. Domnul
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
Națiunilor Unite ca un act condamnabil, invocându-se ordinea publică universală, se remarcă și combaterea idealizării de către tineri a fenomenului discutat, ceea ce a produs mai multă bătaie de cap. Domnul Nagel, citat mai sus, remarcîndu-se ca un vajnic "avocat al diavolului". Miturile generale ale tuturor popoarelor din lume, având ca eroi justițiarii de toate categoriile ce "iau de la bogați și dau la săraci" -, despre care s-au făcut atâtea filme de senzație sau de aventuri gen Robin Hood - este clar că
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
fine, chiar marginalizat după înviere în Împărăția Cerurilor ("Tatăl meu, însă, nu-mi vorbește prea adesea. Cu toate acestea eu îl respect" p. 174). Două personaje sunt excelent realizate. Primul este Satana: (deosebit de convingător și de ispititor în pledoaria lui): "Diavolul este cea mai frumoasă creatură pe care a făcut-o Dumnezeu! [...] Era o ființă plăcută, nu-mi inspira câtuși de puțin teamă ci tihnă . [...] Părea să arate înțelegere față de dorințe pe care încă nu-mi îngăduisem să le simt" (p.
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
ai proprietății, dar cu fatale inconsecvențe - un milion și mai bine de apartamente construite, date cu chirie și apoi oferite spre vânzare. A termina acele sute de blocuri ridicate la ordinul defuncților a părut guvernanților de după 1990 a pactiza cu diavolul! Dacă n-am avut norocul să apucăm desființarea banilor, ci numai sfâșietoarea agonie a leului, acul de ceasornic al sorții ne-a oprit la epoca băncilor de stat, cele care colectează banii poporului, spre a fi dirijați de către guvern unde
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
Elveției. o prezență fabuloasă (Ruggero Raimondi), un dirijor erudit și creativ, distinstul Jeffrey Tate, costume splendide, o echipă fără strălucire: dar nerv și fidelitate. În același timp cu "Aida" și cu "Falstaff" pe canalul Arte "Recviemul". Nu voi fi avocatul diavolului: el stă în oricare pană măiastră sau nu. Deci nu comparăm! De altfel, "sound"-ul Filarmonicii din Berlin nu poate fi comparat decât cu... cum cântă Filarmonica din Berlin. În acea sală enormă care sună exaltant așa cum a dorit, la
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
Dragostea față de Biserică nu le îngăduia să tacă. Lupta era acerbă și trebuia dusă pe toate planurile. Părinții scriu febril tratate voluminoase pentru apărarea Bisericii și pentru edificarea credincioșilor, ca să nu se găsească în ei nici un fel de iarbă a diavolului 93, pentru ca aceștia să dobândească moștenirea cu care au fost miluiți 94. Ei au meritul de a fi sesizat și de a fi combătut orice rătăcire. Când unii dintre ei au suferit exiluri, prigoniri sau orice fel de cazne din partea
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]