3,973 matches
-
țări ca India sau Egipt În care utilizarea dozelor mari de diverse preparate de canabis este frecventă. Câteodată tulburarea delirantă nu se rezolvă În câteva ore după consum, și subiectul necesită spitalizare psihiatrică. În aceste momente se ridică problema diagnosticului diferențial: este vorba de un individ psihotic care a consumat canabis (dual diagnosis), sau abuzul de canabis a cauzat În mod direct psihoza. Evaluarea stării premorbide a pacientului și a statusului post morbid, poate tenta rezolvarea problemei, prin determinarea cursului tulburării
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
cea mai mică valoare a presiunii arteriale dintr-un ciclu cardiac, ea depinzând de rezistența periferică (care reflectă tonusul arteriolelor), vâscozitatea sângelui și starea funcțională a valvulelor semilunare aortice. Diferența dintre tensiunea arterială sistolică și cea diastolică se numește tensiune diferențială (Zamora E., Mercea M.K., Zamora D. C.,1996). Pentru a înțelege efectele influenței efortului, vom prezenta factorii determinanți ai presiunii arteriale. Q = debitul cardiac (este factorul predominant al creșterii tensiunii arteriale sistolice, mai ales prin componența sa - debitul sistolic); R
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
prin urmare făcută în mod exact această delimitare epistemologică, între psihiatrie și psihopatologie. Psihiatria, ca specialitate clinică în cadrul științelor medicale, se ocupă cu studiul bolilor psihice, urmărind cauzele care le produc, stabilirea formei clinice a bolii prin intermediul diagnosticului pozitiv și diferențial, încheind prin instituirea unui tratament de specialitate adecvat în scopul combaterii cauzelor îmbolnăvirii și al restabilirii stării de echilibru psihic care este sănătatea mintală. Obiectul psihiatriei îl reprezintă bolnavul psihic, considerat din punct de vedere clinic ca un om aflat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pot observa din schemele de mai jos: Concept Metodă Metodologie Origine sau „grup cauzal” Nosologie (definirea, descrierea și clasificarea bolilor psihice) Analiza sistematică multifuncțională și alte metode Influențe cantitative și topice Sindrom Simptomatologie comparată Studiu sistematic Strat specific Simptom Simptomatologie diferențială Fenomenologie Sindrom specific Așa cum am menționat deja, în interpretarea sindroamelor psihopatologice, J.M. Burchard face referiri la trei aspecte, pe care le consideră a fi în interacțiune unele cu altele, și anume: sfera somatică, sfera vieții psihice și sfera socială, așa cum
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și cea Germană de Psihiatrie, așa cum vom arăta mai departe. J. Falret (1890) susține că principiile de clasificare ale bolilor psihice trebuie făcute în conformitate cu „metodele naturale” și anume ținându-se seama de următoarele aspecte: a) ansamblul de caractere comune și diferențiale, b) subordonarea acestor caractere, c) evoluția succesivă și previzibilă a elementelor reunite în cadrul aceleiași clase. Plecând de la aceste „principii”, pe care astăzi le putem considera veritabile „criterii” de clasificare diagnostică, J. Fairel distinge patru categorii principale de afecțiuni psihice și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Clasificarea psihopatiilor De regulă se consideră că psihopatiile sunt tulburări psihopatologice de caracter și personalitate specifice vârstei adulte. J. de Ajuriaguerra, ca și alți autori, le semnalează și la copii, numindu-le personalități neobișnuite. Din punctul de vedere al psihologiei diferențiale, se pot descrie diferite tipuri de personalități care sunt considerate fie ca simple particularități de dispoziție emoțională, de contact social, a modului de organizare al gândirii, sau chiar ca tulburări propriu-zise (J. de Ajuriaguerra). Autorii americani pun accentul pe tulburările
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
enorm la modelarea personalității indivizilor. Pe aceste considerente, „forma psihopatiilor” va fi la fel de variabilă ca și „forma personalităților” umane luate în considerare. Din aceste considerente în orice clasificare a psihopatiilor este absolut obligatoriu de a avea în vedere „factorii psihologici diferențiali”, specifici unei culturi și de care depinde atât „structura personalității”, cât și „modelele de comportament” ale indivizilor respectivi. Prima încercare cunoscută în istoria culturii, de clasificare a „tipurilor caracteriale umane” aparține lui Theophrast, care descrie cu un uimitor spirit de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale cazurilor clinice și importanța lor deosebită în înțelegerea dinamicii psihologice normale sau patologice a acestor persoane (K. Jaspers, E. Minkowski, L. Binswanger, D. Cargnello). Dincolo de aspectele generale, obiective sau subiective ale vieții individuale, o importanță deosebită o au studiile diferențiale, care stabilesc existența unor „tipologii” sau modele de viață, atât în condițiile normalității, cât și în condițiile alteralității psihopatologice. Modelele de viață sau tipurile de existență, au valoarea unor viziuni sintetice asupra vieții individuale, o viziune globală care depășește studiul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
el, alături de natura sa biologică primară o a doua natură sufletească și spirituală. Ambele contribuie la configurarea psihobiografiei unui individ. 1) Modelele de existență psihologică În ceea ce privește modelele psiho-biografice, există numeroase contribuții în această problemă. Psihologia și psihanaliza, iar ulterior psihologia diferențială și comparată, au adus extrem de multe date și au propus numeroase tipuri, în ceea ce privește tema studiului nostru. Ne vom apleca în mod special asupra modelelor de existență oferite de antropologia fenomenologică a lui L. Binswanger. Preferăm această clasificare, întrucât, aparținând unui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a acestora, atitudinea față de bolnavii psihici și boala mintală, metodele de tratament etc. Fiecare societate „produce” proprii săi bolnavi psihici, în conformitate cu normele modelului socio-cultural, după cum, în egală măsură, produce persoane normale. Ideea diferențelor culturale dintre indivizi nu este nouă. Psihologia diferențială este astăzi una din disciplinele psihologice care studiază pe larg aceste aspecte. În mod egal și studiile de psihopatologie transculturală s-au dezvoltat în mod corespunzător, cuprinzând o arie extrem de largă de teme. Observații privind variațiile culturale ale bolilor psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihotice de factură paranoiacă. Aspectele mai sus analizate, privind raporturile care există între viața psihică, normală și patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie, cât și pentru psihopatologie. Așa cum este recunoscută psihologia diferențială, în mod egal trebuie să acceptăm și existența unei psihopatologii comparate, a unei psihopatologii etno-culturale sau transculturale. Starea de normalitate, cât și cea de anormalitate, respectiv, sănătatea mintală și boala psihică, sunt profund marcate de valorile modelului socio-cultural. Persoana, sănătoasă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
copil cu deficiență mintală de etiologie patologică sau exogenă, există o mare probabilitate de diminuare a sensibilității, fapt confirmat în realitate de prezența la acești copii a unor praguri ridicate în cazul sensibilității absolute, dar mai ales în cazul sensibilității diferențiale. Afectarea sensibilității normale reprezintă una dintre trăsăturile care pot fi constatate de timpuriu la deficientul mintal și care va exercita o influență negativă asupra activității senzorial‑perceptive și a formării în continuare a capacităților cognitive ale acestuia. În cazul copiilor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
obținute prin anamneză, diagnostic medical (clinic și paraclinic) și diagnostic psiho-pedagogic (folosind metode ca observația, convorbirea, chestionarul, ancheta, aplicarea de teste sau probe experimentale, teste docimologice etc.). În urma acestei evaluări se stabilește un diagnostic formativ (care include și un diagnostic diferențial) și se întocmesc documentele de orientare școlară. Astfel, pe baza teoriilor psihologice operaționale, elaborate de J. Piaget și L.S. Vîgotski (zona proximei dezvoltări), activitatea de evaluare și diagnoză se transformă dintr-o activitate constatativă într-o activitate investigativ-ameliorativă de tip
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
recuperare eficient, analiza trebuie să cuprindă și date obținute prin anamneză, chestionar, observație etc. Toate acestea permit constituirea profilului psihologic al persoanei și evaluarea prin prognoză a evoluției sale ulterioare care va fi cu atât mai validă cu cât diagnosticul diferențial și etiologic este mai corect. La alcătuirea profilului psihologic este necesar să se cunoască și unele aspecte care caracterizează persoanele cu dizabilități: - manifestările psihice se concretizează în răspunsuri directe la situațiile stimulative, ceea ce facilitează pătrunderea în intimitatea psihică și evaluarea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
prognoza în psihopedagogia specială au o serie de caracteristici specifice, ca urmare a diferențelor psihoindividuale ale deficienților de diferite categorii; pe baza diagnozei și prognozei se construiesc programe recuperativ-compensatorii și se adoptă o metodologie adecvată procesului instructiv-educativ; cu cât diagnosticul diferențial și etiologic este mai corect cu atât prognosticul și șansele de recuperare sunt mai favorabile; diagnoza și prognoza influențează semnificativ calitatea adaptării la mediul școlar și socio-profesional al persoanelor cu dizabilități; diagnoza are o valoare relativă, deoarece subiectul cu dizabilitate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mijloace de investigație psihopedagogică a persoanelor cu cerințe specialetc " 3.4. Metode și mijloace de investigație psihopedagogică a persoanelor cu cerințe speciale" Cunoașterea particularităților psihopedagogice ale fiecărui copil cu cerințe educative speciale, indiferent de tipul deficienței, precum și stabilirea unui diagnostic diferențial au la bază (pe lângă indicii de natură etiologică sau nosologică) și o serie de metode științifice grupate în două mari categorii: - metode și mijloace accesibile tuturor categoriilor de specialiști (cadre didactice, instructori de educație, specialiști terapeuți etc.); - metode și mijloace
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
În viziunea unor autori (Păunescu și Mușu, 1997, pp. 157‑158), procesul de diagnostic presupune parcurgerea următoarelor etape: - analiza simptomelor/semnelor; - sinteza simptomelor într‑un sindrom sau o maladie (diagnosticul pozitiv); - compararea și analiza sindromului în contextul datelor nosologice (diagnosticul diferențial); - identificarea și cercetarea cauzelor (diagnosticul etiologic). În altă ordine de idei, informațiile și concluziile investigațiilor de specialitate se concretizează în sinteze specifice care constituie diferite categorii de diagnostic: - diagnosticul clinic - presupune identificarea deficienței în raport cu unele semne clinice descrise de subiect
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ale personalității subiectului, inclus într‑un proces de formare/educațional, pentru stabilirea coordonatelor planului terapeutic și de intervenție; - diagnosticul social - presupune stabilirea gradului/coeficientului de dezvoltare socială, de sociabilitate, în vederea stabilirii strategiilor de integrare socială și comunitară a subiectului; - diagnosticul diferențial - presupune o analiză detaliată în raport cu alte categorii de deficiență, sindroame sau simptome. Pe baza informațiilor desprinse din examinarea complexă a subiectului, efectuată de către o echipă de specialiști (medici, psihologi, psihopedagogi, pedagogi, asistenți sociali etc.), se elaborează un prognostic pe termen
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sunt: ataxia asociată cu hipoplazie cerebeloasă, atetoza neexplicată, mișcările anormale de tip distonie. Prognosticul și reușita strategiilor terapeutice și educaționale adresate unui copil cu deficiență mintală depind în mod direct de următoarele aspecte: - precocitatea și calitatea diagnosticului; - validitatea diagnosticului (diagnosticul diferențial); - gradul și tipul de deficiență (forma clinică a deficienței); - condițiile socioeconomice și culturale ale familiei; - potențialul adaptiv și compensator al copilului. Diagnosticul diferențial în cazul deficiențelor mintale are în vedere mai multe aspecte: - discriminarea în cadrul sindromului de deficiență mintală în funcție de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cu deficiență mintală depind în mod direct de următoarele aspecte: - precocitatea și calitatea diagnosticului; - validitatea diagnosticului (diagnosticul diferențial); - gradul și tipul de deficiență (forma clinică a deficienței); - condițiile socioeconomice și culturale ale familiei; - potențialul adaptiv și compensator al copilului. Diagnosticul diferențial în cazul deficiențelor mintale are în vedere mai multe aspecte: - discriminarea în cadrul sindromului de deficiență mintală în funcție de gravitatea sau intensitatea manifestărilor deficienței (discriminarea în raport cu tipologia deficiențelor mintale); criteriul psihometric și cel școlar pot constitui doi indicatori care să susțină diagnosticul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în cazul deficiențelor mintale are în vedere mai multe aspecte: - discriminarea în cadrul sindromului de deficiență mintală în funcție de gravitatea sau intensitatea manifestărilor deficienței (discriminarea în raport cu tipologia deficiențelor mintale); criteriul psihometric și cel școlar pot constitui doi indicatori care să susțină diagnosticul diferențial în cadrul categoriei de deficiență mintală, urmărindu‑se parametrii de diferențiere (rezultatele evaluărilor psihometrice, capacitatea de adaptare la un anumit grup social, ritmul de dezvoltare, performanța școlară etc.); - discriminarea în raport cu fenomenologia psihopatologică inclusă în clasificările nosologiei psihiatrice; - discriminarea în raport cu stările psihopatologice
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și teme de reflecție" • Prezentați un punct de vedere personal cu privire la evoluția cercetărilor și atitudinilor, precum și asupra teoriilor care fundamentează apariția și modul de manifestare al deficiențelor mintale. • Care sunt elementele implicate în diagnosticul deficiențelor mintale și ce presupune diagnosticul diferențial în cazul acestor tulburări? • În ce constă deosebirea majoră dintre deficiența mintală și deficiența de intelect și care este efectul/importanța sa în programele educativ‑recuperatorii. Care sunt caracteristicile generale ale tabloului clinic și psihopedagogic în cazul deficienței mintale ? • Prezentați
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a funcției vizuale; capacitatea ochiului de a sesiza lumina și de a se adapta la variațiile luminoase din mediul înconjurător. În raport cu acest indice se determină sensibilitatea luminoasă absolută (proprietatea retinei de a percepe minimumul vizibil de lumină) și sensibilitatea luminoasă diferențială (perceperea unei diferențe de lumină între două zone/semnale/surse minimum separabile). Incapacitatea ochiului de a se adapta la întuneric poartă denumirea de hemeralopie și apare în retinopatia pigmentară și în carențe de vitamină A. 4. Sensibilitatea de contrast - este
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
traumatisme ale globilor oculari în diferite circumstanțe de viață ale copiilor (joacă, accidente la diferite activități școlare sau extrașcolare, agresiuni fizice etc.). Cunoașterea etiologiei și a manifestărilor clinice ale deficiențelor de vedere prezintă o mare importanță în stabilirea unui diagnostic diferențial, stabilirea unui tratament compensator și recuperator adecvat, elaborarea unui prognostic privind evoluția, recuperarea, profesionalizarea și integrarea socială a persoanei cu deficiență de vedere. 5.2.3. Tabloul clinic și psihopedagogictc "5.2.3. Tabloul clinic și psihopedagogic" Tabloul clinic și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ales în primii ani de viață), disfuncții psihice cu rezonanță asupra expresiei motrice, carențe educaționale, afective și ale mediului social în care se dezvoltă copilul etc. Toate aceste cauze acționează de obicei în interrelație, ceea ce îngreuiază demersul stabilirii unui diagnostic diferențial și structurarea strategiei de recuperare și reeducare a copilului. Creșterea și evoluția copilului au la bază o serie de legități care acționează indiferent de situațiile existente în ontogeneză, determinând apariția unor etape, perioade sau stadii de dezvoltare caracterizate printr‑o
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]