516 matches
-
ar fi vorba de un eter foarte fin. Observațiile lui Francesco Maria Grimaldi (1618 - 1663) constituie un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665, în lucrarea "Physico-mathesis de lumine, coloribus et iride" menționează un fenomen pe care l-a numit difracție, sugerând astfel pentru prima dată că lumina nu se propagă neapărat în linie dreaptă, aceasta fiind capabilă să ocolească obstacolele, lucru inobservabil în cazul propagării prin reflexie sau refracție. Mai mult, în urma unor experiențe, Grimaldi ajunge la concluzia că "... uneori
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
avându-l pe Robert Hooke (1635 - 1703) ca asistent, Boyle demonstrează că în vid lumina se propagă, dar nu și sunetul. În același an, 1665, apare și "Micrographia" lui Robert Hooke (1635 - 1703), care descoperă, independent de Grimaldi, fenomenul de difracție. În ceea ce privește culorile, diversitatea acestora este explicată de Hooke prin combinațiile în diverse proporții a două culori considerate fundamentale: roșu și albastru. În 1666, Isaac Newton (1643 - 1727) descoperă dispersia luminii prin prismă, reușind să descompună lumina în culorile componente și
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
eterul are o densitate mult mai mică și o elasticitate mult mai mare decât aerul". Experimentul lui Young din 1802 privind interferența pune în evidență caracterul ondulator al luminii. În 1816, Jean Augustin Fresnel (1788 - 1827) expune concluziile studiilor privind difracția și interferența, aducând o nouă confirmare teoriei ondulatorii. În anii următori, 1816 - 1817, investigațiile efectuate de către Fresnel și François Arago (1786 - 1853) asupra interferenței luminii polarizate, urmate de interpretările lui Thomas Young (1873- 1829), conduc la concluzia că propagarea luminii
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
pentru a crea cavitatea optică. Dacă un element selectiv de frecvență este inclus în cavitatea externă, este posibil să se reducă emisiile laser la o singură lungime de undă și chiar să se regleze și radiația. De exemplu, grilajele de difracție au fost folosite pentru a crea un laser reglabil ce poate acorda mai mult de 15% din lungimea sa de undă centrală. Structurile alternante ale celor două materiale semiconductoare care formează heterostrucura cuantică pot fi “cultivate” pe un substrat folosind
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
albe cu ajutorul unei prisme (și de recompunerea ei cu ajutorul discului care îi poartă numele). 150 de ani mai târziu, în 1814, Joseph von Fraunhofer a descoperit liniile care îi poartă numele, din spectrul solar. Fraunhofer a utilizat o rețea de difracție inventată în 1785 de David Rittenhouse. În 1865, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff (generalizând lucrările lui Foucault din 1845) au zărit și linii observând spectrele flăcării și, stupefacție, și-au dat seama că aceste linii se găsesc exact în aceleași
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
D0 corespund cu fotonii care ating detectorii D1, D2, D3 și D4, se pot sorta înregistrările fotonilor colectate de D0 în 4 grupe. Numai atunci devine posibil să vedem modele de interferență în două dintre grupe și doar modele de difracție în celelalte două grupe. Dacă nu ar fi numărătorul de coincidențe, nu ar fi nici o cale de a distinge între un foton ce ajunge la detectorul D0 și orice alt foton care îl atinge. Fotonii nu vor ajunge la detectorii
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
patru detectori a fost activat atunci când un foton a ajuns la detectorul D0. Rețineți că în diagramele schematice, franjele sau modele de interferență arătate de detectorii D1 și D2 se vor adăuga, formând împreună o bandă compactă. Suprapunerea modelelor de difracție împerecheate de la D1 și D2 cu modelele de difracție furnizate de detectorii D3 și D4 vor face zona de centru oarecum mai luminoasă decât ar fi în caz contrar, dar nu ar avea altă influență asupra imaginii confuze furnizate de
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
ajuns la detectorul D0. Rețineți că în diagramele schematice, franjele sau modele de interferență arătate de detectorii D1 și D2 se vor adăuga, formând împreună o bandă compactă. Suprapunerea modelelor de difracție împerecheate de la D1 și D2 cu modelele de difracție furnizate de detectorii D3 și D4 vor face zona de centru oarecum mai luminoasă decât ar fi în caz contrar, dar nu ar avea altă influență asupra imaginii confuze furnizate de datele primare culese la Detectorul D0. Este imposibil să
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
fi inundat cu lumina. Pentru a separa fotonii care sosesc la D0 între cei care vor forma unul sau altul dintre cele două modele de interferență care se suprapun și, de asemenea, cei care vor forma cele două modele de difracție, va fi necesar să știm cum să-i colectăm în cele patru seturi. Dar pentru a face acest lucru este necesar să primim, de la cea de a doua parte a experimentului, mesaje despre care detector a fost implicat în detectarea
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
vândute în seturi sub numele comercial Scanimation. Au fost inventate de Rufus Butler Seder, și patentate în 2006 sub patentul SUA cu numărul 7151541. Efectul de moar poate fi folosit pentru obținerea imaginilor cu rezoluție mai mare decât limita de difracție folosind o tehnică numită microscopie cu iluminare structurată.
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
În optică și în electromagnetism, difracția Fresnel este un caz particular de difracție cu planul de observare situat la distanțe mici în comparație cu dimensiunile orificiului prin care trece unda. Pentru studiul acestui fenomen se aplică Principiul Huygens-Fresnel. Se consideră o undă sferică emisă de sursa punctiformă S
Difracție Fresnel () [Corola-website/Science/332767_a_334096]
-
În optică și în electromagnetism, difracția Fresnel este un caz particular de difracție cu planul de observare situat la distanțe mici în comparație cu dimensiunile orificiului prin care trece unda. Pentru studiul acestui fenomen se aplică Principiul Huygens-Fresnel. Se consideră o undă sferică emisă de sursa punctiformă S și care întâlnește un obstacol de formă
Difracție Fresnel () [Corola-website/Science/332767_a_334096]
-
în comparație cu dimensiunile orificiului prin care trece unda. Pentru studiul acestui fenomen se aplică Principiul Huygens-Fresnel. Se consideră o undă sferică emisă de sursa punctiformă S și care întâlnește un obstacol de formă circulară practicat într-un paravan opac. Tabloul de difracție se va observa pe un ecran E cu centrul în punctul M situat pe dreapta ce unește punctul S cu centrul orificiului. Ecranul E este paralel cu planul orificiului și se află la distanța b de acesta. Se divide partea
Difracție Fresnel () [Corola-website/Science/332767_a_334096]
-
numită uneori și a lui Arago sau a lui Fresnel) este un fenomen optic care se manifestă prin apariția unui punct luminos în centrul umbrei unui obiect rotund și opac, iluminat de o sursă punctiformă. Întrucît este o consecință a difracției luminii, fenomenul avea să joace un rol important în demonstrarea naturii ondulatorii a luminii, într-o vreme cînd teoria corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
inofensivă pentru mediu și economie. Aripile fluturelui" Morfo" conțin microstructuri care crează un efect de colorație structurală, mai degrabă decât de pigmentare. Undele luminoase incidente sunt reflectate la anumite lungimi de undă pentru a crea culori vibrante, datorită interferenței multistrat, difracției, a peliculei de interferență și alte proprietăți. Scarificările de diferite forme ale acestor fluturi s-au dovedit a fi responsabile pentru colorarea lor aparte. Culorile structurale au fost a explicate simplu ca interferențe datorate alternativ straturilor de cuticul și de
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
lumii minerale. În esența sa, din fiecare cristal izvorăște o neasemuită frumusețe și o energie nestăvilită. Inspirația mea creativă este născută din diversitatea formelor, culorilor și efectelor strălucitoare ale cristalelor care ne propulsează spre sursele de viață. Reflexia, refracția și difracția luminii pe minerale sunt o enigmă pe care am încercat să o aprofundez tot mai mult în lucrările mele.»
O licitație incitantă la Ara Art: Ion Țuculescu, Theodor Pallady, Horia Bernea… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105913_a_107205]