4,260 matches
-
știam de nume.” Cadența e cunoscută, ceea ce dispare e simetria stărilor sufletești cu mișcările naturii. Bună purtătoare de sentimente, în închipuirea romantică, natura devine de prisos când trebuie să se pună punct unui dor pe care, altminteri, ea îl păstrează difuz. Probabil de asta, și nu ca să evite o prea mare asemănare cu mult mai echivocul Și dacă..., renunță Veronica Micle la întrepătrunderea de planuri. Punând alături această scurtă epistolă de despărțire, care se vrea tăioasă, dar stilistica n-o ajută
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
profunzimii fie prin redarea gradată a luminii și umbrei, fie printr-un contrast violent între lumină și umbră. Ceea ce în pictură generează un anumit dramatism al compoziției dincolo de logica narativului și a tematicii, la Sokurov devine mistic, o formă obscură, difuză de transcendență sau cu un termen care nu este tocmai fericit ales în acest context, metafizic. Aceasta pentru că nu există aici nimic din rigorismul german al subiectului. Încă o dată, Faustul lui Sokurov este rusesc, prin urmare ghidat de un fel
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
cu fiica ei din cauza genții sport de 10 euro, în care se afla urna, geantă pe care bătrâna vrea s-o recupereze cu orice preț. Astfel de scene comice - perfecte ilustrări ale „mecanicului placat pe viu” - sparg senzația de tristețe difuză pe care o lasă toate aceste povești de viață. Fiindcă doar umorul negru și șarja ironică salvează cartea de la un pesimism uniform, regăsibil - într-un ambalaj mult mai tern și mai puțin dinamic, e adevărat - în destule romane ale tradiției
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
limpiditatea prea accentuată a poeziei de azi. Ermetismul soft profesat constant de Manasia îl determină să refuze asemenea acte de directețe. O dovedește și primul poem de aici, care alunecă treptat dinspre un regim cotidian, localizabil, către unul al terorii difuze: „Rătăcesc printre blocurile Ostroveniului,/ proaspete, colorate,/ văzute prin retina copilăriei. Dar părul meu/ e lung și rărit,/ chipul brăzdat de trecerea vremii./ Am o pelerină uzată./ În mână, sticla farmaceutică arămie./ Scot dopul torn soluția pe față/ aprind bricheta. Părul
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
ne duce gîndul la Celan, la Vasko Popa: „liniștea stă prea mult pe fața mamei/ alungă amiaza// nu e decît oglinda/ care se scufundă// spre seară doar piele/ cînd luna e apa din lumînare// chipul i se spală în lumina difuză/ în șoapte” (despre liniște). Momentele de halucinație ale muribundei se convertesc spontan în tropi, se transferă într-o paradă imagistică de-o eterică eleganță: „mama doarme ca și cum ar asculta ploile/ și se acoperă cu oglinda/ care se varsă peste gînduri
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
simbologiei masonice. Prea puțin cercetate până acum, cunoștințele esoterice etalate de autorul Proust, cum ar fi cele de alchimie, de magia cuvintelor sau de simbolismul catedralelor, ilustrează că omul Proust era preocupat de ocultism. Preocuparea ar putea justifica sentimentul religios difuz, cu poziționarea omului Proust între o hermeneutică atee și o estetică a credinței, interesat fiind mai mult de simbolul care a edificat credința, decât de credința care a edificat simbolul. De exemplu, este notorie preocuparea romancierului pentru estetica și simbolismul
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
fiul brahmanului Bihar Mahatma (măcelărit de soldații sultanului Akhbar sub ochii copilului) și al Aișei (care va muri dîndu-i naștere), precum și a aventurilor sau "probelor" prin care va trece acesta - parte desprinse dintr-un roman istoric, parte întrevăzute prin țesătura difuză a basmului - pentru a deveni conducătorul unui trib nomad, destinat să ajungă departe, în altă țară și în alt timp, întrevăzute în ceața globului miraculos de cristal; cu alte cuvinte, o parabolă grațioasă și bine condusă care explică ajungerea unui
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
fi fost vreodată ahtiat după aur ci pur și simplu de dragul Lunii cu care de mic întrețin relații misterioase mi-e dragă Luna și pace însă acum fiind iarăși noapte noaptea de a doua zi spre dimineață printr-o ceață difuză peste spațiul schengen lucea o lună arabă ca o seceră de argint așadar nu pot spune că strălucea se insinua pur și simplu prin ceață și când ceața parcă se risipea Luna arabă lucea ceva mai tare. Gnu O, viața
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
Eugen Bunaru Stampe încremenite în mișcări hieratice, priveliști mentale și fizice, poemele lui Bunaru au delicatețea unor haiku-uri și zveltețea unor plante de primăvară... Un vag bacovianism direcționează poemul înspre o zonă a nostalgiei și a tristeții difuze pe care, apoi, conștiința lucidă, postmodernă, le transformă în imagini și sunete relativizatoare. Mircea Mihăieș Flori vorbe și întâmplări la Wolfsberg Domnul Ludwig ne-a avertizat misterios că florile vineții din curte ce au ajuns până la ferestre sunt otrăvitoare și
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
Introducere", în Bocancea & Tompea, Două decenii..., ed. cît., p. 26. 24 S. Chelcea, op. cît., p. 93. 25 "Idealtipul se obține prin accentuarea unilaterală a unuia sau mai multor puncte de vedere și prin înlănțuirea mai multor fenomene date izolat, difuze și discrete... pe care le ordonam potrivit punctului de vedere ales unilateral, într-o construcție ideală unitară" - M. Weber, op. cît., p. 47. 26 S. Bocancea & M. Mureșan, Așa ne-am petrecut Revoluția, ed. cît., p. 8. 27 A. Mucchielli
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
aparțin Uniunii Europene, euronaționalismul fiind un factor posibil destabilizator. În același plan, existentă concurenței între narațiunile identitare, politice sau strategice ale țărilor componente reprezintă un factor despre care putem spune că face din potențială diplomație publică a Uniunii Europene ceva difuz. 3) Propagarea încrederii în instituțiile sale, respectiv în funcționalitatea instituțională. Într-o oarecare măsură, această caracteristică se intersectează cu cea a promovării Uniunii Europene ca proiect viabil pentru pace. Se dorește transmiterea acestei imagini, insă crizele pe diferite planuri pe
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Romanul său Venea din timpul diez este emblematic pentru nebunii ani '90, aducând în pagină întreaga atmosferă de exaltare religioasă și toleranță democratică în care ne-am trăit adolescența. Un timp istoric și social modelat de speranțe arzătoare și temeri difuze, un imaginar colectiv aflat în echilibru precar cu realul propriu-zis, apăsător sau neglijabil (prin injecție onirică), deformat și deformator. Plasticitatea ficțiunii se datorează, firește, celui care o scrie. Dar și contribuția realității autohtone e semnificativă. Lumea românească de azi oferă
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
sunt de regulă mult mai mari decât câștigurile lor nete. Guvernanții își sporesc adesea sprijinul politic (electoral) prin scăderea investițiilor în bunuri și servicii publice autentice, ale căror beneficii, adresate întregii populații (sau unor categorii generale, teritoriale, sociale, profesionale), sunt difuze, fiind vizibile adesea pe termen lung, preferând transferul de fonduri publice care ofera beneficii concentrate, imediate și substanțiale, unor grupuri de interese mici, dar puternice. Ei încalcă, astfel, "contractul constituțional" fundamental. Există vreo ieșire din capcană "căutării rentei"? Economia constituțională
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
putea aduna cu ai lui în casă și se porneau sărbătorile. Cam așa ceva simțeam și eu când știam că am pus ultimul punct. Ceea ce urma reprezenta cu totul altceva. Era și descătușare, parcă, și sentimentul eliberării și, mai ales, o difuză grijă, cu spăimoasa întrebare: ,Și acum?" Acum o altfel de stare. Am încheiat o carte despre cenzura din anii '30 ai veacului trecut, de la finalul lor. Am alcătuit-o mai mult din curiozitate și din nedumerirea că, deși semnalasem cu
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților îi oferă artistului un
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
lui Cuoco, cu un sens totuși diferit decît cel pe care acesta l-a folosit. Dată fiind această concentrare organică, moderații au exercitat o puternică atracție "spontană" asupra întregii mase de intelectuali de orice grad existente în peninsula la nivel "difuz", "molecular". Se observă aici consistentă metodologica a unui criteriu de cercetare istorico-politic: nu există o clasă independența de intelectuali, ci fiecare grup social are un grup propriu de intelectuali sau tinde să și-l formeze; totuși, intelectualii clasei istorice (și
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
că am atîția prieteni acasă pe care nu-mi pot permite să-i primejduiesc"). După prăbușirea regimului comunist simte pentru o clipă cîntecul de sirenă al revenirii în țară. Gîndul este însă repede reprimat și o neliniște vecină cu un difuz sentiment de culpă pare să pună pentru o clipă stăpînire pe ea: ,... mă tem de o posibilă explozie a antisemitismului fățiș (latent și intermitent ținut sub obroc atîta vreme...). Ca să nu mai pomenesc de Ťtrecutulť meu care-mi poate fi
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
contextul natural, comunicînd cu regnurile, într-o devălmășie ce sugerează tendința regresivă, aspirația spre viața larvară precum o reflexă apărare a unui mediu condamnat la dispariție. Sub broderia de senzații se află jelania unei ,culturi minore" deși purtătoare a unei difuze conștiințe cosmocentrice, care-și presimte sfîrșitul: , Ascultam fîlfîitul aripilor uliului/ Simțind cum mi se pietrifică sîngele/ Cum se mineralizează oasele/ Trupului meu slăbit de luna aprilie.// Ploaia a continuat zile în șir/ Iar nopțile au arătat semne de primejdie și
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
pe care Meirelles o captează foarte bine, folosindu-se și de unele trucuri, în afara alchimiei evidente dintre cei doi actori. Toate scenele dintre ei sunt filmate extrem de fluid, cu camera cât mai aproape de personaje, cu o lumină pe cât se poate difuză - cu excepția scenei de sex. Așa că demersul detectivistic nu e unul unilateral, ci implică și o regândire a identității. Făcută în oglindă pentru că, pe drumul descoperirii în numele căreia Tessa își riscase viața, descoperirea identității ei secrete e paralelă cu construirea unei identități
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
ești martorul dezagregării psihice a unor personaje (mult mai mult decât două). Știi sau, cel mai corect spus, intuiești de destul de devreme că ea se va produce și nu oricum, ci în lanț, făcând alte numeroase victime. "Vinovatul" e prea difuz ca să existe, iar circumstanțele atenuante nu se înghesuie nici ele. Urmărești dezagregarea cu sufletul la gură, sperând că există vreo portiță de scăpare. Până la urmă, tocmai acest fel încrâncenat de observație declanșează o implicare totală a spectatorului. Dar, cum, de la
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
preferă să vorbească cu celălalt părinte" (roportal.ro). Se pot întâlni, mai rar, chiar trei elemente posesive coocurente. Fenomenul nici măcar nu e nou; îl găsim, de exemplu, la Paul Zarifopol - " Evident, diletantul își vede atunci propriul lui spirit, inform și difuz". Oricît am fi de tentați de raționalizarea mijloacelor lingvistice - din punct de vedere gramatical și semantic, ar fi fost suficientă în enunț prezența unui singur element posesiv -, nu e cazul să uităm că în română dublarea pronominală și cea a
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
răsfrânt în oglinzi,/ Mâinile mele, ca umbra de rază pierdută de sfinți,/ le-am înălțat cu mările lumii, din cer să le prinzi." (Peste vremi, Cătălina). Autoarea interpretează rolul Cătălinei și în alte poeme. Toate se caracterizează printr-un erotism difuz: "Mi-am smuls cum poate n-a făcut nici o vestală/ Impunitatea mantiei de-azur, regală/ Și-am azvârlit-o în oceane de răceală,/ Mai vulnerabilă în forma de-aer, goală." (Semnul focului); Îmi sunt ochii de iad înverzit/ Și mi-
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
al lui Emil Cioran alcătuit pe baza propriilor sale declarații cât și a unora dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape. Un filozof pesimist, negativist, un moralist cu accente mizantropice, „Un amestec de zbor liric și cinism, exaltat și glacial, difuz și incisiv” cum s-a caracterizat el însuși, un ardelean care a dus cu el pe malurile Senei toată revoltă și tristețea străbunilor săi din veac. Dacă Franța îl revendică astăzi cu mândrie, așa cum este el, cu atat mai mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
inspirat articol al lui Nicolae Stroescu- Stînișoară despre scriitorul francez Léon Bloy. Născut la 11 iulie 1846 la Périgueuy și decedat la 3 noiembrie 1917, Léon Bloy și-a pierdut în tinerețe credința, pentru ca la maturitate, pe fundalul unei speranțe difuze care nu l-a părăsit nicicînd, să-și revină din disperare și să capete o stare de spirit pe care mulți cercetători au considerat- o drept vizionară. Nici mai mult nici mai puțin, Bloy se considera pe sine martorul chemat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
opiniei publice pe poarta tabloidelor, a revistelor și televiziunilor de scandal, din el a fost reținut spectaculosul obscen și practicile pitorești și crude ale unei lumi arhaice. Cazurile de exorcism, mai ales cele eșuate, stârnesc curiozitatea morbidă și un misticism difuz, ele fac însă subiectul unor filme care își găsesc întotdeauna un public avid de senzațional. Din fericire, regizor experimentat și autentic în demersurile sale, Cristian Mungiu a evitat tot acest grund senzaționalist. Filmul său este departe de a fi o
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]