1,091 matches
-
izolate, ci o confruntare globală între Bine și Rău. Acest tip de discurs seamănă perfect cu cel promovat de islamiștii care cheamă la Jihad, inclusiv de Al-Qaida, la războiul total împotriva "cruciaților și a evre-ilor". El nu e decît o dihotomie simplificatoare, promovată de ambele părți de oameni orbiți de ideologii care practică autocelebrarea. Frontierele au devenit tot mai permeabi-le, arme, oameni, tehnici, droguri etc. traversîn-du-le cu tot mai mare ușurință de la un conflict la altul și punînd pe drumuri sute
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
concepția fericirii materiale și cea a fericirii spirituale. Una pune accentul pe dobândirea de bunuri de piață, cealaltă pe perfecționarea conștiinței; una dă prioritate averii, cealaltă ființei. Dar ceea ce este adevărat la nivelul principiilor este și pe celelalte planuri? Aceste dihotomii sunt atât de profunde, atât de radicale precum afirmă adepții înțelepciunii new age? Avem câteva motive să ne îndoim, cei din urmă luând parte, din multe puncte de vedere, la ceea ce refuză. „Valorile esențiale” sunt exaltate, dar, în realitate, schimbarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a tuturor dorințelor, la satisfacerea deplină și fără limite. Dar este oare această mutație sinonimă cu un proces de „egalizare a satisfacțiilor” sub semnul „imperativului satisfacției depline”38? Cum să nu observăm că în imperiul deplinei înfloriri există o netă dihotomie între cei a căror principală motivație este de a crește numărul satisfacțiilor materiale și de divertisment și cei ale căror țeluri în viață implică mereu efort și metodă, îndrăzneală și risc, invenție și creație? În această privință, viitorul democratizării consumului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
perceput ca imediat inferior, așa cum au făcut irlandezii și italienii cu negrii și cu alte grupuri etnice non-albe. Aceasta este o metodă eficientă de transformare a propriilor identități din „outsideri” în „insideri” sau „americani”. Această falsă conștiință este creată de dihotomia alb/negru existentă în societatea americană. Fiind, din punct de vedere istoric, eurocentrici, iar din punct de vedere antropologic caucazieni, indienilor asiatici le este greu să se identifice cu oamenii de culoare. Însă prejudecata cu care toate respondentele au recunoscut
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
să insiste asupra necesității de a realiza un proces de democratizare a vieții private a comunității pe baza unui nou discurs sociocultural endogen. Combinația dintre cele două discursuri contrazice legea clasei de mijloc excluse, care a ajutat la crearea tuturor dihotomiilor moderne (public/privat, universal/particular, juridic/moral și așa mai departe). Această dihotomie a susținut discursul cu dublu standard ce face distincția între două logici: una care privește instituția, cealaltă valabilă pentru membrii ei. Noul discurs ar trebui să desființeze
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
private a comunității pe baza unui nou discurs sociocultural endogen. Combinația dintre cele două discursuri contrazice legea clasei de mijloc excluse, care a ajutat la crearea tuturor dihotomiilor moderne (public/privat, universal/particular, juridic/moral și așa mai departe). Această dihotomie a susținut discursul cu dublu standard ce face distincția între două logici: una care privește instituția, cealaltă valabilă pentru membrii ei. Noul discurs ar trebui să desființeze dihotomiile și să combine într-un întreg aplicarea juridică a unei idée de
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
moderne (public/privat, universal/particular, juridic/moral și așa mai departe). Această dihotomie a susținut discursul cu dublu standard ce face distincția între două logici: una care privește instituția, cealaltă valabilă pentru membrii ei. Noul discurs ar trebui să desființeze dihotomiile și să combine într-un întreg aplicarea juridică a unei idée de droit universale în acest sector ascuns și, în același timp, adoptarea unei perspective morale în atitudinea de preocupare individuală și personalizată pentru membrii societății. În termeni mai generali
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
chiar și în țările „democratice”, presupune eliminarea sectorului ascuns al sclaviei și discriminării și, în special, a industriei sexului, care le transformă pe femei în sclave și bunuri de consum. E important să remarcăm faptul că acest efort necesită desființarea dihotomiilor public/privat, modern/tradițional, legal/extralegal și chiar a opoziției sclavie sexuală/drept la prostituare, ce stau la originea discursului cu dublu standard patriarhal. Toate sectoarele ascunse în care statul democratic și societatea civilă practică discriminarea sexuală și rasială ar
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
excluderea lor din sfera productivă „apreciată social” și de la participarea la activitatea instituțiilor statului. Ipotezele pe care se bazează teoria modernizării (adică acelea care susțin că e vorba de un proces linear, cumulativ, expansiv, cuprinzător și preocupat, în principal, de dihotomia valorilor moderne și tradiționale) stau și la baza procesului de democratizare. Conform acestui model, pentru a se corecta inegalitățile de gen din societățile în curs de dezvoltare este nevoie doar de reforme juridice și instituționale. Se consideră că diferențele vizibile
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
industrie, economie etc.). O deosebire poate, de asemenea, să fie făcută între „coevoluția cu” și „adaptarea la” un mediu în schimbare. Deși se face o distincție între un „sistem” și ,,mediul” său, este important de notat că nu există o dihotomie sau o limită clară între acestea două, în sensul că un sistem este separat de și, totodată, se adaptează la un mediu în schimbare. Noțiunea la care se ajunge privește cât de mult un sistem este legat de alte sisteme
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
care își propune studierea fenomenelor economice utilizând metode și tehnici din fizică, mai ales din fizica statistică și cea cuantică, face apel frecvent la metodele fractale și la teoria sistemelor dinamice neliniare. O realizare deosebită a acestui domeniu este depășirea dihotomiei micro/macro în economie, pornind de la faptul că, în teoria sistemelor haotice, procesele economice au aceleași caracteristici esențiale, fie că se petrec la nivel microeconomic, fie la nivel macroeconomic. O serie de rezultate deosebit de promițătoare privind fluctuațiile prețurilor în jurul punctului
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
individuale, care se traduce în asigurarea unei diferențieri și individualizări a actului de predare-învățare. Cum se aplică această cerință didactică în procesul de evaluare? Cum realizați concret individualizarea și diferențierea prin intermediul actului de evaluare? Foarte multe discuții au loc pe seama dihotomiei dintre evaluarea tradițională și cea modernă. Cele două paradigme vin cu trăsături specifice, cu o retorică și gesticulații particulare. Comparația de mai jos evidențiază aceste note definitorii. Vă invităm să le interiorizați și eventual să reflectați la ce dimensiuni activați
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de aceea înregistrăm insuccese în ieșirea din starea de criză. Pentru că încercăm, practic, ceva nu doar pe dos, ci și ilogic, adică să ieșim din efecte rămânând în cauză, noi înșine și ideile noastre despre faptele economice fiind adevărata cauză. Dihotomiile din teorie aplicate distinct, cu pretenție de autonomie explicativă, agresează complexitatea intersubiectivității, o simplifică excesiv, o îndeamnă să se fixeze în material (uitând astfel de origini) sau îndeamnă complexitatea să se îndrepte spre origini, ca obsesie a echilibrului (rupând-o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
țin de seria luminoasă a binelui sau de seria neagră a răului, până la separarea funcției cunoașterii de a face o lume mai bună, dar și de a pregăti pericolul unei lumi pe dos. În cazul cunoașterii sociale, maniheismul etic corupe dihotomia logică. Dintre toate științele sociale, Economia este cea mai tarată de maniheism. Selecția randamentală deschide și închide lumea cu „da” și „nu”, reduce esența la o dimensiune și înțelegerea ei la rațional. Ești sau nu ești randamental devine principiul operațional
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe care Economia reintră în rolul propriu, se desprinde de strânsoarea Politicii, fără însă să urmeze îndemnul platonician de a relua experiența începuturilor, de a reveni la Forma pură. Desigur, face acest lucru nu doar din cauza saturației de maniheism, de dihotomii, de antinomii sau de contrapuneri în logica adversității, ci pentru a și satisface, în cele din urmă, propria natură care se originează în comportamentul uman. Este un fel de nouă întoarcere a unui fiu rătăcitor pe calea raționalizării cu scop
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
asigură de superioritatea jubilărilor corporale asupra tuturor celorlalte, ce putem să credem? Ce trebuie să gândim? Nimic nu ne permite să o afirmăm pe baza unui document, dar putem avansa ipoteza că, la Aristip, trupul e suflet și viceversa; că dihotomia platoniciană pare chiar lipsită de existență sau, cel puțin, lipsită de mize asemănătoare cu ale noastre, noi cei care trăim astăzi, formați de imaginarul dualist creștin. Astfel încât plăcerile sufletului și cele ale trupului, deosebite doar artificial, desemnează niște jubilări similare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
alte contexte. Astfel, cultura este tratată ca o variabilă reziduală misterioasă, cauza ultimă a faptului că regiuni sau comunități întregi se abat de la calea dezvoltării prescrise de anumite „teorii ale modernizării” (Hann, 2002, p. 11) De pildă, ARDC lucrează cu dihotomia cultură a sărăciei vs cultură a dezvoltării. Sensul conferit culturii sărăciei reprezintă o variantă simplificată a noțiunii dezvoltate de Oscar Lewis (1967): „ansamblu de norme, valori, credințe, atitudini care perpetuează sărăcia și degradarea comunității”. Atributele esențiale ale culturii sărăciei sunt
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
e un spațiu viu, care se agită și se mișcă în ritmul acestei supravegheri mutuale. Spațiu seducător prin reversibilitatea raporturilor, căci nimeni nu încremenește aici într-o postură imuabilă: fiecare vede și este, la rândul lui, văzut. Redistribuirea rolurilor interzice dihotomiile definitive sau evaluarea morală durabilă: nimeni nu e mai vinovat decât alții și fiecare e vinovat, rând pe rând! Reciprocitate absolută, imposibilă în afara acestui conglomerat uman, în sânul căruia toată lumea se supraveghează. Strehler a avut intuiția a ceea ce supravegherea de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
face Între cristologia „joasă” și cea „Înaltă” - prima tinzînd să-l coboare pe Cristos la dimensiuni omenești, cealaltă avînd tendința să-l divinizeze În Întregime. Toate celelalte cristologii se situează Între acestea două. Să recapitulăm acum, Într-o formă sistematică, dihotomiile pe care le-am detectat anterior În dezbaterea cristologică. Cea mai importantă este opoziția uman-versus-divin. Extremele ei par a fi psilantropismul și docetismul fantaziastic, care ar corespunde specificărilor de exclusiv uman versus exclusiv divin. Restul punctelor de controversă par a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unirea dintre Dumnezeu și om a avut loc prin natură (Chiril al Alexandriei) (1/2.1.1) vs. unirea n-a avut loc prin natură (1/ 2.1.2 Însă, după alții, 2.1.1.1.2). Acestea sînt cîteva dihotomii relevante pe baza cărora funcționează sistemul. Ar fi mai ușor să trasăm opozițiile binare pe un tabel: Numai divin (DOCETISM) Era de tertium genus Divin Nu avea suflet uman Mai mult divin decît uman Avea suflet uman Nu era de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doar un singur element fundamental nou, Încorporat ulterior În crezul pseudo-atanasian adoptat În Occident: că Duhul Sfînt purcede de la Tată și de la Fiu66. La prima vedere, sistemul controverselor trinitare e simplu și pare a fi organizat În baza a trei dihotomii principale: o „persoană” În Mintea lui Dumnezeu versus mai multe „persoane”, egal versus subordonat și distinct versus indistinct. Fiecare element al acestor dihotomii poate funcționa virtual ca piesă de construcție În orice combinație (o situație diferită În raport cu dihotomiile ierarhice din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
La prima vedere, sistemul controverselor trinitare e simplu și pare a fi organizat În baza a trei dihotomii principale: o „persoană” În Mintea lui Dumnezeu versus mai multe „persoane”, egal versus subordonat și distinct versus indistinct. Fiecare element al acestor dihotomii poate funcționa virtual ca piesă de construcție În orice combinație (o situație diferită În raport cu dihotomiile ierarhice din sistemul cristologic). Este, În acest fel, posibil să avem o teologie care este monarhiană, subordinaționistă și nu distinge Între Tată și Fiu (modalism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a trei dihotomii principale: o „persoană” În Mintea lui Dumnezeu versus mai multe „persoane”, egal versus subordonat și distinct versus indistinct. Fiecare element al acestor dihotomii poate funcționa virtual ca piesă de construcție În orice combinație (o situație diferită În raport cu dihotomiile ierarhice din sistemul cristologic). Este, În acest fel, posibil să avem o teologie care este monarhiană, subordinaționistă și nu distinge Între Tată și Fiu (modalism, variantă a patripassianismului); o teologie trinitară, care este subordinaționistă Însă face distincția Între Tată și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pare cu putință să afirmăm că teologia trinitară este În mod sigur un „sistem”, adică un obiect ideal care există În propriul său spațiu logic. Cu toate că atît dezbaterile cristologice cît și cele trinitare formează sisteme de acest fel bazate pe dihotomii, cele două sisteme sînt diferite, În măsura În care unul este bazat pe o ierarhie de opoziții binare, iar celălalt este compus din unități, În cadrul cărora elemente izolate pot intra, virtual, În orice combinație posibilă. Și totuși, după cum vom vedea pe parcursul studiului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tipologia lui În mod constant. Există Însă și exemple de dualisme care nu devaluează timpul. După cum vom vedea În continuare (capitolul 9), dualismul lui Origen este prosomatic. Pentru a fi exhaustiv, Bianchi ar fi trebuit să mai stabilească Încă o dihotomie: antihilic (contrar materiei) versus prohilic. Pe baza acestei serii de opoziții binare, Bianchi a definit prin trăsături distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]