586 matches
-
comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului. 27 octombrie 1288, într-un act dat în Brașov de către regele Ungariei, Ladislau al IV-lea Cumanul (1272-1290), prin care restituie episcopiei Transilvaniei dijmele din comitatul Ugocea. În acest act, Paul - parohul decan de Apold, canonic de Alba - trebuia să depună mărturie împotriva comitelui de Ugocea, Kopoz, care uzurpase dijmele episcopale din comitat fără niciun drept. În 1289, regele emite un act prin care
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
de către regele Ungariei, Ladislau al IV-lea Cumanul (1272-1290), prin care restituie episcopiei Transilvaniei dijmele din comitatul Ugocea. În acest act, Paul - parohul decan de Apold, canonic de Alba - trebuia să depună mărturie împotriva comitelui de Ugocea, Kopoz, care uzurpase dijmele episcopale din comitat fără niciun drept. În 1289, regele emite un act prin care se retituie unele moșii episcopiei Transilvaniei. Actul este redactat la Apoldya Inferior la 1 septembrie 1289. În 1291 apare în documente "Opold superiori" cu ocazia vânzării
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
organizarea agriculturii și a învățământului public în 1851. În primul domeniu se reglementează raporturile dintre proprietari și muncitori, aducând astfel o îmbunătățire a situației țăranilor, prin scăderea zilelor de muncă, oprind folosirea lor la alte lucrări decât cele agricole, desființează dijma, mărește imașul și ușurează condițiile de strămutare. Din punct de vedere al învățământului, se prevăd trei grade cu predare obligatorie în limba româna peste tot și la toate gradele, chiar și la cele de limbi străine. Se înființează două facultăți
Grigore Alexandru Ghica () [Corola-website/Science/299308_a_300637]
-
sau la sărbători, el îl servea pe domn, gustând mâncărurile înaintea acestuia, spre a se dovedi că nu erau otrăvite. Subalternii acestuia, "vtoristolnici" și "tretistolnici", serveau pe domn la mesele obișnuite, iar "stolniceii", unii la curte, alții prin sate, strângeau dijmă din peștele prins în Dunăre și în bălți. Subalternii stolnicului alcătuiau o categorie militară. <br>
Stolnic () [Corola-website/Science/299348_a_300677]
-
de tristă meditație. În fapt, Luchian a redat aici o situație tragică a țărănimii exploatate și dă în mod artistic glas unui strigăt de revoltă ce pare a izbucni din pieptul lor. Ștefan Luchian a mai pictat lucrări similare ca "Dijma în Moldova", "Muncitori" și „"După muncă, spre casă"”. În cel din urmă tablou de dimensiuni mici, pictând figurile muncitorilor, Luchian a subliniat oboseala oamenilor după o zi de muncă grea și a pus în evidență caracterul sălbatic al exploatării. În
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
dispoziții corespunzătoare relațiilor de producție capitaliste în curs de apariție. În Pravilă, de inspirație predominant cutumiară, se amestecă obiceiul pământului cu dispoziții ale dreptului bizantin. Pravila este o legiuire tipic feudală, care apără proprietatea feudală și reglementează în mod amănunțit dijma și claca. Din punct de vedere al dreptului moștenirii, a consacrat principiul masculinității. Pravilniceasca Condică a lui Ipsilanti s-a aplicat în Țara Românească până la 1 septembrie 1818, când a fost abrogată de Codul lui Caragea.
Pravilniceasca condică () [Corola-website/Science/307573_a_308902]
-
pe acest loc o biserică romano-catolică. Tătarii distrug în 1241 atât orașul, cât și biserica. După tradiție, biserica romano-catolică a fost reconstruită de regele maghiar Carol Robert de Anjou (1288-1342) în cinstea Sf.Ladislau, în stil gotic timpuriu. În conscrierea dijmei papale din 1332-1337, Turda Nouă figură că parohie romano-catolică cu biserică. Cu ocazia lucrărilor de restaurare a bisericii din 1504, stilul gotic timpuriu a fost modificat (la sanctuar și la sacristie) în stil gotic târziu, care se păstrează și astăzi
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Nouă () [Corola-website/Science/306963_a_308292]
-
și nu numai) într-un stat islamic. Chiar din timpul vieții Profetului s-a putut realiza o unificare religioasă în peninsulă, deși unificarea politică s-a facut doar mai târziu, în timpul primului calif, Abu Bakr. Impedimentul unificarii totale a fost dijma (zeciuiala, zakat-ul) percepută de agenții (" 'ummal") Profetului pentru finanțarea continuării razboaielor de cucerire, în afara peninsulei). Astfel, din chiar timpul vieții lui, dar mai ales în perioada în care succesorul său a fost Abu Bakr, au aparut 2 miscari de contestare
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
pălmași. Prima categorie a primit câte 5 ha, a doua câte 3 ha și a treia câte 2 ha. După împroprietărirea din anul 1864, restul moșiei a rămas pe seama statului, fiind arendata de diferiți boieri la care țăranii munceau în dijma. Dintre boierii care au arendat această moșie, țăranii își amintesc pe frații "Tache" și "Tudorica Bancu" și mai tarziu pe "Ștefan Popp" (zis Fane Popp). La primii doi boieri, învoiala era din trei-una, adică două părți luau țăranii, iar o
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
aparut pătulul în care erau depozitați porumbii, au apărut hambarele în care era păstrat grâul. Țăranul a dobândit mai multă independența față de marii proprietari de pământ ale căror proprierati au fost diminuate. Pe langă suprafață proprie, țăranii locului munceau în dijma o suprafață de pământ luată de la proprietar. În anul 1873 a fost construită calea ferata Craiova-Slatina-Pitesti-Bucuresti. Lucrătorii, cât au executat lucrări în zonă, au fost cazați la conacele boierești din Recea și Zorleasca. O mare binefacere a fost construirea după
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
foarte mult, încât în apropierea Primului Război Mondial multe familii nu dețineau decât locul de casă, iar altele dețineau între 0,25ha și 2,50ha teren arabil. Oamenii locului deveniseră săraci și dependenți de marea proprietate. Ei își asigurau existența muncind în dijma, raportul fiind din 3 una, adică din 3 părți, țăranului îi revenea doar o parte. După mai puțin de două decenii de la prima conflagrație mondială, timp în care oamenii au plâns pe cei dispăruți și și-au urmat cursul vieții
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
a secolului al XI-lea, în timpul domniei regelui Ladislau I al Ungariei. Cert este că în anul 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, de a numi preoții de pe domeniile mănăstirii și de a purta însemne episcopale. Între satele cele mai însemnate ale mănăstirii se număra Apahida ("Podul Abatelui"). Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat cu Episcopia Transilvaniei, mai
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
turnul din epoca modernă. este monument istoric, . Sub zidurile actualei biserici se află fundațiile lăcașului de cult ridicat de primii coloniști sași. Cel dintâi paroh atestat documentar a fost "Johannis plebanus de Bystricia" care figurează în registrele de evidență ale dijmelor papale pe anii 1332-1333. Prosperitatea economică datorată unei activități meșteșugărești și comerciale tot mai active, precum și înlesnirile majore acordate bistrițenilor de către regina Elisabeta, mama împăratului Sigismund de Luxemburg, au încurajat cetățenii să înalțe o nouă biserică. Zidirea noii biserici, în
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]
-
generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr
Constantin Mavrocordat () [Corola-website/Science/299485_a_300814]
-
nu erau văzuți niciodată slujind în vreuna dintre ele. Acest lucru a provocat mari scandaluri și biserica a fost percepută de populație ca o instituție coruptă. Biserica Catolică era cel mai mare proprietar funciar în Franța. Clerul beneficia de pe urma perceperii dijmei și era scutit de plata impozitelor. Preoții ocupau o importantă poziție în stat, se ocupau de săraci, spitale și școli și țineau registrele de stare civilă, notând în registrele parohiale nașterile, căsătoriile și decesele. Starea a doua era cea mai
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Țăranul sărac nu avea nici o speranță în a trăi mai bine și trăia în nesiguranță deoarece vremea rea sau boala îl puteau aduce în rândul vagabonzilor, care trăiau din cerșit, furt și slujbe ocazionale. Toți țăranii erau obligați să plătească dijma bisericii, impozite statului (la taille, la vingtieme, la capitation și la gabelle) și obligațiile feudale seniorului lor (la corvee, le champart - părți din recoltă -, lods et ventes - o taxă plătită seniorului când bunurile își schimbau proprietarul). Situația țăranilor diferă de la
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
o taxă pentru scopuri militare; „gabelle” - taxă pe sare; „aides” un impozit indirect național; taxe pe diverse produse: vin, bere, ulei și altele; taxe vamele „douane” sau „octroi”; și taxe locale. În plus, biserica beneficia de o taxă obligatorie, „dîme” - dijmă sau zecime. Ludovic al XIV-lea a creat o serie de taxe adiționale: „capitation” (din 1695) o taxă pe cap de locuitor; „dixième” - o zecime (între 1710-1717 și iar din 1733) o taxă pentru a finanța armata, taxă pe venit
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
și 20 care de paie suma totala a datoriilor din anul următor ridicându-se la 1458,47 florini. „Partea iobăgită” a plătit și ea în 1748 impozite totale de 420,72 florini iar în 1749 de 290,196 florini. În ce privește "dijma", în 1721 ea s-a perceput în florini, respectiv 100 florini, pentru ca în 1764 aceasta să fie ridicată la suma de 200 florini. Creșteri simțitoare a cunoscut și dijma la oi. De unde în 1721 se percepea două oi cu miei
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
420,72 florini iar în 1749 de 290,196 florini. În ce privește "dijma", în 1721 ea s-a perceput în florini, respectiv 100 florini, pentru ca în 1764 aceasta să fie ridicată la suma de 200 florini. Creșteri simțitoare a cunoscut și dijma la oi. De unde în 1721 se percepea două oi cu miei și doi berbeci de un an la suta de oi, în 1763 la 10 oi cu lapte se lua deja un miel și la 20 de oi cu lapte
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
se lua deja un miel și la 20 de oi cu lapte - o oaie și un miel. Progresul spolierii este mai mult decât evident, în perioada 1758 - 1763 consemnându-se că numai locuitorii din „partea scăunală” a satului au plătit dijme în valoare de 1300 florini, echivalentul a 130 boi sau a 1300 de oi. Cu excepția sezonului principalelor munci agricole, perioadă în care iobagii erau obligați să lucreze pe domeniul feudal atât timp cât era nevoie, în celelalte perioade ale anului ei "roboteau
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
țările române erau stăpâni deplini pe moșiile lor, beneficiind de scutiri fiscale. Aceste domenii boierețti erau întreținute cu ajutorul țăranilor dependenți (vecini sau rumâni) sau al țăranilor așezați cu învoială (oameni liberi fără pământ). Obligațiile lor față de boieri sau mănăstiri erau dijma (a zecea parte din produse), claca (robota în Transilvania) și taxe bănești. Alături de această țărănime aservită exista și o puternică țărănime liberă, organizată în obști sătești, ce purta diferite denumiri. Reprezentanții acestor sate libere se numeau moșneni în Țara Românească
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
anul 1228, într-o danie a regelui, sub denumirea de Zakal. În schimb, din anul 1319, localitatea este pomenită sub forma de Magiar Zakal (Săcalu Unguresc), în 1332 este pomenit un ,saccerdos de Duabus Ecclesis”, în 1334 preotul Iacob achită dijma de doi groși, în 1336 - Zazzakal, în 1336 - Magiar-Erdeő Szakal (Săcalu de Pădure Unguresc), în 1773 - Szakall, în 1760-1762 sub forma de Erdő Szakál, adică Săcalu de Pădure, iar în anul 1854 - Erdő Szakál sau Săcal. Atribuirea denumirii de Magyar
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
1851]] fiind consemnate 23 de instalații. În anii de "glorie" ai C.A.P.-ului s-au executat plantații întinse de pomi pe ""Valea Lupului"", în [[1978]] acestea însumând 70ha de pe care s-au recoltat 48 tone de fructe, cu toată "dijma" luată din ele atât de către localnici cât și de către [[Urs|urși]]... [[Fișier: Punga de bostanarita din Sebesu de Sus, Sibiu.png|150px|right|thumb|"Pungă de boștănăriță", utilizată în apicultură]] [[Viticultura]]. [[Viță de vie|Vița de vie]] se cultivă doar
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
apărarea marginilor feudei de la Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu. Pe lângă obligațiile militare, racovicenii erau obligați și la plata diferitelor taxe, atât față de oficialitățile locale sau superioare cât și față de cele bisericești. Principalele taxe erau contribuțiile în bani plătite Cetății Sibiului, "dijma", care consta din: cereale, oi, furaje, miere etc. și așa zise-le "taxe „naturale”", oferite diferiților stăpâni cu prilejul sărbătorilor religioase, compuse din: lemne de foc, fructe, unt, păsări, pește etc. Astfel, racovicenii din „partea scăunală”, anterior anului 1700, erau
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
scrise, sunt mult mai târzii, majoritatea lor provenind din perioada feudalismului timpuriu. Astfel, localitatea Tinca este atestată documentar prima dată la 31 martie 1338, cu ocazia unei hotărnicii privitoare la moșiile aflate în partea nordică a Crișului Negru. În \"Registrul Dijmelor papale\" din anii 1332-1337 sunt menționate localitățile Belfir și Girișu-Negru, cu prilejul strângerii dijmelor papale de la populație (un fel de impozit, dare, taxă). Localitatea Gurbediu pare a fi cea mai veche, cel puțin după atestarea ei scrisă, amintită tot cu
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]