809 matches
-
așa-numita criză dinastică. În luna august 1918, prințul moștenitor Carol și-a părăsit regimentul și a plecat la Odessa unde, la 31 august/13 septembrie 1918, s-a căsătorit cu Ioana Maria Valentina (Zizi) Lambrino, provocând astfel prima criză dinastică. Prima măsură a regelui a fost arestarea prințului și trimiterea sa la mănăstirea Horaița, județul Neamț, pentru 75 de zile, după care a inițiat măsuri de anulare a căsătoriei, care contravenea Statutului Casei Regale. Continuând în atitudinea de frondă față de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
era influențat și el, În mod pozitiv, de contactul cu autoritățile militare, care impunea un plus de rigoare și de responsabilizare socială. Chiar dacă nu avem multe cercetări cu privire la aceste aspecte, putem fi siguri de existența unor puternice sentimente de loialitate dinastică, stimulate de instrucția și experiența militară. Amintirea Împăratului „filo-român”, Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" , sau participarea regimentului la războaiele anti-napoleoniene conturaseră deja În memoria colectivă o tradiție În acest sens, care servea ca liant ideologic și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Împărat și pentru națiune, ceea ce Înseamnă același lucru (la fel cum pentru maghiari, În vara lui 1848, lupta pentru atingerea obiectivelor propriei revoluții, În care se loveau de uneltirile „camarilei vieneze”, era una dusă Încă tot În respectul ordinii legale, dinastice). Dar această „parazitare” retorică a principiului dinastic de către cel național nu face altceva decât să mărturisească slăbiciunea celui din urmă. Ar fi putut fi convinși țăranii români sau măcar preoții lor să se ridice „pentru națiune”, dar Împotriva Împăratului? O
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lucru (la fel cum pentru maghiari, În vara lui 1848, lupta pentru atingerea obiectivelor propriei revoluții, În care se loveau de uneltirile „camarilei vieneze”, era una dusă Încă tot În respectul ordinii legale, dinastice). Dar această „parazitare” retorică a principiului dinastic de către cel național nu face altceva decât să mărturisească slăbiciunea celui din urmă. Ar fi putut fi convinși țăranii români sau măcar preoții lor să se ridice „pentru națiune”, dar Împotriva Împăratului? O asemenea opțiune putea fi, eventual, la Îndemâna unor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
contureze și care se opuneau celor asumate de episcopul Lemeni XE "Lemeni" . Pe măsură ce confuzia politică se va limpezi, până În toamnă, cristalizându-se cele două tabere („ungurii rebeli”, respectiv „popoarele credincioase” cu românii ardeleni În fruntea lor), apărarea „ordinii legale și dinastice” avea să fie interpretată ca un gest de loialitate față de tabăra pro-austriacă, și nu față de cea pro-maghiară, așa cum dorea episcopul Lemeni. Faptul că exista o concurență acerbă a mesajelor politice Îndreptate În direcția țăranilor români, cu scopul de a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
urmă vor reuși) să Își asigure fidelitatea grănicerilor. Cu toate că regimentele de graniță trec acum sub autoritatea guvernului maghiar, și asta chiar prin ordinul Împăratului, Curtea reușește să Își păstreze totuși controlul asupra lor, inclusiv printr-o utilizare iscusită a retoricii dinastice. Fără Îndoială, nu trebuie să subestimăm nici ceilalți factori care au modelat atitudinea trupelor de grăniceri, respectiv sentimentele și ideile naționale cultivate de ofițeri și elite. Croații, sârbii și românii se vor alătura cu entuziasm austriecilor și ca reacție la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
imperiali, cum au fost banul Jellačić XE "Jellačić" , În Croația, voievodul Šupljikac, În granița sârbească, sau locotenent-colonelul Urban XE "Urban" , la Năsăud, s-au constituit cele mai importante focare de rezistență locală Împotriva revoluției maghiare. Combinația ideologică redutabilă dintre loialismul dinastic și onoarea militară, profesate de ofițeri, ca și de soldați, pe de o parte, și naționalismul incipient care se dezvolta la nivelul elitei, pe de altă parte, au asigurat o motivație solidă celor care au luptat pe aceste fronturi, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sârbi „rebeli” Împotriva cărora guvernul maghiar intenționa să trimită inclusiv soldați români, intrați de curând În subordinea sa. Iar În spatele tuturor acestor alianțe și solidarizări, care prefigurau confruntările din toamnă, putem Întrezări, regizate cu abilitate, manevrele imperiale, bazate pe loialismul dinastic și pe onoarea militară, dar și pe specularea sentimentelor naționale ale grănicerilor. Am putea fi sceptici cu privire la importanța acestor aspecte pur formale, care țineau de titulatura suveranului sau de „forma” jurământului, dacă istoria revoluției nu ne-ar fi oferit o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
arhivele militare austriece probe care să verifice un asemenea scenariu, există indicii care ne arată că mobilizarea exemplară a grănicerilor năsăudeni a fost coordonată de Urban XE "Urban" , evident, pe fondul nemulțumirilor față de politica revoluției maghiare, ca și al loialismului dinastic existent În regiune. În iulie 1848, de exemplu, la plecarea batalionului nr. 1 În Ungaria, Urban rostește o cuvântare prin care Îi incită, de fapt, pe soldați la nesupunere, cerându-le să nu lupte Împotriva grănicerilor sârbi: Li se expuse
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și națiunile colocuitoare a le magyariza. Avem de-a face cu o expunere de motive extrem de nuanțată, admirabilă prin finețea analizei. Nemulțumirile grănicerilor s-au declanșat În momentul În care le-au fost puse sub semnul Întrebării sentimentele de loialitate dinastică și militară, prin trecerea lor În subordinea guvernului maghiar. Resentimentele față de maghiari au fost stimulate și de intrigile unor agitatori („sumuțarea făcută din partea unora”), dar și de observarea directă a modului În care au fost tratați țăranii români. Gazetele, discursul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ar fi aceea ca statul să le plătească uniformele pe care le purtau. Fără Îndoială, nu putem să le explicăm În totalitate comportamentul ca rezultat al manipulării la care au fost supuși de către comandanții austrieci, pe baza sentimentelor de loialitate dinastică, deși, după cum am văzut, pe acest teren fertil s-au amorsat germenii mobilizării lor politice. Dar nici sentimentele și ideile lor naționale incipiente sau contestarea uniunii Transilvaniei cu Ungaria nu ar fi fost suficiente pentru a determina, singure, implicarea În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
urmă ratașabilă tot unui comportament obișnuit de tip cazon, datorat disciplinei și calității pregătirii militare, și doar Într-o măsură mai scăzută unor motivații de natură ideologică și emoțională, reduse la mândria și onoarea militară, precum și la loialitatea și patriotismul dinastic. Dacă puținele consemnări din epocă sunt destul de seci și se referă mai ales la evenimentele militare, În schimb, imaginea rezultată din participarea la aceste campanii va lăsa urme durabile În mentalul țărănesc mai târziu, În prima jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ajutorință În bucate și În ovăz, ca așa și cu acel prilej să-și dovedească credința sa către Împăratul și tragerea inimii spre mișcarea Înainte a folosului de obște. Sentimentul colectiv pe a cărui activizare se mizează aici este patriotismul dinastic, exprimat prin loialitatea și fidelitatea față de „țară” și mai ales față de Împărat. În textele adresate țăranilor, factorul etnic sau național este, În general, neglijat, apreciindu-se, probabil, că o asemenea abordare ar fi mai puțin inteligibilă pentru aceștia, În condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
participând la formarea unei opinii publice moderne; (3) În strânsă legătură cu Încheierea anterioară, constatăm că efortul de război antifrancez și propaganda asociată lui au constituit un moment esențial În procesul de formare a unei solidarități prohabsburgice, a unui patriotism dinastic la românii din Transilvania; criza traversată Împreună a unit mai strâns populația imperiului În jurul Curții din Viena și a valorilor politice propuse de aceasta, lucru care este valabil și la nivelul celorlalte popoare din monarhie; (4) În fine, solidarizarea colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de vedere ideologic, modelul irlandez venea În primul rând cu lecția marilor succese dobândite printr-un demers legalist și pașnic, În tradiția iluminismului. Acțiunea lui O’Connel rezona perfect cu sensibilitatea politică ardeleană, Îngemănând revendicările de factură politico-națională cu loialismul dinastic, cu reținerea față de acțiunea violentă, necontrolată, a mulțimilor. În același timp Însă, pentru generațiile mai tinere, radicale, care se vor afirma În timpul revoluției, situația Irlandei părea să pună În evidență și limitele acțiunii politice de factură tradițională. Violența cu substrat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a CC al UTC, ceea ce echivala cu a fi consilier al Elenei Ceaușescu, din moment ce ea era șefa cadrelor Partidului. În textul meu din Arheologia terorii (transmis inițial la „Europa Liberă” la Începutul anului 1983) intitulat „Nicu Ceaușescu și ascensiunea socialismului dinastic În România”, vorbesc la sfârșit - premonitoriu, se pare! - despre „eternul tovarăș Cozmâncă”. Nu mi-aș fi putut Închipui atunci că Îl vom reîntâlni În discuția noastră din 2004! Depășea orice imaginație! Nu vreau, Doamne ferește, să spun că domnul Cozmâncă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mă Înșel, deci acum mai bine de 21 de ani. Era o Încercare de analiză a mecanismelor succesiunii așa cum se configurau ele la vremea respectivă În România lui Nicolae Ceaușescu. Articolul, În două părți, se chema „Nicu Ceaușescu și socialismul dinastic În România”. Atunci am propus formula socialismului dinastic, care după aceea a făcut carieră. Mircea Mihăieș: Formula a devenit independentă! Vladimir Tismăneanu: Asemenea lucruri se Întâmplă. Se poate scrie o carte pe tema acestor formule care ajung să aibă propria
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de ani. Era o Încercare de analiză a mecanismelor succesiunii așa cum se configurau ele la vremea respectivă În România lui Nicolae Ceaușescu. Articolul, În două părți, se chema „Nicu Ceaușescu și socialismul dinastic În România”. Atunci am propus formula socialismului dinastic, care după aceea a făcut carieră. Mircea Mihăieș: Formula a devenit independentă! Vladimir Tismăneanu: Asemenea lucruri se Întâmplă. Se poate scrie o carte pe tema acestor formule care ajung să aibă propria lor viață, iar autorul este adeseori uitat, ba
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Întâmplă. Se poate scrie o carte pe tema acestor formule care ajung să aibă propria lor viață, iar autorul este adeseori uitat, ba i se mai dau și lecții că nu Înțelege că În România se practica de fapt socialismul dinastic. La fel mi se dau astăzi lecții că nu Înțeleg că În România există tendințe autoritare În PSD. Mi se spune că nu am observat acest lucru, când cred că sunt printre primii care i-au făcut analiza! Revin la
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
timpul, sunniții au elaborat și bine cunoscutul sistem de legi care asigură coeziunea și unitatea comunităților islamice, numit Șaria. După primii „patru califi dreptcredincioși” ce au trăit și au rezonat spiritual cu Mahomed, pe baza Șariei s-a înființat instituția dinastică a califatului. Din 1924, aceasta a fost înlocuită cu respectarea Șariei de către guvernele statelor musulmane. Sunniții sunt prezenți în africa Occidentală, Turcia, Malaysia, Filipine, Yemen, Asia centrală, Palestina și arabia Saudită. Kharidjiții (revoltații) „au încetat să-l mai susțină pe
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Deoarece statul modern a fost creat după apariția conșiinței naționale, teoretic fiecare stat din Europa Centrală și de Est a fost inițial multinațional, o acumulare de teritorii care reprezentau căminul diverse-lor naționalități. Pămînturile erau obținute de monarhi prin moștenire, căsătorii dinastice și cuceriri. Deși creșterea naționalismului a avut loc mai mult sau mai puțin în același timp cu accentuarea cererii de democrație, în Europa secolului al XIX-lea, cele două seturi de valori politice diferă. Naționalismul se referă la identitatea colectivă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
1866, fapt regăsit și în domeniul garantării drepturilor omului, adaptând textul acesteia la noile realități. Capitolul al II lea Drepturile omului reflectate în Constituția României din 1938 Evoluția politică și constituțională din România interbelică a fost grav afectată de criza dinastică care a avut loc în ultimii ani ai domniei regelui Ferdinad I. Fiul acestuia, prințul moștenitor Carol, a renunțat la tron și s-a exilat. Parlamentul a acceptat acestă renunțare la 4 ianuarie 1926 și l-a declarat prinț moștenitor
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
Narses și Belisarie. Flota îi este fără rival în Mediterana și-i permite să pornească și să întrețină expediții îndepărtate. Puternic, în virtutea acestui arsenal militar, a calmului relativ (și foarte provizoriu) care domnește la frontiera cu perșii și a disputelor dinastice care slăbesc regatele barbare, Iustinian poate, începînd cu 533, să-și lanseze ofensiva împotriva fostelor teritorii romane din Apus. Mai întîi în Africa, unde regatul vandal este distrus în urma victoriilor lui Belisarie și unde este reinstaurată o administrație romană după
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
geograf și enciclopedist; Nikephoros II Focas (963-969), loan I Tzi-miskes (969-976) și mai ales Vasile II (976-1025), învingător al bulgarilor și poate cel mai mare dintre împărații bizantini. Să trecem la importanța operei interne, marcată de o regularitate a succesiunii dinastice și o întărire a statului. Puterea împăratului autocrat, campion al ortodoxiei religioase, se afirmă din ce în ce mai mult, simbolizată printr-un ceremonial riguros codificat. Împărații macedoneni sînt, pe de altă parte, preocupați de pericolul pe care-1 constituie, atît pentru echilibrul social, cît
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cel de-al doilea trebuind să se supună celui dintîi. Acestui fundament teologic al puterii, i se adaugă, pentru ottonieni, sprijinul necondiționat care le este acordat de o ierarhie ecleziastică total supusă împăratului, ajutorul orașelor și posesiunea unui vast domeniu dinastic în regiunile Rinului și Mainului, în Saxonia, Franconia, Lorrena, Italia și în teritoriile obținute la est de la slavi. În timpul domniilor lui Otto II (973-983) și Otto III (996-1002), domnii separate de lunga regență a Theophanei, imperiul cunoaște mari greutăți, împăratul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]