17,651 matches
-
în 1954, si a apărut în același an, în Gazeta literară, acceptat și tipărit imediat de Paul Georgescu. Atunci îl cunoscusem întîia oară pe reputatul critic. Textul i-a plăcut și a stîrnit vîlvă în epoca. Astăzi îl consider cea dinții încercare a mea de proza. Era vorba de un romancier foarte talentat și foarte puternic, un dandy al vremii, provocînd cu vestimentația să extravaganța masele cenușii ale comunismului. Un amănunt de istorie literară se cuvine consemnat: citînd articolul de mai
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
altădată. În general, însă, poemele sunt neinspirate. Iată, ca exemplu, reprodus integral, poemul Răstignire, cu o imagistică improvizată și libertina și, mai ales, cu prea multe cuvinte: "Tata, am mușcat din pâinea noastră/ cea de toate zilele/ și am găsit dinți./ De aceea te întreb:/ Tata, ce fel de pâine e aceasta?// Noi o mâncăm și ea/ ne mănâncă zilele./ De ce în loc de grâu/ macini scrâșnet de masele?/ De ce în loc de spic/ culegem suferință?// Tata, legea noastră este: / ăOchi pentru ochi, dinte pentru
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
găsit dinți./ De aceea te întreb:/ Tata, ce fel de pâine e aceasta?// Noi o mâncăm și ea/ ne mănâncă zilele./ De ce în loc de grâu/ macini scrâșnet de masele?/ De ce în loc de spic/ culegem suferință?// Tata, legea noastră este: / ăOchi pentru ochi, dinte pentru dinteă./ De ce ne trimiți/ această pâine amară?// Tata, văd crescând la orizont/ întinse lanuri de grâu/ al căror rod e scrâșnet de masele./ Și răul roșu de corbi/ iată de Casa noastră se apropie!// Îndepărtează de la noi/ clipă această
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
mi-a prilejuit și cîteva reflecții care ar putea avea darul să precizeze unele aspecte ale dezbaterii cu pricina. Unul este chiar acela de a defini corect limbajul literar, accentuînd pe a doua parte a sintagmei și nu pe cea dinții. Altfel spus, limbajul este literar fiindcă aparține literaturii și nu fiindcă implică o anumita normă lingvistică. Aceasta înseamnă că va trebui să descoperim în afara limbii ceea ce o face să fie literară și anume nu în particularități de ordin fonetic, morfologic
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
acomodanta, românului îi pasă prea puțin că vecinul său de ieri, fostul securist cu care împărțea scară de bloc, a ajuns astăzi un multimiliardar invizibil, mutat la vila și slujit de-o armata de bodyguarzi cu fețe impenetrabile, înarmați până-n dinți, care le protejează afacerile murdare. N-avem nici o tresărire când alt vecin, care ne turnă sistematic la sectorist și la securist dacă se întâmplă să primim vizită unui prieten din străinătate, a ajuns parlamentar și e membru în comisia de
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
impunîndu-l în locul altuia mai fericit. Iar dacă un perfect cărturar de statura regretatului Petru Creția și l-a asumat, e de chibzuit dacă termenul (justificat acoperit de oprobiu de Călinescu pentru "eminescologii" vremii sale) nu e, totuși, de acceptat. Cea dinții mare observație a lui Petru Creția în materie de poezie eminesciana este carenta, nejustificată azi, a distincției dintre opera antuma și cea postuma. Și cheltuiește, pentru a-și demonstra punctul de vedere, o largă, copleșitoare armatura de argumente. Se știe
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
privesc alarmă de pe coaja/ Mea arătînd prin falie/ Roșeața fragedă că de obraji virgini./ Copacul mă va da și mai îngenuncheat/ Izvorului din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi./ Șunt divinul ce în ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Apărării și a președintelui, acuzîndu-i că fac jocul Alianței Nord Atlantice care bombardează o țară suverană. * În COTIDIANUL, Ion Cristoiu i-a comparat pe soldații americani din cel de-al doilea război, cu soldații ruși de-atunci, afirmînd că cei dinții au fost la fel de barbari că și foștii noștri ocupanți. JURNALUL NAȚIONAL pune și el la zid oficialitățile române pentru că sînt de acord cu poziția NATO. * Ce ar însemna însă neutralitatea țării noastre față de acest conflit? O dovadă, în primul rînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
sport și am făcut foarte mult: înot, tenis, volei, tenis de masă, schi, patinaj. Era timp să faci liceul bine, facultatea bine. Cum am ajuns la chimie? Mie îmi plăceau toate. Mai puțin limba latină, pe care o învățăm cu dinții strînși, numai pentru notă, să nu-mi strice media. Aveam însă o intimă afecțiune pentru literatură, pentru scris, pentru istorie. Eram pasionată după Evul Mediu. Mi-am imaginat că voi merge la istorie și la litere. Dar colegele mele se
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
am cunoscut... Și purtăm în continuare cu mine malul acela, fascinant, basarabean al Mării Negre, Iasul și Cernăuțiul. Unde m-am și îndrăgostit prima dată și m-am căsătorit cu Sextil Coroamă, tatăl băiatului meu Radu. Un moment extraordinar! Dragostea mea dinții! Poate am fost prea tînără și n-am putut duce pînă la sfîrșitul vieții prima căsătorie... După aceasta inițiere a urmat Conservatorul propriu-zis? Da. În toamna lui 1947, m-am dus să dau examen la Conservatorul Regal de muzică și
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
unui alt soi de milionar și ar fi vrut să audă cît și cum? Știam că un lucru era foarte important în lumea anglo-saxonă, la început în Anglia pe urma și la verișorii lor de peste ocean, contaminați de obiceiurile celor dinții, chiț că ultimii erau "niște parveniți", niște mitocani ajunși,... americanii ăștia,... orice-ar fi fost ei și oricîte ar fi avut... Chestia de bază a lor, deci, era "să nu-ți vorbești de rău țară și părinții, mă rog originile
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
s-o clipesc cu genele, dar nu mă spălasem. În mijlocul mesei, făcuseră loc pentru pasca grăsana, cu brînză de vaci și smîntînă, pe care dormea crucea din aluat răsucit. Dacă băgai degetul și o ridicai de un capăt, crănțănea între dinți, iar dacă-l înfigeai mai adînc, dădeai de dulceața fragilă a umpluturii. Cozonacul cu nasturi din rahat, drobul verzui, ridichile roșii, andrelele de ceapă subțire, telemeaua cu purici de chimen în farfuriile groase, cu bordura liliachie, din care spărgeau în
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
te-am chemat din străfunduri/ din puterea arcanelor. purtînd noaptea în cîrcă/ și crimă/ că un abces care se coace și sparge./ Puah!// încoronați și desculți să încercăm travestiul/ Desfrînata și Magul/ trași prin inele de flăcări// arghirofili/ încercînd între dinți plumbuiții talanți/ extorcați. inimioarele fripte/ ale fraților îngeri/ și viermușorii hilari, bărbătești/ zvîrcolindu-se în tăvița de nichel" (Catacomba comedianților). Comediei umane i se adaugă una cosmică. Absurdului subiectiv al retoricii găunoase i se adaugă absurdul obiectiv al cataclismului ontologic: "chiar
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
direcțiile pînă cînd, "răpus" de un tir de mitralieră, împroașcă albul ecranului cu vopsea siclam. Totul nu durează decît un minut, dar e cea mai deșteaptă "punere la zid" a esteticii Tarantino venind din partea unui young rebel, care-și înfige dinții în carnea Maestrului! Cu puține excepții, nu am văzut la Clermont - și mai ales în competiție - scurt-metraje care să dea aceeași siguranță a "cinematografului încăput pe mîini bune" că filmele acestor americani (unii, inca studenții!). Am văzut ifose - în special
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
mare în lume, ci pentru că e a copilului meu mult iubit." Nu putea însă ocoli un reproș. Și anume că el nu are "pe nime decît soția și copilu tău". Adaugă că e mulțumită că a primit de la fiul ei dinții 2000 de lei "de care șunt foarte mulțumită". Și în aprilie 1929 preciza că "în urmă scrisoarei tale am fost cu toții fericiți; dar mai cu seamă eu, că mi-ai promis că-m/i/ vei trimite parale în curînd". Însă
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
își propune "să urce la etaj". Va rog să aveți amabilitatea să o prezentați pe scurt cititorilor români, daca este posibil începînd chiar cu acest titlu, intenționat ambiguu și totuși incitant, Operă artei. G.G.: Sînt două chestiuni succesiv prezentate, cea dinții în primul volum - modurile de existență ale operelor de artă, și cea de a doua în celălalt volum - funcția sau, mai degrabă, una dintre funcțiile operelor de artă, pentru mine cea definitorie, si anume, funcția estetică. Titlul pe care l-
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
comică" s-a dovedit adesea cenzură în practică de zi cu zi. Privind în mare istoria cenzurii dintre mai 1949 (anul înființării Direcției Presei și Tipăriturilor din Ministerul Artelor și Informațiilor) și decembrie 1989, remarcam două etape importante. În cea dinții, avem de-a face cu o cenzură bazată pe criterii ideologice foarte clare și pe nomenclatoare de autori, titluri, probleme etc., actualizate periodic, la care cenzorii apelau în activitatea lor. Acest tip de cenzură își pierde la un moment dat
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
s-a retras în mijlocul Alianței Civice, o asociație cu o structură aparte, avînd țelul de a ființă că o instanță de control deasupra intereselor partizane. Pe stindardul ei asociația a arborat emblemă cinstei, a modestiei și a transparenței. De la cele dinții teste ale confruntării postdecembriste, Ana Blandiana a strălucit prin perspicacitate în dibuirea jocului politic. Convocată în Consiliul Revoluționar, s-a dezmeticit prima, împreună cu Doina Cornea, si a abdicat de la toate onorurile. A presimțit intrigă ce se urzea pe scara națională
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
bun început, ca inestetice, căsătoriile din interes, sau strict bazate pe raționament, indiferent ce va fi însemnînd acesta). Dar pentru a-și dovedi superioritatea față de iubirea romantică, căsătoria substituie conceptul de coup de foudre cu acela de primă iubire, dragostea dinții. Prima este un cuvînt care, pentru firile fericite cum sînt cele apte de căsătorie, reprezintă "acțiunea care se propulsează, impulsul infinit", multele lucruri care urmează a se întîmplă în viitor. Prima iubire este deci punctul de origine al iubirii care
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
Nicolae Manolescu DESFIINȚAREA cenzurii, după 1989, n-a rărit rîndurile iconodulilor, dar a permis apariția iconoclaștilor. Dacă nu mi-ar displăcea și unii, și alții, aș spune că s-a creat un anumit echilibru, oricum preferabil dominației celor dinții, ca și exceselor celor din urmă. Dînd cuvintelor nu sensul religios, bizantin, ci un sens cultural mai larg, trebuie să spunem că, în comunism, a existat inițial, de pe la sfîrșitul anilor ^40, o formă de iconoclastie numită proletcultism. "Icoanele" multor scriitori
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
ruptura dintre dogmă și realitate e cea mai bună dovadă a oboselii zeilor; întrebarea este dacă se va ajunge la situația inversă, în care cuvintele să transforme realitatea, ca în povestea indiană relatata de Sapiens (un pelerin trimis să aducă dintele unui sfânt uitase de îndatorire și, amintindu-si pe drum de ea, luase dintele unui câine mort. Dar repetându-si mereu că duce dintele sfanțului, ajunse în sat cu unădinte strălucitor că aurulă ). Problema rămâne fără răspuns, aderarea lui Sapiens
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
este dacă se va ajunge la situația inversă, în care cuvintele să transforme realitatea, ca în povestea indiană relatata de Sapiens (un pelerin trimis să aducă dintele unui sfânt uitase de îndatorire și, amintindu-si pe drum de ea, luase dintele unui câine mort. Dar repetându-si mereu că duce dintele sfanțului, ajunse în sat cu unădinte strălucitor că aurulă ). Problema rămâne fără răspuns, aderarea lui Sapiens la creștinism fiind doar de fațadă. Acest final face din el un fel de
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
cuvintele să transforme realitatea, ca în povestea indiană relatata de Sapiens (un pelerin trimis să aducă dintele unui sfânt uitase de îndatorire și, amintindu-si pe drum de ea, luase dintele unui câine mort. Dar repetându-si mereu că duce dintele sfanțului, ajunse în sat cu unădinte strălucitor că aurulă ). Problema rămâne fără răspuns, aderarea lui Sapiens la creștinism fiind doar de fațadă. Acest final face din el un fel de "Romulus cel Mare" al lui Dărenmatt - care se îndeletnicește însă
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
din istorie. La Atena, puțin după mijlocul secolului VI înainte de Cristos, copierea, expunerea și vînzarea de papirusuri cu opera lui Homer, din ordinul lui Pisistrate, au determinat o intensificare a schimbului de idei, a vietii spirituale, în general, constituind cele dinții forme de societate civilă din istorie. Dacă democrația ateniana a trecut cu bine prin războaiele din secolul V, care este al construcțiilor lui Pericle, dar și al celor mai grave devastări din toată istoria Atenei, acest fapt se datoreaza conștiinței
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
Cristian Teodorescu Pe masura ce reforma se apropie de punctul ei critic devin tot mai limpezi cîteva probleme de viitor imediat. Cea dinții și poate cea mai importantă e că succesivele guverne ale României din '90 încoace au ignorat reforma aparatului funcționăresc de la noi. Această carapace, rămasă în mare parte intactă de pe vremea lui Ceaușescu, sufocă societatea. Și asta nu din vina cutărui
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]