4,884 matches
-
vraja. - Ale lu’ mă-ta! izbucnește maestrul. Îmi răcesc gura degeaba pe-aici... Se ridică demn, păstrându-și azimutul cu ajutorul desenului de pe podea, se clatină doar puțin în dreptul tejghelei și părăsește adunarea care nu-i poate pătrunde învățătura. În urma lui, discipolii încearcă să o rezume: - A zis că nu este... - Da’ n-a zis că nici n-o să fie vreodată... - Să-l întrebăm data viitoare. Anatol s-a convins încă o dată că s-a născut fie prea devreme, fie prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
veche, din bronz, cu locul unde altădată ar fi stat penele ascuțite și despărțitura pentru cenușa ce-ar fi trebuit presărată la sfârșit peste litere. Nu-mi dau seama dacă tabloul din spate, de pe peretele biroului, e reproducere sau original. Discipolii, așezați în ordinea înălțimii, cu fruntea în jos. Un grup cvasi-statuar destul de interesant. - Sper să n-aibă tupeul să vină aici! Asta ar mai lipsi, ast-ar mai lipsi... îmi șuieră una dintre doamnele îndoliate când ajung în dreptul ei. - Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înălțat muntele deasupra mării, cel care a făcut marea, râurile și oceanele, iarba verde, umbra palmierului, soarele și ploaia, aerul și focul. ACESTA este Elohim, Dumnezeul dreptății. Iar cel a cărui Învățătură v‑o propovăduiesc Petru, Pavel și Ioan, precum și discipolii lor, este un tâlhar și un ucigaș. Și tot ce vă spun despre el este numai minciună. Oh, ascultă la mine, popor samarinean! Pământul făgăduinței e o minciună, Dumnezeul lor e minciună, minunile lor sunt mincinoase. Mint și ei precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covârșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla În comuniune cu forțele Întunericului. POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL CELE ce urmează s‑au petrecut la sfârșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întâmplarea, dacă poate fi numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa având un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucât reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s‑ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s‑ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcându‑se dintr‑un pelerinaj din Țara Sfântă, se va stabili la Praga, unde Își va reuni confrații Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica de mână În atâtea exemplare câți discipoli erau. Ben se va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe dilema morală ce‑și avea sorgintea În Platon și care se putea reduce la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Când Jeshua Krohal va pronunța titlul cărții la care lucra, Drumul În Canaan, Ben Haas va pun brusc paharul cu votcă pe masă. Cel căruia i se spunea Maestru se va lămuri Însă chiar din seara aceea asupra viitorului său discipol, că avea toate Însușirile pentru care, dacă era să‑și asculte glasul rațiunii, n‑ar fi trebuit să se Încumete a‑l lua sub oblăduirea sa, căci prostia spoită cu fudulie este mai păgubitoare decât orice altă țicneală. Își vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și‑n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gândul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să‑i dezvăluie ucenicului hotarul dintre esență și aparență. Îl va lua acasă la el și toată noaptea va căuta să‑i explice pe text (sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apărută, Kadima, va porni un atac josnic și prelungit Împotriva acestuia, apelând la „bârfe și intrigi, dovedind că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas având titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitându‑i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge lumina, Înșfăcând flacăra lumânării cu mâna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi pomenită În volumul al doilea al memoriilor sale și de domnul Garron, inspector de poliție pensionar, de a cărui obiectivitate și lipsă de imaginație nu ne Încumetăm să ne Îndoim. (I. Castelan, Spiritismul, p. 154.) „Povestea cu maestrul și discipolul“ va fi pentru prima oară publicată Într‑un număr estival din mensualul literar Književna reć a anului 1976, În care este vorba despre ceva absolut previzibil psihologic și anume despre „o Îndelungată luptă necinstită dusă de un discipol Împotriva maestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
maestrul și discipolul“ va fi pentru prima oară publicată Într‑un număr estival din mensualul literar Književna reć a anului 1976, În care este vorba despre ceva absolut previzibil psihologic și anume despre „o Îndelungată luptă necinstită dusă de un discipol Împotriva maestrului care, urzind tot soiul de tertipuri și intrigi, se va dovedi nu lipsit de o anumită vocație“. În acest fel povestirea va pierde cu timpul semnificația alegorică și‑și va deplasa tot mai mult punctul de greutate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai consolez, că mi‑aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97 SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST‑SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor: . Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
știi multe lucruri... Foarte multe! Dacă ajung Mare Navigator, te căsătorești cu mine? — Până atunci o să fiu prea bătrână ca să mai pot avea copii, răspunse ea, în timp ce-i urma, cu degetul, curbă buzelor. Dar daca Miti Matái te accepta că discipol, am s-o fac. —E o promisiune? — Da, punctă Maiana cu fermitate. Și Taaroa să mă facă să mă-ngraș că o scroafa dacă nu mă voi ține de cuvânt. —Și ai să-mi fii fidelă chiar dacă va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
față, în timp ce se așeza pe coapsele lui. O spusese fără să se gândească prea mult, dar cu toate acestea noaptea următoare făcu dragoste cu Vetéa Pitó, iar Tapú Tetuanúi se convinse că, până când Miti Matái nu-l va accepta că discipol, iar tatăl Maianei nu i-o va da de soție în mod oficial, focoasa față nu va-nceta să-și dăruiască mângâierile altor amanți, ori de câte ori aceștia i-o vor cere. Cât despre Miti Matái, acesta părea să se încreadă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe nisip, băiatul se prezenta în fața lui și, după ce se scuză pentru că îndrăznește să-l deranjeze în timpul orei sale de meditație, îl ruga, cu toată smerenia de care era în stare, să-i facă onoarea de a-l accepta că discipol. —Vreau să devin Mare Navigator, spuse. Cineva care să poată urma, de departe, darele lăsate de vasul sau. Ochii profunzi ai celui al cărui nume se pronunță cu infinit respect îl cercetară pe tânărul înăltuț, cu trăsături frumoase și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să nu zică nimic și, cu un ton care se voia dezinvolt, dar în care se putea citi o profundă îngrijorare, adaugă: I-am promis lui Tapú Tetuanúi c-o să mă mărit cu el, daca Miti Matái îl acceptă că discipol, dar și vouă v-am promis același lucru, dacă sunteți primiți în echipajul Mararei. Ofta adânc. Recunosc că am fost imprudenta, dar niciodată nu mi-aș fi închipuit că ați putea reuși ceea ce v-ați propus. Era, fără îndoială, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
discuții mai lungi, fără să-i deranjeze pe cei care dormeau. Se pare că asta dorea acuma și Miti Matái, căci, deși era imposibil să-l audă cineva, coborî și mai mult vocea când începu să-i vorbească noului său discipol: — E timpul să-ți începi ucenicia... Făcu o scurtă pauză și arată cu mână de jur împrejur. După cum știi, orizontul se împarte în patru puncte cardinale, și între fiecare dintre ele există câte opt subdiviziuni, care formează, la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Pacificului de Sud, îl împiedică să distingă cu claritate stelele, astfel că, atunci când aceasta începu să-și piardă din grandoare, consideră că sosise momentul să pornească din nou în larg. —Ferește-te de luna plină, îl avertizase pe noul său discipol. Este foarte frumoasă, dar această frumusețe o acoperă pe cea care contează cu adevărat: frumusețea stelelor. Luna este ca o logodnică tânără și capricioasa, pe când stelele sunt precum o soție fidelă, care nu te părăsește niciodată. Întotdeauna se află acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-l facă să sune de mai mult de trei ori pe zi, și acest lucru doar în orele când nu deranja odihnă celorlalți. Între timp, pe uscat, reparația bărcii continuă într-un ritm bun, iar dulgherul - care fusese ales dintre discipolii preferați ai lui Tevé Salmón - consideră de foarte bun augur faptul că, în ziua când se pregătea să o lanseze, s-a pornit o ploaie torențiala. Fu o noapte frumoasă de dansuri, cântece și mulțumiri adresate zeilor, si chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
surprinzător, în timp ce arată cu degetul către prietenul lui. Acuma Tapú este cel care se pricepe cel mai bine la legi și ce zice el, ăia contează. Depărta mâinile într-un gest cu care părea că vrea să explice totul. Era discipolul preferat al lui Hiro Tavaeárii... —Ei bine, eu nu accept legea asta, afirmă impasibila Anuanúa. De data aceasta, Tapú Tetuanúi se gândi de două ori, se consultă din priviri cu colegii lui și făcu apel la tot curajul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care o văzuse crescând, alergând printre picioarele lui, a putut să cadă victima unei pasiuni atât de bolnave. A trebuit s-o calc! murmura el dintr-odată. Tané să mă ierte! Am călcat pe regina mea!... Se întoarse către discipolul sau, care simți, cât se poate de limpede, frământarea care-i cuprinsese sufletul. Ce pedeapsă mi-o fi rezervat Taaroa pentru ziua când o să mă cheme în fața lui? Dacă deja o detesta, acum, văzând în ce măsură comportamentul ei îl chinuia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le alinaseră suferințele. Erau singuri. Singuri cu tragedia lor absurdă, în mijlocul unor ape necunoscute. Atunci când, aproape de zorii zilei, Anuanúa se retrase din nou în ascunzătoarea ei, Navigatorul-Căpitan o urmă cu privirea și, încleștându-și degetele cu neobișnuită forță în brațul discipolului sau, îl ruga în șoaptă: Să nu-i permiți s-ajungă în Bora Bora! Era impresionant să vezi un om așa de integru atât de cuprins de teamă. Eu știu că n-am să sfârșesc aceasta calatorie, continuă. Dar, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu naturalețe. Eu am învățat multe de la Vatau de Moorea, care este unul dintre oamenii cei mai înțelepți pe care-i cunosc. Trebuie să fie deja foarte bătrân, dar sunt sigur ca, dacă mergi din partea mea, o sa te-accepte că discipol. Îi făcu cu ochiul, șmecherește. Până la urmă, vei fi unul carea reușit deja să se-ntoarcă din Al Cincilea Cerc. —Și cât timp va trebui să studiez? întreba băiatul. — Trei ani, poate patru, fu răspunsul. Depinde cât îți vei da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încredințat pe fiii săi acestor zei în ziua când au pornit în această aventură!... Cât de cruzi s-au arătat!... Câte eforturi au cerut de la ei! Totul o să se rezolve după moartea mea, îi spuse într-o noapte Miti Matái discipolului sau favorit, într-un moment de răgaz de la studiul cerului, pe care Navigatorul-Căpitan încerca din nou să-i indice calea de întoarcere în Bora Bora, ca și cum i-ar fi desenat-o pe o hartă marină. În acea clipă se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]