4,704 matches
-
ale sale implicite și fondatoare (Rațiune/Nebunie, Tabu/ Licit, Adevăr/Fals). Cel care vorbește nu are dreptul să spună totul: există un cod intrinsec în funcție de epistemul în vigoare. Regulile de selectare a vorbitorilor de seamă sînt și ele examinate. Condițiile discursive sau logice au făcut din Ordinea discursului o lecție inaugurală ascultată în reculegere de către o asistență aleasă, comentată abundent de ziarele de a doua zi, tipărită imediat de edituri, citată și glosată de membrii corpului profesoral, analizată chiar aici, pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
importanța climatului, dar nu putem ignora istoria-bătălie, fiindcă bătălia și schimbul de lovituri reprezintă cîmpul nostru de lucru. Istoricul evoluțiilor lente din istorie ar fi, cred, primul care să recunoască existența în interiorul acestor masivi imobili care conturează mentalitățile unor traiectorii discursive sau mitologice al căror decupaj nu este artificial fiindcă înregistrează un act fondator. Mediologul se comportă atunci precum vapoarele de traiectografie pentru rachete și lansatoare. El urmează parcursul fertilizării de lansare prin cuvînt spus sau scris, datat și localizat. În
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la Freud. Heidegger și întoarcerea la Parmenide. Să ne oprim aici. La început n-a existat întîi un opus și apoi praxis-ul. Unitatea unui opus este infinitul: este operația sintetică și continuă a ansamblului utilizatorilor textului. A separa practica discursivă a lui Marx de instituționalizarea istorică înseamnă să uiți că cea de-a doua a creat din prima un sistem, sau un corpus de enunțuri. Pe măsură ce s-au alcătuit partide, confederații internaționale, instanțe centrale, eșaloane, frontiere și controale, pe scurt
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
exterioare gîndirii, contextul ei. Să presupunem că s-ar putea afla în interior; reorientarea itinerariului spiritului către instrumentele lui, însuflețirea materiei dîndu-i dreptul la replică; transgresiunea suportului ca un corpus constituit îndărătul corpusului textual înseamnă instalarea eteronomiei în miezul evenimentelor discursive. Și violarea unor tabuuri. Autonomizarea discursului orgoliu al meseriei are în Franța două fațete istorice numai aparent opuse. O față clasică, raționalistă, înțeleaptă. Alta romantică, visătoare, sentimentală. Descartes în cămăruța sa, Hugo pe stînca lui. Figuri nobile ale singurătății, clișee
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și nu contați pe mediolog pentru închiderea lui. Să-i lăsăm pe alții să se intereseze de structura internă a operei, de problematica internă a unui cîmp conceptual, de relațiile de coexistență sau de regulile de construcție internă ale ansamblurilor discursive. Noi exteriorizăm, ieșim ca să vedem. Dacă se vrea, într-un anume loc, eradicarea unei afecțiuni a somnului, nu plecați cu spray-ul toxic să omorîți musca țețe, vegheați la curățenia cursurilor de apă și nu uitați că distrugerea unei păduri
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în sine, de formele și condițiile materiale ale transmisiei sale. În acest fel, un quid fără quomodo trebuie să fie considerat nul și neavenit. Toată lumea are păreri despre societatea ideală, mulți pot să le exprime, cîțiva le imprimă o coerență discursivă. Dar dacă aceste idei nu trec din mintea unora într-a altora, nu vom avea niciodată o concepție asupra lumii, adică o "anumită articulație între practici și reprezentările colective". Pentru un intelectual, ca și pentru un om politic, devotați și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și utopie, mașină de serializat, simplificat, indiferențiat, a cărei funcție legitimă este de a plăcea, și nu de a instrui. Ea nu propune o secvență de semne, ci un flux de imagini fără sintaxă, o grilă de programe fără liant discursiv, care juxtapune fără să ierarhizeze, fără să totalizeze, fără să distingă. Lipsa de motivație de care se plîng politicienii are de-a face cu această înșiruire noncumulativă de imagini echivalente, cu conexiuni arbitrare, dotate cu o viteză obligatorie, care determină
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Secole mesianice, în care fiecare profet înarmat mai întîi cu vorbe sau cuvinte întrupează ceea ce vestește. Luther, Calvin, Loyola, Münzer. Lenin, Troțki, Mussolini, Hitler, Mao, de Gaulle. Apar din senin indivizi necunoscuți, care la început nu au altă putere decît discursivă, prin ceea ce spun sau scriu. Care aliniază cuvintele, apoi trupele în spatele lor; care aliniază batalioane întregi în spatele simbolurilor sau al interpretărilor noi la simbolurile străvechi. Care, doar în virtutea autorității lor simbolice, vor scoate biserici, națiuni, ordine, partide, state din meditațiile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
naștere? Conectați-vă la rețea, zic astăzi capii de școală. Este înfrîngerea republicanului, care ne îndemna: Separați, distingeți, detașați-vă. Faceți abstracție. Luați distanța necesară în raport cu cultura voastră, această masă de prejudecăți care vi s-au lipit de piele." Respingerea discursivului a căpătat întîietate în vetustele sanctuare ale discursului, reduse la stadiul de organe de comunicare. Toate reformele contemporane ale școlii tind să subordoneze scrisul oralului, distanța contactului. Ceea ce este liberal, să zicem, căci orice scriere este de stat, iar dictarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a se da seama, într-o oarecare măsură, de succesul sau de eșecul comunicării lingvistice. Dacă cel care posedă un vocabular mai bogat vrea să se facă înțeles de cineva cu vocabular mai sărac, el trebuie să se adapteze universului discursiv al acestuia, lăsând la o parte punctele de vedere necunoscute lui (de exemplu, va face abstracție de punctul de vedere al localizării și nu va spune lavra, ci se va mulțumi cu termenul generic de mănăstire)33. Este ceea ce face
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
siguranță și precizie, fiind reținute numai acelea care au primit acordul Întregului grup. Cercetările lui E. Utterback arată că discuțiile contribuie la exersarea și educarea spiritului critic, la dezvoltarea puterii de discernământ, la cultivarea obiectivității, a modestiei și a reflexiunii discursive, implicit la o mai bună cunoaștere de sine. Este adevărat Însă că În orele de discuții (dezbateri), ritmul asimilării informației este mult mai redus, dar faptul acesta se compensează cu obținerea unor performanțe superioare față de alte modalități de lucru. Este
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cum ar fi cea exprimată de Miroiu și colaboratorii (Miroiu și colab., 1999, pp. 38-40), potrivit căreia expansiunea meditațiilor ar fi justificată, în parte, de sporirea competitivității accesului la acreditări școlare. Nu este în intenția mea să investighez funcționarea spațiului discursiv care îmbracă practica meditațiilor cu sensuri derivate din normativitatea socială. Extensiunea fenomenului și circumspecția cu care este tratat legitimează însă încercarea de a construi un model care să explice fenomenul, să-i discute semnificațiile sociale și, printre altele, să demonstreze
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ontologic care normează diviziunea: cel al raportului dintre unul-idee și multiplul, raport în care multiplicitatea își menține caracterul definit și determinat. Acestea sunt regulile metodei dihotomice, dar dihotomia, la rândul ei, este o reducție, iar una dintre cerințele oricărei proceduri discursive este să fie eficientă. Străinul ne avertizează la 287b-c că este dificil să se împartă în două artele auxiliare politicii, pentru că o astfel de împărțire n-ar urma articulațiile naturale ale genului. Prin urmare, trebuie să continuăm să împărțim după
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
această aventură silențioasă a sufletului o aventură istoric-destinală? Ce conexiuni simbolice suplimentare și inaccesibile logos-ului promite iconicul ? A comunica este, între altele, o formă specific umană de exercitare a puterii. Omul a iscodit în marginile propriei istorii tenebrele gloriei discursive. Numai „omul regal” poate disprețui temeinic cuvântul. Pentru că e conștient de orgoliile sale. Poetul ispitit de idei devine filosof. El înțelege că adevărul poate fi oricând văzut și numai uneori rostit. Obișnuința de a pune preț pe vorbe se păstrează
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Această acuzație nu e „descoperirea lui Platon. Ea se regăsește chiar și la Aristofan”. De fapt „retorica este simulacrul uneia din părțile politicii”. Ce simulează retorica ? Un instrument politic veritabil. Conform lui Platon, dialectica este instrumentul indispensabil al politicii. Conținutul discursiv al mesajului politic tinde să se plaseze totdeauna în proximitatea absolută a orizontului așteptărilor maselor. A guverna înseamnă, într-o formă ori alta, a manipula (și termenul are aici pe lângă conotațiile sale dominant negative și conotația sa pozitivă) cu discreție
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon, Paris, Boivin, 1938 (ed. n. 1951). Luccioni, Jean, La pensée politique de Platon, Paris, PUF, 1958. Morrow, R. Glenn, Plato’s Cretan City. A Historical Interpretation of the Laws, Princeton, New-Jersey, Princeton University Press, 1960. Mara, M. Gerald, Socrates’Discursive Democracy: logos and ergon in Platonic political Philosophy, Albany, N.Y., State University of New York Press, 1997. Blössner, Norbert, Dialogform und Argument. Studien zu Platons „Politeia” (Abhandlungen der Geistesund Sozialwissenschaftlichen Klasse/Akademie der Wisenschaften und der Literatur, Mainz; Jg. 1997
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
soții, considerate până atunci eminamente private. Introducerea de către eugeniști a unor prevederi legislative care Își propuneau să controleze astfel de decizii a contribuit la politizarea sferei private, un proces care s-a accelerat după 1948. Cu toate acestea, moștenirea practicilor discursive eugeniste vizavi de sănătatea publică și continuarea procesului de dezvoltare a instituțiilor sanitare, după preluarea puterii de către regimul comunist, reprezintă, În mare parte, continuități neintenționate. Limbajul introdus de eugeniști și categoriile pe care ei le-au folosit pentru a argumenta
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Fred Motivația muncii reprezintă un aspect cheie al schimbării organizaționale eficiente, iar, la rândul lor, elementele culturii organizaționale sunt predictori esențiali ai motivației muncii. 2003 Direcții ale schimbării și dezvoltării - studiu de caz Virtaharju Jouni Schimbarea organizațională are un caracter discursiv, în evoluția ei rolul esențial nefiind deținut doar de abordările raționale, planificate ale schimbărilor manageriale, ci interpretările informale ale teoriei manageriale sunt la fel de valoroase. 2003 Facilitarea schimbării Costa Maria Joăo Elementele cheie în managerierea schimbării organizaționale semnificative și continue, sunt
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Surupăceanu, justificând în plan imanent drama lui, e faptul că a trecut fără cutremurare pe lângă iubirea celor două femei.) Observ în treacăt, cu nedumerire, că singura nereușită a lui Marin Preda în ce privește înfățișarea feminității e Simina din Marele singuratic, neconvingătoare, discursivă și căzând într-un fel de „Love story”, în vreme ce, în același roman, a reușit superba poveste de iubire târzie a lui Moromete, precum și nu mai puțin fermecătoarea amintire a vrăjilor făcute de Rădița ca fată, ca să se mărite. Dar, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
supusă unei discipline și unei „tehnici” perfect riguroase și lucide. De altfel, finalitatea ei era una de luciditate, adică de transparență, de contemplație intelectual-afectivă. Erau două tipuri de gândire ce corespundeau fiecare câte unei structuri mintale: una mai logică, mai discursivă, mai pozitivă, legată de ceea ce se numea atunci „nominalism”, de fapt, raportabilă la Aristotel, cealaltă mai imaginativă, mai intuitivă, mai „poetică”, legată de ceea ce se numea atunci „realism”, de fapt, raportabilă la Platon. Ideea de „iraționalism medieval” e un nonsens
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
anii ’70-’80, care Își reiterează demersul „Înnoitor” cu autoritatea specialistului problemei, indiferenți la faptul că problema de atunci se adresa societății socialiste, iar cea de acum, cel puțin declarativ, nu. În ciuda dorinței autorilor de a evita ipocrizia și neglijențele discursive, analiza lor recurge inevitabil la clișeele intens mediatizate ale discursului pedagogic. SÎnt clișee ce se află la baza limbajului didactic internațional, prezente În rapoartele instituțiilor europene sau În presa de profil, foarte ușor de reunit sub egida unui truism la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pe urmele noastre Întunericul Libertății/adică rămășițele degetelor Oferta”. Proza publicată de M. - Eu, meseria de călău și melancolica regină (1997), Felipe și Margherita (2000), Casa Verdi (2001), Măcelul cămătarilor (2002) -, precar sangvinizată epic, poate fi descrisă ca un flux discursiv, fărâmițat, influențat de neaderența logică în regim suprarealist, cultivând bizareria și neevitând prolixitatea, chiar pe spații mici. SCRIERI: Starea de grație, București, 1971; Călătorie în natură, București, 1973; Pământ sub zăpadă, București, 1976; O piatră albă pe o piatră neagră
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
reminiscențele din Biblie, din Paradisul pierdut al lui Milton, din Infernul și Paradisul lui Dante, din Legenda secolelor a lui Victor Hugo și din utopiile lui Jules Michelet și Pierre Leroux nu se contopesc într-o creație unitară. Artificial și discursiv, scris într-o limbă neologistică bizară, poemul impune, totuși, prin amploarea viziunilor cosmice și prin tendința de a reînvia mituri străvechi. Fade și lipsite de culoare în descrierea tărâmurilor cerești populate de îngeri și heruvimi, versurile capătă energie și pregnanță
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
aici o mai conturată personalitate, articulat sub semnul lumii și a literaturii ca teatru. Primele poeme exersează încă maniera descriptivă în tonalitate elegiacă - un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI: Balerina de fier, cu ilustrații de Constantin Piliuță, București, 1970; Peisaje
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]