566 matches
-
care demască pe adepții încordării, prin perseverența cu care militează pentru unirea forțelor păcii" (Congresul al III-lea al PMR: 1960, 99). Într-adevăr, nu existau animozități politice sau economice palpabile între București și Moscova în acel an; politica externă disidentă (nu independentă, deoarece statul român nu s-a retras din structurile economice și de scuritate ale "lagărului socialist") a României va demara, după cum intenționez să demonstrez, de abia în 1962, odată cu opoziția Bucureștiului în raport cu tentativele de supranaționalizare a Consiliului de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
decizia sovietică de a instala rachete nucleare în Cuba, "de care nu fusese anunțată", evenimentul lăsându-și amprenta politicii externe românești de-a lungul anilor '60 (Malița: 2007, 23-25; Chelaru: 2001, 54). Anul următor a fost martorul unei noi acțiuni disidente a României în cadrul ONU. De data aceasta, fără urmă de echivoc, cu siguranță datorită faptului că relațiile tensionate cu Moscova deveniseră publice. Mexicul propusese un proiect de denuclearizare a Americii Latine, pe care Cuba revoluționară îl aproba doar parțial. Inițiativa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ai nici o șansă. Și Maurer, în principiu, fusese de acord cu Ceaușescu. Până la convorbirea cu președintele Americii, când n-a mai avut ce spune (Betea: 2001a, 177). Ironia situației: România va fi apreciată de către Occident în cadrul ONU pentru politica sa disidentă cu acordul explicit al Moscovei, care avea însă în vedere prestigiul taberei pe care o conducea, nu pe cel al statului al cărui reprezentant va fi ocupat funcția de președinte al Adunării Generale, așa cum s-a întâmplat în cazul României
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
2009a, 252-253). Subînțelesul locației posibilei întâlniri era conștientizat de ambele părți: dacă Brejnev ar fi venit la București, ar fi legitimat pretențiile de independență ale României; invers, dacă Ceaușescu s-ar fi deplasat la Moscova, și-ar fi compromis imaginea disidentă de pe urma căreia începuse să aibă tot mai multe beneficii. Chestiunea a rămas suspendată până în 1976, când, datorită unui moment relativ favorabil în relațiile româno-sovietice, Brejnev va face o vizită de prietenie în capitala RSR. A fost România în pericol de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
canalizeze integral energiile politice și sociale ale țării. Autorul se solidariza indirect cu eforturile cehoslovace, dar orice referință critică la adresa invaziei era absentă (Popișteanu: 1969, 6-7). Cu toate acestea, presa maghiară, sovietică sau poloneză au admonestat în diferite grade poziția disidentă a RSR. Ungaria s-a evidențiat la acest capitol, condamnând "pasiunile naționaliste" ale conducerii române care ar fi provocat o "serioasă indignare printre popoarele statelor socialiste frățești". În perioada comunistă, și nu numai, relațiile româno- maghiare vor fi permanent tensionate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și simplu îndepărtate. "România își permite să procedeze așa pe un document semnat de 81 de partide", conchidea furios liderul sovietic ("Note de convorbire...", în Mizil: 2001, 528). O practică de altfel frecventă în lumea comunistă. Ca urmare a gesturilor disidente ale RSR în plan extern, în special datorită vizitei președintelui american Nixon la București, Brejnev nu va participa la Congresul al X-lea al PCR, amânat tocmai pentru a îl putea primi fastuos pe liderul de la Washington. Brejnev nu va
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în timp ce delegația română a încercat să nu irite prea mult Moscova prin declarații tendențioase (vezi Istrățescu în Rusan: 2001, 844), mai ales că liderii PCUS erau deja deranjați de vizita în sine, fără a mai lua în calcul celelalte gesturi disidente în care politica externă a RSR se angajase până atunci, mai mult sau mai puțin ostentativ. În definitiv însă, în acea perioadă "Relațiile româno-sovietice s-au stabilizat în jurul unui anumit punct de echilibru în care nici o parte nu este complet
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
disidenților sovietici nu s-a schimbat desigur peste noapte, dar au fost fără doar și poate încurajați de acest document istoric. Însăși publicarea sa în Pravda i-a conferit greutatea unui document oficial. A devenit gradual un manifest al mișcării disidente și liberale, o evoluție total dincolo de imaginația conducerii sovietice (Dobrynin: 1995, 346, subl. în orig.) 15. Așa cum urmează să vedem, centrul moscovit a avut mari probleme ideologice și politice, atât la nivelului Uniunii Sovietice, cât și a întregului "lagăr socialist
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
revistă a unui nume celebru în acest sens: Paul Goma. Fără a intra în detalii, putem aminti că Goma a devenit membru al PCR în 1968, impresionat de prestanța "patriotică" a lui Ceaușescu cu ocazia evenimentelor din Cehoslovacia. Avusese manifestări disidente și înainte de a comite acest gest, fiind încarcerat pentru ele. La doi ani după semnarea acordurilor de la Helsinki, Goma a tipărit și distribuit public "o scrisoare deschisă de solidaritate, adresată lui Pavel Kohout și altor semnatari a Chartei '77 cehoslovacă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lipsit proteste ale studenților și, mult mai cunoscute, ale muncitorilor: Lupeni 1977 sau Brașov 1987 reprezintă astăzi momente de referință pentru literatură de specialitate de după 1989 care tratează, atâtea câte au fost, momentele de revoltă împotriva regimului. Toate aceste maifestări disidente sau, în termenii leninismului romantic, "atitudini nesănătoase și acte huliganice" au fost însă sporadice și, mai important, sinergia muncitori-intelectuali a lipsit cu desăvârșire din peisajul social românesc. Punând între paranteze menirea lor critică și lăsându-se instrumentați, chiar convinși de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care există în momentul de față și lichidarea bazelor militare străine". Ceaușescu nu putea fi decât încântat de principiile internaționale eurocomuniste. Revenind la conferința partidelor comuniste europene din 1976, nu PCR, ci PCF sau PCIt urmau să își asume posturi disidente. Un aspect relativ bizar al participării române la conferință a constat în retragerea "textul[ui] care fusese distribuit jurnaliștilor la conferința de presă la câteva ore după ce discursul fusese ținut", și schimbarea lui, "12 ore mai târziu", cu un "text
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tot mai deteriorată în Occidentul sfârșitului anilor '70, RSR căuta să joace un rol activ în lumea a treia, cu care aprecia că împărtășește și anumite afinități ideologice. Datorită relaxării climatului internațional survenită odată cu semnarea acordurilor de la Helsinki, politica externă disidentă a RSR nu mai prezenta importanța de odinioară. Propensiunea colaborativă a Statelor Unite și a Uniunii Sovietice, ambele confruntate cu o gamă largă de probleme internaționale, a diminuat utilitatea RSR ca instrument de presiune occidental la adresa Moscovei. Aici rezidă motivația principală
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
finalul anilor '70 nu a făcut altceva decât să reacționeze formal, acceptând în cele din urmă conceptul occidental al drepturilor omului. Măsura se va dovedi finalmente catastrofală pentru legimititatea tuturor regimurilor est-europene, oferind legal de acum posibilitatea coagulării unor grupuri disidente organizate. Propunându-și reelaborarea ideologică a leninismului, concomitent cu ampla reformare economică și politică a Uniunii Sovietice, leninismul post-bolșevic va abandona centralismul democratic, inerent tuturor celorlalte forme de leninism, percepându-l drept o relicvă perimată pentru noile realități cu care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
doctrina social-democrată germană (Brown: 1997, 115-117; vezi și Grachev: 2008, 75). De altfel, printre mentorii intelectuali ai lui Gorbaciov se numărau intelectuali și oameni de știință "contrarevoluționari" în accepțiunea liderilor sovietici anteriori lui: Bertrand Russel sau Albert Einstein, și chiar disidenți ca Andrei Saharov (Gorbachev: 2000, 176). Cea mai convingătoare dovadă a simpatiilor social-democrate care îl animau pe Gorbaciov și pe partenerii acestuia provine de la unul dintre cei mai importanți colaboratori ai săi în elaborarea perestroikăi: "Marea tragedie a stângii", afirmă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în acest capitol, perioada finală a leninismului romantic a fost circumscrisă unei duble amenințări: prima, cea "burgheză", a cărei flux ideologic a deteriorat tot mai mult capitalul de imagine pe care RSR îl obținuse în Occident prin politica sa externă disidentă, respectiv a doua, cea mai importantă, aceea a decredibilizării sale ideologice și politice deopotrivă de către leninismul post-bolșevic (vezi și Anton: 2003, 935). Cu toate că se afla într-o situație critică, regimul Ceaușescu continua să se cramponeze cu obstinație de obținerea, până în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Virgil Madgearu. Dar toate acestea au fost evocate ? i de Sima, care �? i amintea ziua aceea memorabil? ? i cum �i g? sise pe Traian Boeru ? i pe cei din echipa mor? îi condus? de el �n vila Magd? i Lupescu. Datorit? naturii disidente a legionarilor ? i a oprobriului la care fusese Legiunea expus? din cauza asasin? rîi lui Iorga, Sima l? a condamnat pe Boeru, �ntreb�nd totodat?: �Ce c? uta �n fond Boeru �n Legiune? � (Sima, Cazul Iorga? Madgearu, p.�75). La urma urmei, Legiunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
întreptate împotriva minorității rome. Slujindu-se de noul său ziar săptămânal intitulat Republika (Republica), partidul a început să promoveze teorii ale conspirației, potrivit cărora Revoluția de Catifea ar fi fost doar înscenare, rezultată din acordurile secrete dintre comuniști și elitele disidente. SPR-RSČ a beneficiat de multă publicitate, organizând demonstrații de protest împotriva acestei "conspirații", în timpul vizitei președintelui George H.W. Bush la Praga, noiembrie 1990. Pe banerele scrise în limba engleză, agitate de activiști de partid, care au fost foarte vizibile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de rând" versus elitele corupte (cripto)comuniste Republicanii s-au prezentat ca acea formațiune care reprezintă "oamenii obișnuiți" și harnici, fără opțiuni politice, care au fost neglijați și desconsiderați de elitele privilegiate, incluzând aici atât nomenclatura comunistă, cât și intelectualitatea disidentă. Deja, în 1990, Miroslav Sládek a rezumat acest punct de vedere, vorbind despre partidul său ca despre apărătorul: oamenilor obișnuiți, care sunt sarea pământului, care muncesc și care au grijă de familiile lor, care au fost aici în cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai mult conduita partidului de moralizare a politicii. În contrast cu "decența" și cu baza populară a SPR-RSČ, Forumul Civic și diferiții săi succesori politici au fost descriși ca vehicule pentru corupție, îmbogățire personală și manipulare din partea unei elite de funcționari excomuniști, disidenți și foști agenți pe piața neagră, care trebuiau epurați (Republika, 20-26 ianuarie 1992, septembrie 1992), pentru că deși au bani și putere, nu au rădăcini în popor. În opinia Republicanilor, noile instituții liberal- democratice și instituțiile pieței libere, apărute în Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lucrările generale de istorie a comunismului este utilizarea masivă a surselor de limbă poloneză. Recunoaștem aici studii de caz asupra unor subiecte cu miză politică explicită, cum ar fi masacrul de la Katyn ori insurecția din Varșovia, sau analizele unor istorici disidenți, precum Jacek Kuron. Buhler urmează atent autoritățile domeniului, citînd constant lucrările lui Norman Davies, André Fontaine, Timothy Garton-Ash. Construcția sa este Însă mai mult biografică și memorialistică, valorizînd, cu precădere, mărturiile marilor nume ale vremii, de la Churchill la Gomulka, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Cioran se Întreba dacă „viața inspiră mai multă spaimă decît moartea”. Pe de altă parte, după 1990, au apărut tot mai multe cărți și studii dezvăluind cutremurătoare experiențe carcerale, o semnificativă rezistență armată În munți, iar, după 1964, un curent disident În rîndul intelectualității și un protest preponderent izolat al oamenilor simpli, transformat, din păcate de prea puține ori, Într-unul colectiv etc. Unele dintre lucrări suferă de un deficit interpretativ, importantă este Însă recuperarea documentară, fiindcă nu avem Încă o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și, constatând că a merge pe liste separate înseamnă a pune gruparea în dezacord cu îndemnul regal, au luat hotărârea de a se desface de dl. Gh. Brătianu și a candida pe listele guvernului"239. Scrisoarea, adresată de noul grup disident șefului georgiștilor, a fost semnată de un număr de 65 persoane, între care se numără I.Vasilescu-Valjean, Istrate Micescu, Horia Furtună, Ștefan Tătărescu, C. Stănescu, deci, unii dintre membrii fondatori ai partidului condus de istoric. Afirmând că "șeful a fost
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
general al organizației județului Durostor, C. N. Zaharesu manifesta tendința de a se alătura grupării țărăniste conduse de dr. N. Lupu, cu speranța că i se va încredința conducerea organizației județene a acestei formațiuni politice, în timp ce o parte din georgiștii disidenți din județul Durostor încercau să se înscrie în gruparea iunianistă 246. Activitatea desfășurată de Gheorghe Brătianu în cadrul "Frontului Constituțional", alături de Partidul Poporului, împotriva camarilei și a metodelor folosite de rege, a determinat alte nemulțumiri ale georgiștilor, în prima jumătate a
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de a ajunge la guvernare ca partid de sine stătător, manevrele regelui care dorea slăbirea și dezbinarea partidelor politice, diferențele de nuanță privind poziția celor două partide liberale față de diferite probleme ale vieții politice sau existența unor grupuri cu tendințe disidente în ambele partide, care făceau presiuni asupra conducerii centrale în sensul menținerii dezbinării. Sintetizând poziția PNL-Gheorghe Brătianu față de mișcările politice de extremă dreaptă și stângă, constatăm că georgiștii au apreciat constat că, în comparație cu liberalismul, comunismul reprezenta o doctrină simplistă, care
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
întindere nemărginită, căscată între orașul acela german și Rusia adormită sub zăpezi. Tot spațiul nocturn care, încă în ajun, răsuna de vocile noastre, de acum înainte mi se părea că piere în țârâitul surd al undelor vacante... Scopul emisiunilor noastre disidente și subversive fusese atins. Imperiul înzăpezit se trezea, deschizându-se spre restul lumii. Țara aceasta avea să-și schimbe în curând numele, regimul, istoria, frontierele. Avea să se nască o altă țară. Nu mai era nevoie de noi. Postul se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]