538 matches
-
care a inclus și epurarea partidului comunist. Termenul de "represiune" a fost în mod oficial folosit pentru a indica urmărirea oamenilor recunoscuți drept dușmani ai poporului și contrarevoluționari. Epurarea a fost motivată de dorința conducerii partidului de a elimina elementele disidente și a fost deseori considerată ca tactică a lui Stalin pentru consolidarea propriei puteri. Campanii suplimentare de represiune au fost purtate împotriva grupurilor sociale care se opuneau statului sovietic și politicii partidului comunist. De asemenea, un număr de epurări au
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
Moscova - d. 14 decembrie 1989) a fost un fizician, membru al Academiei de științe a URSS, de 3 ori Erou al Muncii Socialiste, Laureat al premiilor Lenin și Stalin (anulate de autorități în 1980), Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, disident și militant pentru drepturile omului. S-a născut în familia părinților Dmitrii Ivanovici Saharov, profesor de fizică, fiu de avocat, și Ecaterina Alexeevna Saharova, născută Sofiano, de origine grecească. A absolvit catedra de acustică a facultății de fizică a Universității
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
consiliilor muncitorilor") în lupta cu guvernul provizoriu condus de Kerenski. După Revoluția din Octombrie, toate fabricile au avut până în cele din urmă soviete organizate în conformitate cu interpretarea dată de bolșevici teoriei marxist-leniniste, înlocuind formele inițiale care permiteau consilii muncitorești independente. ele disidente au fost câștigate de partea bolșevică ori au fost suprimate. e bolșevice au fost organizate în fabricile unde ele nu existau. Imaginea publică era larg promovată și se susținea că puterea bolșevică se sprijină pe voința colectivă a acestor soviete
Soviet () [Corola-website/Science/298173_a_299502]
-
totuși Ziua a continuat să investigheze subiectul în detaliu. Câteva zile mai tâziu, „Ziua” a susținut că angajații săi au fost plasați sub supravegherea Serviciului Român de Informații. Scandalul privind presupusa legătură cu KGB a continuat în perioada 2003-2008, atunci când disidentul rus Vladimir Bukovski a declarat că Iliescu și majoritatea membrilor FSN ar fi fost agenți acoperiți ai KGB, că Iliescu ar fi avut relații puternice cu Gorbaciov, și că revoluția română din 1989 ar fi fost un complot organizat de
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
pe Mendes France să domine peisajul politic de-a lungul campaniei. Coalița fouristă predomină justiția cu precizie, în ciuda concurenței venite din partea Frontului Republican. Dreapta iese mai puternică din aceste alegeri. Centrul Național al Independenților și Țăranilor și mai multe liste disidente, ce sunt combinate cu unele liste de centru sau radical de dreapta progresează sensibil față de raportul scrutinului din 1951. Acest rezultat rămâne în continuare dezamăgitor, dreapta tradițională nu a reușit să recupereze electoratul RPF, dizolvat cu câțiva ani în urmă
Alegeri legislative în Franța, 1956 () [Corola-website/Science/319698_a_321027]
-
Priestley călătorea la Londra pentru a se consulta cu Joseph Johnson, prieten apropiat și editor, și pentru a participa la reuniunile Societății Regale. Când Priestley a devenit preot, Capela Mill Hill era una dintre cele mai vechi și respectate congregații disidente din Anglia; totuși, în timpul secolului al XIII-lea, în congregație au aparut disensiuni legate de unele linii doctrinale, unii membri părăsind-o pentru carismatica mișcare metodistă. Priestley credea că prin educarea tinerilor el ar putea realiza consolidarea congregației. În lucrarea
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
era redus în mod intenționat, permițându-i acestuia să-și continue investigațiile științifice și teologice. De asemenea, Priestley a devenit și consilierul politic al lordului Shelburne, colectând informații cu privire la problemele parlamentului și servind ca o legătură dintre Shelburne și interesele disidente și americane. Al treilea fiu al lui Priestley s-a născut pe data de 24 mai 1777 și a fost numit Henry, după dorința lordului. În timpul șederii sale la Lordul Shelburne, Priestley a scris cea mai importantă lucrare filozofică a
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Antoine Lavoisier-care a îmbunătățit praful de pușcă pentru francezi în războiul împotriva Marii Britanii. Paradoxal, fiind un politician laic, Burke a fost contrar științei și a susținut că religia ar trebui să fie baza societății civile, în timp Priestley, un preot disident, a susținut că religia nu poate furniza baza societății civile și ar trebui să fie limitată la viața privată a fiecăruia. Dușmănia care a fost construită între disidenți și suporterii revoluționarilor americani și francezi a dispărut în luna iulie a
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
În timpul șederii sale la Bratislava îl cunoaște pe președintele Václav Havel, pe care l-a lăsat să-i care chitara pentru a nu fi arestat de agenții guvernului. În timpul prestației sale i-a salutat pe membrii Charter 77, un grup disident ce milita pentru drepturile omului, fapt ce a dus la închiderea bruscă a microfonului lui Joan Baez. Baez a continuat să cânte "a cappella" pentru cei aproape patru mii de oameni adunați. Havel apoi a considerat-o ca fiind o
Joan Baez () [Corola-website/Science/315176_a_316505]
-
1970 a fost marcat de o reapariție a unei mișcări naționale georgiene, care cerea revitalizarea culturii naționale georgiene și, în forma sa cea mai radicală, râvnea fără compromis independența Georgiei față de Uniunea Sovietică, constituind astfel un caz rar de mișcare disidentă din cadrul URSS la acea vreme. Deși intelectualitatea georgiană de opoziție cerea evitarea conflictului cu minoritățile naționale din republică, deoarece aceste conflicte ar fi împiedicat lupta pentru independență, și a stabilit legături cu disidenții ruși din acea perioadă, printre care se
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
constituind astfel un caz rar de mișcare disidentă din cadrul URSS la acea vreme. Deși intelectualitatea georgiană de opoziție cerea evitarea conflictului cu minoritățile naționale din republică, deoarece aceste conflicte ar fi împiedicat lupta pentru independență, și a stabilit legături cu disidenții ruși din acea perioadă, printre care se număra Andrei Saharov, mișcarea avea un puternic caracter antirusesc și a dus la alarmarea unor minorități, în special în Abhazia, unde existau tensiuni interetnice persistente între comunitățile georgiană și abhază. La începutul lui
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
număra Andrei Saharov, mișcarea avea un puternic caracter antirusesc și a dus la alarmarea unor minorități, în special în Abhazia, unde existau tensiuni interetnice persistente între comunitățile georgiană și abhază. La începutul lui 1977, KGB a reușit să suprime grupările disidente din RSFS Rusă și și-a îndreptat atenția spre Georgia, arestându-i în aprilie pe liderii ireconciliabili ai opoziției georgiene Merab Kostava și Zviad Gamsakhurdia. Aceste măsuri nu au oprit, însă, mișcarea națională. Disidenți tineri, cum ar fi Tamar Chkheidze
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
din 14 aprilie 1978, pentru că a filmat demonstrațiile studențești din Tbilisi. Deși Șevardnadze a reușit să satisfacă opinia publică fără a fi sancționat la centru, probabil din cauza succesului politicii sale economice din Georgia, el tot a încercat să neutralizeze mișcarea disidentă pentru a-și păstra reputația de lider comunist loial și de succes. Sub presiunea crescândă a autorităților, mișcarea națională a suferit o pierdere în aprilie 1979, când proeminentul disident georgian, Zviad Gamsakhurdia, a fost grațiat după ce și-a repudiat opiniile
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
Gamsakhurdia, a fost grațiat după ce și-a repudiat opiniile, recunoscând pe postul național de televiziune că a făcut „greșeli de judecată”. Ca asociat apropiat al lui Gamsakhurdia, Merab Kostava, a refuzat să se predea, și a rămas lider al mișcării disidente până când a fost eliberat în 1987 și a murit în condiții misterioase într-un accident rutier în 1989. Printre măsurile antinaționaliste s-a numărat și demiterea lui Akaki Bakradze, un profesor popular care preda un curs de literatură georgiană la
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
și cultura islamice. Ei aveau încredere doar în Coran, bucurându-se, în același timp, și de tradiția orală a triburilor arabe nomade. Acești puritani, depozitarii tendințelor egaliste ale beduinilor (în cultura cărora decizia de a îndepărta sau a exclude grupările disidente este firească ), au recunoscut totuși legitimitatea primilor doi califi și cu unele rezerve, pe aceea a lui ʽUṯmăn și ‘Alī. La început, kharigiții nu s-au deosebit de sunniți decât prin detalii cu privire la reglementările legislației care impuneau o purtare mai sobră
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
disidentei din Europa Centrală și de Est și în special, din România. Între 1977 și 1989, a publicat articole care dezvăluiau și denunțau realitățile epocii Ceaușescu. A făcut parte din grupul prestigios al exilului democratic anticomunist care a mobilizat vocile disidente din România. După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susținerea organizațiilor și mișcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania și Republică Moldova. a urmat Facultatea de Istorie a Universității București între anii 1966-1970, învățând în
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
prezent, al trimestrialului Politique Internaționale. În aceste reviste a sustinut singur sau împreună cu alți cercetători analize asupra opoziției din România, minorităților naționale, situației vieții religioase, politicii sociale, economice și culturale a regimului. A prezentat și publicat texte provenind din mediile disidente din România. Mihnea Berindei a fost membru fondator al Comitetului Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, creat în anul 1977 pentru sprijinirea Mișcării Goma. A participat la fondarea în 1980 a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
proclamat rege pe ducele Cleph, iar Helmichis a fugit la Ravenna, având sprijinul lui Longinus, prefect al pretoriului. Cu Helmichis au plecat soția sa, precum și fiica lui Alboin, Albsuinda; au dus cu sine tezaurul și au fost însoțiți de trupe disidente. După destrămarea relației dintre Helmichis și Rosamunda, cei doi s-ar fi ucis reciproc în Ravenna, după care Longinus ar fi trimis pe Albsuinda și tezaurul regal la Constantinopol. Cleph a fost rege doar 18 luni, după care a fost
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
scurt ca Etzel sau Irgun, organizația subterană paramilitară sioniștilor revizioniști, de sub conducerea lui David Raziel. Giladi a ajuns la conducerea secției Etzel în localitatea Nes Tziona. Când în anul 1940 organizația Etzel a scindat, Giladi a făcut parte din gruparea disidentă Lehi condusă de Avraham Stern, care a hotărât,în pofida războiului Angliei contra Germaniei hitleriste, să continue acțiunile contra puterii mandatare britanice. Eliyahu Giladi, bărbat chipeș și mușchiulos, care era știut sub numele conspirativ "Shaul", s-a evidențiat prin carisma și
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
de sursele contemporane pentru numirea conducătorului federației triburilor maghiare din secolul al X-lea . Marele principe ("Nagyfejedelem") era cel mai probabil ales de conducătorii federației celor șapte triburi maghiare și, după 881, a celor trei triburi kavare (triburi de hazari disidente), care s-au alăturat maghiarilor. Cel mai probabil, Álmos, primul „pricipe”, tatăl lui Árpád, (fondatorul primei case regale maghiare), a fost numit de haganul hazarilor. În ceea ce privește statutul pricipelui, dacă era doar lider spiritual al federației de triburi - "kende", comandant militar
Mare principe al ungurilor () [Corola-website/Science/328319_a_329648]
-
canadian Conrad Black. În acel an noul consiliu de redacție al ziarului a adoptat o linie politică apropiată de partidul de centru-dreapta Likud și, pierzând o parte din cititori, ziarul și-a redus tirajul la jumătate. Un număr de ziariști disidenți în frunte cu David Landau au demisionat și au fondat revista săptămânală "Jerusalem Report", care, în cele din urmă, a fost cumpărată tot de "Jerusalem Post". La 16 noiembrie 2004 compania Hollinger a vândut ziarul companiei de presă Mirkaey Tikshoret
Jerusalem Post () [Corola-website/Science/330316_a_331645]
-
oportunismul, minciuna și comportamentul retrograd ce caracteriza viața social-politică din România în acei ani. Ținând cont de contextul acelor ani, Căliman consideră că realizarea unei satire în anul 1987 constituia în sine „o atitudine civică (dacă nu cumva un gest disident)”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„N. M. Siseanu, obscur administrator de bloc, care disimulează tare morale dintre cele mai nocive sub masca principialității, păstorește, în taină, o sectă care-i
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
90, cinematografia siriană devine modernă și reușește să creeze artă. Apar coproducțiile, proiectele mixte. Regizori și actori sirieni încep să lucreze peste hotare și să acumuleze cunoașterea și experiența necesare. În prezent începe să se manifeste o pleiadă de cineaști disidenți, deocamdată mediatizați pentru atitudinea lor față de regim, a căror valoare se va discerne în anii următori. Cel mai celebru actor născut și educat în "Republica Arabă Siriană" este Ghassan Massoud (n. 20 septembrie 1958), distribuit de Ridley Scott în rolul
Cinematografia siriană () [Corola-website/Science/330941_a_332270]
-
de afaceri israelian, "Filip Florian Poplingher" (n. 26 septembrie 1971-d. 8 decembrie 2010), mort în urma unei boli grave, și o fată, "Arghira Ștefania Ravanis" (n. 25 martie 1978), nepoata unui marcant comunist grec, Dimos Rendis (pseudonim literar). A fost considerată disidentă. La începutul anilor ’90 a devenit cunoscută printr-o serie de scrieri și fapte violente. S-a încăierat cu poetul Mircea Dinescu, la acea vreme președinte al Uniunii Scriitorilor, chiar în biroul acestuia de la uniune. A semnat în paginile mai
Florica Mitroi () [Corola-website/Science/330960_a_332289]
-
"Tuìdăng yùndòng") este un fenomen disident chinez care a început la sfârșitul anului 2004. Mișcarea, al cărui nume se traduce literal ca "retragerea din partidul [comunist]", a fost catalizată de publicarea seriei editoriale "Nouă Comentarii despre Partidul Comunist" (Jiuping Gongchandang) în SUA în ziarul de limba
Mișcarea Tuidang () [Corola-website/Science/331434_a_332763]