877 matches
-
târziu, era În stradă, purtând costumul maron, ale cărui ultime două rate Încă le datora Marii Croitorii Engleze Rabuffi. S-a dus până În colțul străzii; necunoscutul s-a arătat brusc interesat de tragerea loteriei. Obișnuit de-acum cu monotonele lui disimulări, Molinari s-a Îndreptat spre răscrucea cu strada Humberto I. Omnibuzul a sosit la fix; Molinari a urcat. Pentru a-i face urmăritorului viața mai ușoară, s-a așezat pe un scaun din față. După două sau trei străzi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din fața tribunalului, nimeni nu Îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai În sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns vederii. Trebuia Însă o știință anume pentru a Înțelege ce se Întîmpla cu adevărat, arta disimulării, ridicată la rang social și istoric Împiedica vederea. De asta, probabil, un ziarist francez aflat În trecere prin capitală a făcut nu de mult, răspunzînd unui interviu, declarații unui reprezentant al presei centrale cu „privire la popularitatea noului regim”, „evidentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcînd de toți cîți ar fi putut să ne vadă, Îmi strînse mîna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițîndu-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de bună seamă din instinct, descrise cu cealaltă mînă cercuri, imaginînd rostogoliri de cuvinte pe care nu le rostea, mimînd un joc al buzelor Între vorbire și rîs, rîdea chiar de uimirea mea, Încît oricine ar fi privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu voi lucra într-o astfel de redacție... Erau mai interesanți Vintilă, Bacaloglu, Calistrat... chiar și famenul de Pantelimonescu, prin plictisul inexplicabil pe care ți-l inspira de îndată ce deschidea gura... Nu, n-aveam chef să învăț formele de simulare și disimulare a gândirii ca să-mi creez iluzia că rămâneam liber când hotăram publicarea unor texte de a căror stupiditate eram conștient. Cel puțin când albeam cu var trunchiul unui copac puteam gândi că sânt grădinar. Dar acolo ce puteam gândi că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
este mai apropiat, mai în concordanță cu atitudinea personală a receptorului. De altfel, studii de psihologie socială au demonstrat că, fiind expus mai multor tipuri de mesaje, omul le reține în mare parte doar pe cele care îi întăresc convingerile. Disimularea trimite spre alte sensuri, ascunse, întrucât, deși limbajul politic s-ar vrea informativ, în fapt, prin simpla selecție a unor fapte, prin aranjarea într-o anume ordine, se realizează o evaluare și se induce o acțiune agreată. Prin urmare, limbajul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
manipulării și deci a influențării și a persuasiunii constă, așadar, într-un travaliu mascat asupra componentelor invizibile ale situației (norme, relații, identități, spațiu, timp)"101. Cu toate asemănările dintre manipulare și persuasiune, conceptele diferă prin câteva caracteristici importante. Manipularea presupune disimularea intenției, pe când, în persuasiune, intenția este explicită și neechivocă. Manipularea presupune încercarea de a induce un curs al acțiunii care este contrar intereselor celui manipulat, persuasiunea nu. În sfârșit, manipularea presupune impresia libertății de acțiune, însă nu și prezența efectivă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Cu alte cuvinte, ideologia nu apare numai în contextul relațiilor dintre o clasă dominantă și o clasă dominată, ci peste tot acolo unde este prezentă necesitatea legitimării autorității politice. Marx a analizat fenomenul ideologic exclusiv prin prisma funcției sale de disimulare sau, mai curând așa cum arată Paul Ricoeur a înțeles ideologia ca "distorsiune-comunicare"32. Este adevărat, ideologia are rolul de a legitima, uneori recurgând chiar la disimulare: "Acolo unde există putere, există o revendicare de legitimitate. Și acolo unde există o
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
legitimării autorității politice. Marx a analizat fenomenul ideologic exclusiv prin prisma funcției sale de disimulare sau, mai curând așa cum arată Paul Ricoeur a înțeles ideologia ca "distorsiune-comunicare"32. Este adevărat, ideologia are rolul de a legitima, uneori recurgând chiar la disimulare: "Acolo unde există putere, există o revendicare de legitimitate. Și acolo unde există o revendicare de legitimitate, există recurgerea la retorica discursului public într-un scop de persuasiune"33. Dar nu aceasta este calitatea esențială a ideologiei. Dimpotrivă, legitimarea, acțiunea
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
legitimitate. Și acolo unde există o revendicare de legitimitate, există recurgerea la retorica discursului public într-un scop de persuasiune"33. Dar nu aceasta este calitatea esențială a ideologiei. Dimpotrivă, legitimarea, acțiunea justificatoare proprie ideologiei, chiar și prin apel la disimulare, este, în realitate, o prelungire a funcției sale integratoare. În opinia mea, atunci când discutăm despre calitatea integratoare a ideologiei, ce poate fi identificată prin acele teorii sau activități care au rolul "de a difuza convingerea că evenimentele fondatoare sunt constitutive
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ceva care ne precede și, în același timp, ne orientează. Aici putem regăsi, practic, funcția esențială a ideologiei, și anume aceea integratoare. Mai mult decât atât, putem deduce că, înainte de a servi fenomenului de dominație, fie prin legitimare, fie prin disimulare, deci înainte de a avea funcții politice, ideologia, înțeleasă în această manieră, deține o funcție eminamente socială, întrucât "orice grup durează, dobândește consistență și permanență grație imaginii de sine stabile și durabile pe care și-o dă. Această imagine stabilă și
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Lord Cancelar, după care este numit Francis, Lord de Verulam, iar, în anul 1621, devine Viconte de St. Alban. În ciuda acestor înalte distincții, intră în dizgrația regelui Iacob I și este închis în turnul Londrei, pentru primire de mită, servilism, disimulare și datorii enorme. Francis Bacon Considerat unul dintre creatorii empirismului, acordă toată atenția experimentului. Este întemeietorul metodei inductive, numită și "metoda baconiană a scientismului". Este cunoscut pentru ideile sale liberale și reformiste. Metoda sa de investigație aduce o contribuție însemnată
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Raportul între dualitate și unitate apare ca o formulă centrală de organizare a imaginarului perioadei. Necesitatea de a reduce efectele rupturii identitare generează formele de voluntarism, de ostentație, deseori seducătoare estetic (ornamentații, decoruri), de disimulare (metamorfozele, travestirile, apologia schimbărilor) sau de forță (voința de a se impune, etalarea puterii). La sfârșitul acestei scurte treceri în revistă a câtorva aspecte legate de unele forme istorice ale imaginarului, se poate constata că distanțele reale dintre occident și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fundamentale, glisajele dureroase între forme (de la situația manualelor alternative, până la domeniul artelor) sau căutarea încețoșată a identităților (pierdute, furate etc.). Necesitatea resimțită stringent de a discuta validitatea și modalitatea articulării regulilor într-un sistem literar care perfecționase, din nefericire, și disimularea, dar și rezistența culturală "la sertar", se impunea la un moment dat, și pe bună dreptate. Inițiativa a constituit, tocmai de aceea, pe de o parte, și o revanșă, pseudo-instituționalizată în final, a "demonilor teoriei" în raport cu instituțiile reale sau cu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Deliciile etimologiilor pot consona cu ironiile provocatoare ale "moderniștilor", mult mai incitați de căutarea tentaculară și speculativă. Mai mult decât orice, cred că pe "al treilea" istoric Dan-Horia Mazilu l-ar fi amuzat să știe că, în ciuda aparențelor și a disimulărilor din ultimele sale patru cărți, o școală de medieviști români și-ar începe proiectul sub ambiguitatea provocatoare a vorbelor: Looking for the King. Bibliografie generală Surse // Aristotel. Etica nicomahică. Trad., studiu introductiv, comentarii și index Stella Petecel. București: Ed. Științifică
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
între adevăr și fals. Falsul se produce atunci când deosebirea dintre real și ireal nu este evidentă sau plauzibilă. Falsul face ca adevărul să nu iasă la iveală, să nu fie decidabil. Astfel, imaginile din cadrul artei acționează pe baza raportului dintre disimulare și simulare. Imaginile, ca prezență, pot fenta realitatea prin această dublă manifestare. Pe de o parte, arată ceea ce ele nu conțin în realitate pe baza fantasmei, iar pe de altă parte arată ceea ce în realitate nu există. Una trimite la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin această dublă manifestare. Pe de o parte, arată ceea ce ele nu conțin în realitate pe baza fantasmei, iar pe de altă parte arată ceea ce în realitate nu există. Una trimite la o prezență, iar cealaltă trimite la o absență, disimularea nu afectează realitatea, pe când simularea "repune în cauză diferența dintre adevărat și fals, dintre real și imaginar"4. Reprezentarea este corespondentul semnului în realitate pe valențe utopice, simularea neagă valoarea semnului. Prin urmare, reprezentarea nu are un echivalent în realitate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și imaginar"4. Reprezentarea este corespondentul semnului în realitate pe valențe utopice, simularea neagă valoarea semnului. Prin urmare, reprezentarea nu are un echivalent în realitate, deoarece îi lipsește substanța, transformându-se astfel în simulacru. După Baudrillard, avem două forme de disimulare a semnelor: una care disimulează ceva și trimite la o teologie a adevărurilor și una care disimulează că nu mai există nimic, inaugurând era simulacrelor și a simulărilor. Întrebarea care survine acum este: în cazul imaginilor putem vorbi de concepte
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sub auspiciul imaginației Arta, în multiplicitatea de forme, apare în urma creației devenind prezență. Ideea de creație este posibilă prin intermediul imaginației. Deci arta survine în urma efortului artistului care poate fi înțeles și ca făuritor de imagini (eidolopois). Ontologia vizează puterea de disimulare a prezenței operei de artă, o intermitență ontologică cauzată de imagine (eidola). Bazată pe imagine, arta se află între existență și non-existență, adevăr și fals, noțiuni ce se definesc reciproc. Atunci când obiectul artă oferă impresii (phainetai) înseamnă că e format
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginației ce se manifestă prin prezența dublului obiectului de artă în stare fenomenologică. În procesul de recunoaștere al scrisului în parole, Derrida avea să sublinize că "nu există etică fără prezența celuilalt dar, de asemenea, ca o consecință fără absență, disimulare, ocol, diferență, scriere"25. Eticul operei de artă se definește prin non-eticul operei - opera violentă. Un obiect de artă dintr-o cultură necunoscută poate exprima pentru un european anumite simbolistici bazate pe anumite simboluri ale memoriei, ce pot fi coincidental
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sovietică furnizează 20 milioane de produse. Aceste abateri dovedesc insuficienta capacitate a puterii centrale de a satisface nevoile pe care le fixează pe hârtie. Aceasta depinde enorm de informațiile oferite de actorii însărcinați cu îndeplinirea planului; or, capacitatea lor de disimulare și de șantaj pentru a obține maximumul de resurse este foarte mare. Pentru a contracara această supralicitare, autoritățile centrale multiplică indicatorii constrângători care, în 1953, sunt în jur de 10000 în URSS. Pe de altă parte, măsurarea schimburilor capătă forma
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
forțe: popor mic, amenințat de vecini puternici, georgienii nu și-au păstrat națiunea decât făcând slalom printre agresorii lor, dând dovadă de o voință sălbatică de supraviețuire, de o solidaritate totală de clan și de familie, de perseverență, șiretenie și disimulare. Aceste caracteristici sunt evidente la Stalin, cum la fel este și gustul pentru vendetă. în februarie 1912, Koba, care a adoptat pseudonimul de Stalin - „omul de oțel” -, este cooptat în Comitetul Central al Partidului Bolșevic, format atunci din doisprezece membri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
erau cei mai vehemenți demascatori ai incorectitudinilor strategiilor lui Franklin D. Roosevelt sau ale lui Churchill, și-au șocat adepții, odată deveniți responsabili de afacerile externe, prin folosirea propriilor măști ideologice. Însăși natura politicii obligă actorii să utilizeze ideologiile pentru disimularea scopului imediat al acțiunilor. Așa este puterea, iar puterea politică este puterea asupra minților și acțiunilor oamenilor. Dar cei care au fost destinați a fi receptorii posibili ai puterii celorlalți sunt și ei implicați în cursa pentru putere. Astfel, un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
actorul crede sau pretinde că urmărește. Această problemă generală este agravată de două alte probleme deosebite, cel puțin în generalitatea lor, ale politicii internaționale. Una este aceea de a face distincția între trufia sau cacealmaua unei politici de prestigiu și disimularea ideologică a unui imperialism real. A doua este de a descoperi, în spatele unei ideologii a statu-quoului sau a imperialismului localizat, sensul autentic al politicii aplicate. Mai devreme am avut ocazia să ne referim la politica externă a lui Wilhelm al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în care persoana aflată în poziția de inferioritate manifestă o personalitate concomitent pasiv‑agresivă, deci o ambivalență. Nevrând să se arate deschis în dezacord, o asemenea personalitate inventează diferite maniere de a rezista la autoritate: încăpățânare, uitări oportune, ineficacitate deliberată, disimulări. O a treia formă de „înțelegere secretă” tiranică este aceea în care dominatorul formează un duo cu oricine are o personalitate dependentă și i se supune involuntar. Organizațiile oferă nenumărate prilejuri pentru instaurarea raporturilor de „înțelegere secretă” tiranică: excesul de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să facem distincție Între cele două registre? Apoi, problema drepturilor și/sau Îndatoririlor cetățeanului: cum să definim rolurile acestuia? Prin intermediul drepturilor, sau al Îndatoririlor sale? Cea de-a treia direcție: tensiunea egalitate ă libertate. Nu cumva egalitatea formală servește la disimularea inegalităților socio-economice? Al patrulea tip de investigare, antinomia dintre public și privat: care dintre libertăți este fundamentală, cea de a-ți urmări obiectivele private, sau cea de a participa la deciziile publice? Cea de-a cincea abordare, opoziția dintre democrația
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]