561 matches
-
eminesciană, nu poți să nu înțelegi câte „feluri de morți“ pot fi învățate în lumea cea de toate zilele și, mai ales, în dincolodemarea limbii poezești. Pe de altă parte însă, poziționarea la extreme - fie a clasicilor (prin arhitextul implicit, disimulat, la care se referă Julia Kristeva), fie a postmoderniștilor ce recurg la exacerbarea intertextualității - face inoperantă compararea cu acribie a textelor, fiindcă, pulverizată în particule, opera șiar pierde strălucirea ansamblului. Cum am putea distruge sclipitoarele jocuri ale minții și ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prea mult, nu îți mai asumi nici un risc. Visul nu este realitatea: casca poate fi abandonată. A o păstra înseamnă să nu te dăruiești. În plus, armura și coiful maschează ideile și intențiile. Pot deci sugera atitudinea puțin directă și disimulată a celui care visează sau a celor din jurul său, în funcție de cine le poartă în vis. Bombă, exploziv, tun Sunt armele cele mai radicale și, mai ales, cel mai puțin discriminante. Când o bombă explodează, ea ucide și oameni puternici, și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a imprevizibilului: "Décidément, elle était (...) imprévue" [Maupassant, Notre cœur, p.74]. Viața cotidiană propune, în multe dintre înfățișările ei, scheme de "punere în scenă", care includ situații, conflicte, conversații, reacții-tip etc. Teatralizarea vieții cotidiene derivă din ideea de joc, disimulata, metamorfozata în funcție de performanță socială a individului. Că într-o adevărată piesă de teatru, montată de un bun regizor, sunt de nelipsit jocul, suspansul, coregrafia, decorul, culisele, publicul, tot ce ține de artă exprimării. Scenele sunt jocuri interpersonale, care au următoarele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu bărbatul, ea simulează implicarea afectiva. Relația care se creează este ținută sub un control politicos, dar ferm, pentru a prelua și menține inițiativa, capacitate ce necesită o agresivitate subtilă. Tactică se schimbă pe parcurs, evoluând între răceală și tandrețe disimulata. În toate scenele în care apare, Pariziana înscrie un spectacol inedit. Aceste scene au deseori efectul unui "stop-cadru" întreținut pentru a insista asupra perceperii trăsăturilor sale esențiale, legate de multiple elemente artistice. Densitatea semnelor fiind prea mare, decodarea este încetinita
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
moară). În sfera conceptelor de suicid și tentativă de suicid considerăm că este nevoie să precizăm conceptele circumscrise manifestărilor suicidare și anume: ideea de suicid, definită ca reprezentarea în plan mental a actului suicidar, tendința de a-l realiza; suicidul disimulat (travestit) care este actul suicidar mascat sub forma unui accident din diferite rațiuni, preponderent morale; echivalentele suicidare, reprezentând actele degradante, înhibate, ce pot avea în unele cazuri un caracter simbolic și care exprimă, conștient sau inconștient, tendința suicidară. Este un
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sociale: suicid legitim; suicid ilegitim; - suicid instituțional; 7. criteriul liberului arbitru față de suicid: - suicid activ; - suicid pasiv; - suicid autonom; suicid patologic și deliberat; suicid indus; suicid solitar și indus; 8. criteriul tulburării acute de conștiință: suicid impulsiv; suicid premeditat;, suicid disimulat; 9. criteriul finalității motivaționale: suicid preventiv; suicid curativ; suicid eutanasic. Toate aceste clasificări ale actelor suicidare reprezintă plaja largă a metodelor de autoliză, pe baza diferitelor motive, mai mult sau mai puțin raționale și/sau afectice. Suicidul este una din
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de o castă privilegiată, iar prin eludarea sau neglijarea nevoilor poporului, generează tensiuni sociale a căror consecințe sunt revoltele, răscoalele și revoluțiile. În exterior, sprijinindu-se pe armată și utilizând mijloace diplomatice abile au tendința mai mult sau mai puțin disimulată să supună alte popoare. Împătimitul acestui viciu pierde din vedere faptul că cel înrobit va folosi orice oportunitate pentru a-și recăpăta libertatea, libertate de obicei obținută prin războaie de eliberare. De altfel singurul război care are legitimitate morală și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
descoperirea unei teorii a competenței comunicaționale, prezentate ca o pragmatică universală. Distingem două tipuri de acțiuni sociale: cele orientate spre intercomprehensiune (acțiunea comunicațională) și cele orientate spre succes (acțiunea strategică). Acțiunea strategică este transpusă în practică în manieră deschisă ori disimulată. În acest caz, vorbim fie despre o manipulare definită ca iluzie zămislită în mod conștient, fie despre o comunicare deformată sistematic în care iluzia este, în mod inconștient, produsă. În acțiunea comunicațională, dimpotrivă, "participanții nu sînt de la început orientați către
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
burgheză (Althusser), sau ideologia "meritocratico-tehnocratică" (S. Bowles și H. Gintis), divizează membrii fiecărei generații (prin cele două rețele: primar-profesional și secundar-superior), astfel încât unii ajung proletari iar alții burghezi (Ch. Baudelot și R. Establet). Școala reproduce raporturile sociale, dar o face disimulat și pe căi mai eficiente (P. Bourdieu și J.C. Passeron). Mecanismele de ordin cultural explică inegalitățile, ca și cele de ordin economic. După cum vedem, există o dezbatere semnificativă despre rolul școlii și al educației în societățile moderne, în cadrul căreia, așa cum
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Într-o inteligență foarte Înaltă să poată exista un caracter foarte josnic.” (Gustave Le Bon) De aceea chiar și În fața actului suprem al mustrării de conștiință al cuiva trebuie să fim atenți, deoarece el poate fi realizat cu o ipocrizie disimulată (ex: se declară neputincios În lupta cu slaba sa voință, pentru a obține astfel compasiunea celorlalți și justificarea pentru viitoarele lui greșeli sau insuccese). * „Dacă nu ne-ar susține ideile false ne-am pierde curajul.” (Fontenelle) În drumul nostru spre
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
contrarii.” (Protagoras) Pentru faptul știut că interesele și mentalitățile individuale fac să difere criteriile sub care lucrurile sînt privite și interpretate (de aceea, de exemplu, unii nu văd Într-un act de bunăvoință nimic altceva decît o dovadă de ipocrizie disimulată). * „CÎtă poezie Într-o lacrimă omenească.” (Petre Andrei) Este, de fapt poezia „timpului”, silit să se concentreze, de exemplu, În trăirea de-o clipă a unei mari bucurii, sau În trăirea dezamăgirii crunte a unei ipocrite promisiuni... * „Versurile mele au
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un secol (mai evident începînd cu Fr. N i e t z s c h e) s-a acreditat ideea că filozofia este de fapt o "trăire" (sau "o formă de viață"), care este fie exprimată în textul filozofic, fie disimulată. Din acest motiv, Tudor V i a n u considera că filozoful poate manifesta două atitudini în demersul său speculativ: o retragere din lume (ca René Descartes) sau o implicare în lume (ca Fr. Nietzsche)337. Ambele atitudini presupun însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
produse de computer. Există părerea majoritară că pagina tipărită este unicul mijloc de comunicare intelectuală. Celelalte mijloace sunt suspectate în ceea ce privește capacitatea lor de a satisface nevoile de educație și sunt zugrăvite ca simplu divertisment față de care se arată un dispreț disimulat, ele contribuind la crearea unor telespectatori fără rațiune, a căror stare emoțională este modelată de mijloacele de comunicare netipărite. Daca ne referim la țara noastră, oricine a remarcat că după 1990 televiziunea pur și simplu a explodat dar, din păcate
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
intimității sunt posibile pentru că ele umplu un gol: formulează pretenția de exhaustivitate a lumii și sugerează felurile În care aceasta poate fi exprimată. Intimul prinde contur tocmai din lipsa de formă pe care autorul o analizează cu disperare și abia disimulată lipsă de credință. Scriitorul care ține jurnal nu crede nici În existența ființei și nici În alternativa sau paralelismul lumilor. Altminteri, el ar percepe Întreaga absurditate a dublării inutile a unei realități din care nu e decât o insignifiantă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
romantică nu acoperă, Însă, decât un aspect al jurnalului. Părțile nevăzute, albul nescris al paginii se revendică unei alte tradiții: a interiorității și a tainicului, a secretului de primă instanță devenit, mai apoi, bun public. Interioritatea nu e decât forma disimulată a sinelui, a privirii care egalizează contrariile. Eul autorului asigură unitatea confesiunii, argumentează continuitatea și logica textului. Și, oricât de perimată ar fi conotația termenului de intimitate, modernitatea sa rămâne intactă cel puțin Într-unul din aspecte. El sugerează dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
comprimă Într-o imagine. Eul, la rândul său, se recompune - după ce fusese pulverizat la contactul, cu exteriorul - printr-o dublă mișcare, articulându-se În doi timpi: În prima fază, Întrebarea adresată lumii Își pierde caracterul de interogație. E o afirmație disimulată, prin care eul cumulează, trecând În faza a doua, și funcțiile celui care Întreabă 16. Eul autentic, scrie Ricoeur, „se constituie prin actul Întrebării”17. Răspunsul implicit la Întrebările repetate, sincopate, ale eului Îl formează confesiunea. Firește, „chestionările” sale provin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scopul de a ascunde intenția de a declanșa război. În acel an s-a schimbat politica; guvernul a dorit să amîne explozia ostilităților pînă în momentul în care inamicul ar fi depășit din punct de vedere al capacității. Drept urmare, "minciuna disimulată" a fost înlocuită de "o minciună disimulată menită să-i ascundă slăbiciunile". Lucrul sub acoperire", o formă specială a înșelătoriei, are scopul de a-l determina pe inamic să rămînă pasiv, să "considere că nu se pune nimic la cale
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
declanșa război. În acel an s-a schimbat politica; guvernul a dorit să amîne explozia ostilităților pînă în momentul în care inamicul ar fi depășit din punct de vedere al capacității. Drept urmare, "minciuna disimulată" a fost înlocuită de "o minciună disimulată menită să-i ascundă slăbiciunile". Lucrul sub acoperire", o formă specială a înșelătoriei, are scopul de a-l determina pe inamic să rămînă pasiv, să "considere că nu se pune nimic la cale" (Cruickshank 1981:xi). Sexton (1986:351) susține
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
încearcă să o înțeleagă. Informațiile pe care le dă sunt înscrise de către antropolog într-un ansamblu pe care îl ignoră. Dacă "acela care știe" nu spune tot ce știe, cunoașterea pe care o cedează îi este într-o anumită măsură disimulată. Așadar, plecând de la tensiunea dintre ceea ce s-a spus și ceea ce nu s-a spus și de la cunoștințele pe care fiecare dintre cele două părți le impută celeilaltei, se construiesc adesea așa-zisele date etnografice. De aceea, antropologul trebuie să
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
cosmetică este doar de ochii lumii, deoarece schema de bază rămâne tot cea veche, dogmatică, marxistă. Ceea ce se vede cu ochiul liber și prin faptul că ideile și obiecțiile opoziției sunt tratate totdeauna cu aroganță, suficiență, ironie și agresivitate abia disimulată. Mimează totuși obiectivitatea (falsă), dar nu reușește niciodată să-și disimuleze zelul propagandistic (real). Aceste ticuri sunt reținute uneori și de opinia critică a presei 11. Tipul nr. trei este expresia perimată, agresivă și sumbră a ideologului oficial, care a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cititorul în marea piață Bellecour din Lyon, "ocupată toată iarna de neliniște și cețuri", în care este expus un corp, singur. Cine l-a omorît pe Robert Chassagneaux? Din fericire, romanul nu explorează aceleași veșnice obsesii belicoase sau rușini greu disimulate, nu e încă un roman istoric, gratuit și inutil, ci se constituie într-o reflecție complexă și profundă asupra "putreziciunii coloniale", de la Indochina pînă în Algeria, ex plorînd modul în care aceasta infectează mereu și mereu societatea franceză, dar e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limbaj pentru a se propaga, perpetua și a deveni astfel o putere universal valabilă. Vom aborda operațional conceptul de ideologie ca desemnând ansamblul de idei, concepții și reprezentări caracteristice intereselor unui grup sau clase, ca exprimând o gândire partizană, colectivă, disimulată și pusă în serviciul unei puteri. (cf. Tim O’Sullivan, 2001: 164 și Sălăvăstru, 1999:66- 67). Scopul principal a unui astfel de grup, constituit în jurul unor interese mai mult sau mai puțin precizate, este acela de a prelua puterea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
aceste poziții se înscriu.” (apud Baylon, 2000:239). Discursul ideologic are un rol epistemologic, chiar dacă la nivelul opinabilului, el are pretenția de a se raporta la realitate și a o reflecta, numai că această reflectare a realității este una selectivă, disimulată și deformată, funcție de scopurile și interesele grupului destinator. Este o cunoaștere iluzorie și mistificatoare, „simplificatoare și schematică”, o grilă, un cod menit să ofere o anumită viziune de ansamblu asupra tuturor aspectelor lumii. Discursul ideologic are, mai mult ca orice
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
politice, care diminua rigiditatea ordinii militare încă bipolare, dar și reducea capacitatea de a o ține sub control (Kissinger 1969: 57). De asemenea, sistemul intern reducea din ce în ce mai mult opțiunile diplomatice, datorită birocratizării politicii, care crea constrîngeri dăunătoare sub forma intereselor disimulate și a inerției organizaționale (Kissinger 1969: 20-3). O altă problemă în aplicarea noului sistem concertat era lipsa unei clase transnaționale care să împărtășească o socializare și reguli de conduită similare și care să poată controla politica externă. Aristocrația nu mai
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Secretarul "perpetuu" al "Junimii", Iacob Negruzzi (1843-1932), a scris o literatură acum uitată, îndeosebi satirică. Copiile după natură în proză sunt cele mai delectabile și n-au deloc intenție naturalistă, fiind niște simple "caractere" cu model real. Părintele Gavriil, om disimulat, care promite orice și tăgăduiește, spunând "să fie bine", contele Curcano-Mirmilitzki, baronul Constantin Garla de Afumata, ducesa Bute, născută Țapa, princesa Bostano Crastavetzki, născută Pitringello-Barabulla, toți aceștia paraziți mondeni, Ioniță Cocovei, burlac timid și suav, Ghiță Titirez, arhivar venal și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]