6,045 matches
-
Când Înjunghie Húnór bácsi porcul nici nu guiță. Are moarte ușoară ca pe o masă de operație... Tăcu. Luă sticla de bourbon și bău cu dispreț o gură. O puse apoi la loc și continuă să vorbească În memoria porcului dispărut: Când ai un porc ca lumea În cămară, trăiești ca Într-un buncher. Ce ne-am fi făcut noi fără slănină pe vremea migrațiunilor? Ca să nu mai vorbesc de comunism. Mă Întreb și eu, zise Flavius-Tiberius zâmbind. Cu aceeași slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cred c-o să ne ștergem de pe lume, exact așa cum se șterge scrisul de pe lespezile vechi de mormânt din naosul bisericilor. Am continuat să-mi leagăn picioarele, fără să spun nimic. — Asta se întâmplă, zise. Acolo sunt, în mare parte, deja dispărută. — Păi, eu știu că încă exiști. Dacă asta contează în vreun fel. Ea nu răspunse. Surprins, mi-am dat seama că aproape plângea. Ochii i se încețoșaseră de lacrimi pe care se străduia să nu le lase să curgă. — Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi dispărut în urmă cu patru, cinci sute de ani, probabil datorită diversificării în Occident a limbii tipăriturilor de la înainte predominanta limbă latină. Ludovicianul pare să fie mai ușor adaptabil și, prin urmare, este mai larg răspândit decât ruda sa dispărută. Deși este un animal solitar și (din fericire) e întâlnit rareori pe teren, în ultimii cincizeci de ani au fost raportate atacuri ale ludovicianului asupra vorbitorilor a peste douăzeci de limbi. Cercetarea de față și altele sugerează existența unei populații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se lăsa peste noi, am ghidat bărcuța gonflabilă spre o porțiune de coastă ademenitoare, o lungă întindere de plajă unde felinarele tavernelor și barurilor de pe faleză aruncau dungi multicolore pe valuri. 36 Rămas bun, domnule Tegmark 2 >> Știri Cadavrul bărbatului dispărut a fost găsit Cadavrul recuperat noaptea trecută de pe șantierul deschis în zona Deansgate, din districtul Greater Manchester, a fost identificat în persoana bărbatului din Derby dat dispărut, Eric Sanderson. Sanderson, care se crede că suferea de-o boală mentală rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dungi multicolore pe valuri. 36 Rămas bun, domnule Tegmark 2 >> Știri Cadavrul bărbatului dispărut a fost găsit Cadavrul recuperat noaptea trecută de pe șantierul deschis în zona Deansgate, din districtul Greater Manchester, a fost identificat în persoana bărbatului din Derby dat dispărut, Eric Sanderson. Sanderson, care se crede că suferea de-o boală mentală rară, a dispărut din locuința sa în toamna trecută, devenind subiectul unei ample căutări din partea poliției. Poliția a fost alertată inițial de un raport de dispariție depus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Mădana Marievici); îmi lipsea tipografia. Numai în boockătăria§§§§§§§§§ mea mai mirosea vag ca-n vechea tipografie în plumb: cum miroase, cîteodată, marea. În "pauza de lapte", motoarele tăceau, mașinile rămîneau nemișcate. Mă imaginam într-un muzeu al păsărilor exotice, demult dispărute. Pe urmă, dușumelele vibrau, mașinile plane își deschideau pliscurile, rotativa gîfîia. Tipografia intra, din nou, în stadiul de fierbere. Trecut prin timp, totul se decolorează, cum se decolorează cerneala de tipar. Cînd am curajul să deschid caseta cu amintiri ("caseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
te ajut să-l vezi pe tata fără dezgustul dezamăgirii. Te-a iubit-durut, să știi, dar n-a avut putere să egalizeze vîrstele. N-a vorbit, cît a mai vorbit, decît de "puștoaică": "Spune-i, Brăduț, să nu caute muzici dispărute, să nu-și treacă viața uitîndu-se îndărăt după ce n-a avut, după ce nu se mai poate". La capitolul femeie, mai multe n-am învățat decît am învățat de la tata, dar nepăsarea era jucată. Era jocul lui de-a exista: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au apărut scări metalice și mobile ce facilitau accesul la rafturile de sus, inaccesibile. Și librăria mi se înfățișă dintr-o dată mai degrabă ca un muzeu sau templu al cărții, sau o bibliotecă veche ce a aparținut cândva unei civilizații dispărute. Plafonul se deplasa și el vertical, de nu-l mai poți cuprinde cu privirea, făcând loc rafturilor superioare ce creșteau faustic, exponențial. Aveam sentimentul că mă aflu în labirintul cărții lui Borges, acea bibliotecă infinită proiectată într-un spațiu simplificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în cartierele Chercea și Radu Negru. Putem admira și acum în arhitectura cu design modern a peisajului citadin: caii cu trăsuri, alături de Cielo, Volvo, Espero și Nubira. Bodegile, covrigăriile, cuptoarele pentru cozonaci, alături de pizzerii, cazinouri și cluburi de noapte. Meseriile dispărute își făcură loc: cizmarii, pălărierii, croitorii, ceaprazarii, ghicitorii în palmă, alături de zodiacul pe internet, poștalionul în paralel cu Prioripost și coletăria prin poșta rapidă, pompele de gaz lampant vizavi de buteliile cu gaz metan pentru autoturisme, lopata lângă excavator, șpițul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe defunct, este și mai rău: „Nu-ți stă în fire să te porți așa.” Nici nu evoc cazul, tulburător până la obscenitate, în care îl iubești pe scumpul dispărut. În ocurență, mortul meu nu era nici scump nici mai puțin dispărut. Alesese tocmai acest moment unic din viața sa ca să apară într-a mea. Nu era vreme să filozofez. Pusei mâna pe telefon ca să chem salvarea; amintirea conversației din ajun îmi opri gestul. „Ce coincidență!”, mă gândii. O să urmez oare sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ar fi cuvenit să fi ajuns deja acasă. Pe mine a-nceput să mă doară fundul de la atîta stat pe scaun, zice Angelica, numai eu sînt de vină, recunoaște Delfina roșind puțin în obraji, mă tem că ne-au dat dispărute, că o să ne penalizeze, n-avem și noi dreptul să mai tragem chiulul din cînd în cînd? întreabă Tușica, nu ți face probleme că nici naiba n-a băgat de seamă că am lipsit, și chiar dacă ar fi observat, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de lungi, iar acum mă uit direct la tine cam mirată. SÎnt din zodia...“ Se prea poate să arate taman precum pretinde, dar intensitatea simțirii mele aprinde cum Îi vine mai la Îndemînă amănuntele Înfățișării ei ajunse În privirea mea dispărută. Eu pot să mi-o reprezint cu totul altfel decît În carnea și-n oasele sale, dar, dacă apariția ei Îmi transmite anume semnale, negreșit mi-o Închipui minunată. Și culmea este că o văd instantaneu, ca o răsărire din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cutare. Bănuia că funcționarul o fi trimis cu documentul originar În America vreo fiică ori vreo nepoată de a lui. Era În 1924, anul Întoarcerii Pomenilor de la București și al reformei agrare ajunse În ținutul Sătmarului. Odată cu cardul de identitate dispărut al Mariei, se tăia și ultima punte de legătură cu America. Cetățeana statului Illinois se dizolva În masa țăranilor României Mari, cale de Întoarcere nu se mai arăta cu putință. Era asemenea captivității pe altă planetă, cînd navele cu care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rând, conținutul lor diferit, așa cum spuneam; nu radical diferit, dar, oricum, suficient pentru a ne pune în gardă; în al doilea rând, absența unor texte celebre astăzi, precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; în sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi mai mult sau mai puțin din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan a stat multă vreme „pe tușă”, din cauza milenarismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu mai rămaseră, drept vestigii, decât câțiva stâlpi de susținere, din loc în loc, și altceva nimic. Dar cum peste iarnă se întâmplaseră lucruri cu mult mai rele și toată lumea era veselă și fericită că dădea din nou colțul ierbii, gardul dispărut al secției financiare trecu în contul pagubelor colaterale și fu înlocuit, fără multă tevatură, nu peste mult timp, cu un gard nou și solid, de beton armat. Destinul de funcționar și de stâlp de familie, hărăzit lui Virgil de milostiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Justin și să aibă senzația că de fapt îl privesc ochii lui Margo. Profesorul s-a simțit un moment ceva mai ușurat având impresia efemeră că privirea fiului lui poate însemna un consimțământ din partea-i și, prin el, din partea mamei dispărute. Simțământul de ușurare ar fi fost real dacă Justin nu ar fi bâiguit în acel moment, cu o voce poticnită, singurele vorbe rostite în spital : "Dumnezeu nu există", la care tatăl a murmurat cu greu răspunsul ce îl mai dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
schimbase. Nu mai avea îngăduința să se adreseze fostului lui învățător cu "domnule" și soției lui cu "doamnă", ci cu "tovarăș" și "tovarășă", cuvinte pe care el nu putuse să le rostească niciodată. Nevoile casei în care ținea locul tatălui dispărut erau din ce în ce mai mari, deși muncea din ce în ce mai mult. Morile nu mai mergeau, trebuiau să macine la râșnița din sat o făină neagră, crupoasă. Gustul zahărului ca și cel al cartofului rumenit în untdelemn erau uitate de mult. Cei doi frați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
i l-a purtat mereu: "Un bou a adus-o, un bou a luat-o!" 10 Z, cu siguranță, te întrebi de ce-ți scriu, din când în când. Pur și simplu pentru că eu îi respect foarte mult pe cei dispăruți. Unii prieteni cred că-i respect mai mult pe aceștia, decât pe cei în viață. Când revin în unele orașe în care am prieteni dispăruți, mă fac luntre și punte ca să ajung la ei, în cimitir, pentru a le lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din când în când. Pur și simplu pentru că eu îi respect foarte mult pe cei dispăruți. Unii prieteni cred că-i respect mai mult pe aceștia, decât pe cei în viață. Când revin în unele orașe în care am prieteni dispăruți, mă fac luntre și punte ca să ajung la ei, în cimitir, pentru a le lăsa o floare la căpătâi. Pentru mine, tu ființezi într-un fel de cimitir migrator, ești un dispărut ciudat, așa că, și dacă aș vrea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Tata, semn către lacătul de la gură; interdicție de la marele unchi. Eu, cu aceeași autoritate, confirm tot cu gimnastica pozitivă a părții gânditoare a corpului... Ne-ar interesa Jurnalul. Vorbesc despre Jurnalul pe care l-ai citit la căpătâiul lui Onuț, dispărutul... Hopa, hopa... Schimbare de registru la stilați. Unu: Jurnalul. Doi: "l-ai citit", nu "l-ați citit". Părăsiseră pronumele de politețe, că atâta se prinsese și de mine la gramatică, și reveniseră la pertu. Hopa... Tata, minimalizând ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să nu pară prea rigizi. Se ocupase personal de găsirea atacatorilor lui Dănuț, dar nu era nicăieri nici un semn de ei. Într-o zi, când se uita prin niște documente la arhivă pentru a ajuta populația cu găsirea unei persoane dispărute, ceva îi atrase atenția: la grupul "Ca" nu era înregistrată nici o Amanda. Nu că 1-ar fi interesat prea mult ea. Era înconjurat de femei mult mai frumoase. Dar, deși nu vroia să fie paranoic sau ceva, nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un soldat din efectiv. Comandantul de baterie a dat ordin comandantului de divizion din cadrul căruia lipsea soldatul să fie căutat imediat. Astfel că doi soldați din cadrul divizionului primesc ordin de la comandantul lor să plece în misiunea de a căuta soldatul dispărut. După ce au primit informații asupra locului unde a fost repartizat soldatul respectiv, s-au deplasat într-acolo și au primit informația de la un bătrân care păștea niște bivolițe, precum că soldatul în cauză a băut niște lapte de bivolițe după
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ideea de Dumnezeu ca "Stăpân atotputernic" și "dominator" care "controlează" sau "conduce" toate evenimentele cosmosului, și pe cele referitoare la particulele subatomice, este pentru mine un concept prea antropomorf. Cum să explicăm toate pierderile și pistele oarbe ale evoluției, speciile dispărute, animalele și ființele umane care și-au pierdut viața în mod mizerabil? Cum să explicăm suferințele infinite și tot răul din lume și din istorie? La aceste întrebări concepția unui Dumnezeu atotputernic nu are un răspuns. Polul opus al acestei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de nimicire a cadavrului omenesc au fost întrebuințate din necesitate și nicidecum ca aparținând unui cult oarecare. Așa numitul "Cult al morților" începe numai din momentul când nimicirea cadavrului era însoțită de un ceremonial oarecare, în legătură cu credința religioasă a celui dispărut și cu sentimentele de iubire și fraternitate a celor rămași în viață. Prin cultul morților a dispărut aruncarea cadavrelor omenești pe maidane și locuri virane, dar expunerea lor la aer și la soare tot a mai rămas în unele țări
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca atare, și-a ales, chiar de la început "focul" ca simbol al divinității. De aceia, din timpuri imemoriale până astăzi, credincioșii indiferent de rase și religii aprind lumini în temple și biserici, în case și religii și pe la mormintele celor dispăruți. Focul a fost și este singura jertfă de onoare, pe care omul de totdeauna, a adus-o lui Dumnezeu, căci cu nimic altceva nu I-a putut asemăna măreția și sublimele Sale atribute, decât cu "focul", acest element în care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]