978 matches
-
amarnice dezamăgiri prin care trecuse sfâșiindu-se adânc. După ce nevasta Îl părăsise chiar În noaptea nunții, căzuse - după cum el Însuși spunea În cercuri restrânse - În nesfârșitul gol ce se căscase-n juru-i și se avântase În alcool și-n Împreunări disperate cu femei căzute, găsite pe te miri unde, dăruitoare grăbite de farmece, dar și de boli lumești, pe care bărbatul cu busola pierdută și cu nordul răspândit În toate celelalte puncte cardinale găsise de cuviință să le trateze, până la uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
națiunea. Dar și săgețile pe care i le adusese Ano se terminară repede. Ici și colo, în grădina templului, zăceau dușmani doborâți de săgețile lui Nobunaga. Dar, înfruntându-i arcul, un număr de soldați în armuri se repeziră cu urlete disperate până sub balustradă, după care începură, în sfârșit, să se cațăre pe coridorul podit. — Te vedem, Senior Nobunaga! Nu ne mai poți scăpa! Predă-ți capul ca un bărbat! Inamicii erau îndesați ca ciorile pe salcâm dimineața și seara. Pajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îngheț. Nu uitasem că tata, îngropând via în toamna lui 1928, a avut astfel posibilitatea să mă dea la școală. Lucram cu îndârjire, cu disperare, dar și cu spor. Munca îndârjită și oboseala mă făceau să uit de situația grea, disperată în care mă aflam. Parcă îmi era rușine când mă întâlneam pe drum cu cineva. După îngropatul viei, iau hârlețul tatei și plec la vie, ca să uit de mine însumi. Am luat pe rând la desfundat toate haturile și poienile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aderării României la spațiul Schengen. Numai că, la doar o zi, după anunțul ferm privind amânarea aderării României la zona Schengen, europarlamentarul PDL, Cristian Preda, unul din manipulatorii de bază ai organizației politico financiare din Modrogan, a trecut la măsuri disperate de salvare a obrazului personal. Pentru a și salva pielea și măcar parțial cariera politică, Preda a scris pe blogul personal un fel de autodenunț. „Aveam deja informații, despre reținerea unor prieteni din PPE, în chestiunea accesului nostru în Schengen
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Îl pusesem... Nu! Nu! Cred că l-am uitat În autobuz. Răspunsul ei veni mai greu de data aceasta. Asta ar fi nasol. Am Început să mă Învârt Înnebunită prin cameră. Da, m-am gândit, asta chiar e nasol! Nu dispera, o să-ți iei altul. ― Ești genială, am murmurat către monitor Înainte de a Închide laptopul cu o pocnitură furioasă. Eram moartă fără telefon. Moartă, moartă, moartă. 15 ― Bineînțeles că ești aici, am spus când am intrat În casă. Ca În aproape
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din Australia, iar taică-su e jumătate birmanez, pe un sfert eschimos, iar celălalt sfert e italian“. Cum eu și Brigit eram irlandeze sută la sută, cum puteam să intrăm în competiție cu femeile alea? în mod normal, eram total disperate din cauza felului în care arătam. Mai ales pentru că amândouă eram înalte și ciolănoase. Singurul nostru atu era părul. Al meu era lung și negru, iar al ei era lung și blond. O parte din al ei era chiar natural. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
redecorare. Cu toate astea, se găseau acolo destul de mulți pacienți. Deși era numită „sala de lectură“, toți cei care se aflau acolo scriau. Ce-or fi scriind? m-am întrebat. Scrisori? Totuși de ce compunerea unei scrisori îi făcea să bată disperați cu pumnul în masă și să urle „Nu pot să fac chestia asta“? Fiindcă așa se comportau toți. Nu eram acolo decât de vreo trei secunde și în timpul ăsta vreo cinci izbiseră deja cu pumnul în masă. Alți câțiva mototoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
disperare să pot lua vreun drog. Sau douăzeci. Aș fi dat orice pentru câțiva pumni de pastile de Valium. Sau pentru niște somnifere. Sau pentru niște heroină. De fapt, pentru orice. Toate contribuțiile ar fi fost primite cu recunoștință. Eram disperată după niște marfă. Nu mi se părea că dorința de a lua droguri în niște condiții atât de vitrege mă transforma automat într-o dependentă. Asta pentru că îmi doream cu aceeași intensitate și un pistol. Or, asta nu mă transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să stau cu hârtia în față, am înțeles dintr-odată de ce, în prima seară după ce ajunsesem la Cloisters, toți cei care se aflau în sala de lectură băteau cu pumnii în masă, făceau cocoloașe de hârtie pe care le aruncau disperați de ziduri și urlau: „Nu pot să fac chestia asta!“ Față în față cu întrebările alea, am descoperit că nu voiam deloc să răspund la ele. 37tc "37" Care e cea mai veche amintire a mea? m-am întrebat privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
final, după ce m-am agitat pe-acolo o oră întreagă, m-am forțat să mă opresc și să aștept. Doar să aștept. Să stau, pur și simplu, la un colț de stradă și să arăt ca și cum aș fi avut nevoie disperată de droguri. Oamenii se uitau la mine suspicioși. Era înfiorător. Toată lumea știa de ce eram acolo, iar dezgustul lor era palpabil. Ca să nu mai bat așa de tare la ochi, m-am așezat pe niște scări jegoase din fața unui bloc care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încerce să radă și mai mult din perioada de producție. Competența lui Dawn părea să-i facă povara și mai grea... dar, pe de altă parte, a o refuza pe Vivian nu era o opțiune. În orice caz, aveam nevoie disperată de Carl, ca să scrie cartea. Fără el, nu aveam prea multe șanse de a o finaliza la termen - chiar și Vivian recunoștea asta. De asta și venise, personal, la telefon. — Deci, vreau să te întâlnești cu Morgan, să scoți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de-aici să-i conduci, prin intermediul medicilor indieni, spre Serviciul de Sănătate Publică și spre contracepție și spre orice alt subiect de pe lume care i-ar putea reduce la tăcere, i-ar încurca și i-ar face să se gândească disperați la vreun argument final, care să-ți arate că te înșeli. Inspectorul Flint nu se deosebea de ei. Era mult mai obsesiv, dar tacticile lui erau aproximativ aceleași. în plus, o apucase de la început pe un drum greșit, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gândindu-se ce-o să zică Eva atunci când o să afle ce provocase ultimul ei flirt cu Infinitul. O să aibă el grijă să aibă motive s-o regrete până la moarte. Pe podeaua camerei de zi din casa parohială, Eva Wilt se lupta disperată cu o convingere ce devenea tot mai puternică în mintea ei: cum că apucase să-și vadă ziua morții și că nu mai era nimic de făcut. Era limpede că toți cei cu care luase legătura păreau să o creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ea prin lentilele ochelarilor, închise ochii, se rugă cu o voce șovăitoare, deschise iar ochii, tremură și, în general, se comportă într-o manieră gândită special să provoace amărăciune și disperare în presupusul cadavru, iar atunci când, într-o ultimă încercare disperată de a o determina pe Eva Wilt cea decedată să-și ocupe locul care îi era sortit în corul ceresc, trânti fără veste o rugăciune în care spunea că „Omul născut din femeie nu are de trăit decât o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Știi, majoritatea actorilor care locuiesc aici muncesc pe gratis ca să capete experiență, îmi spune Debbie, citindu-mi evident gândurile. Știu, dau eu din cap. Companiile cinematografice pot să facă asta pentru că sunt atâția care vor să ajungă cineva și sunt disperați să-și treacă orice în CV. Ai văzut toate anunțurile din revistele de actorie? —Mmmm. Exact la asta mă gândeam și eu. Răsfoiam printr-o revistă pentru actori și singurele slujbe oferite erau neplătite. Da, e bătaie de joc. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
persoane ? Mă simt atât de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rolul meu. Îmi este dor de scena mea. Pentru o vreme, frumusețea locului îi ocupă timpul. Apoi se satură. Se retrage. Vizitează mai puțin. Curând, încetează să mai vină. Se închide în Grădina Nemișcării și ajunge să fie deprimată. E disperată după un public. Vorbește cu oricine se nimerește în apropiere. Servitorii, bucătarul, noul animal de casă - o maimuță care i-a fost oferită de curând în dar de Grădina Zoologică Națională, sau oglinda, peretele, chiuveta, scaunul și toaleta. Treptat, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în sud și o crescătorie de fructe de mare în est. Oriunde merge, lui Mao i se spune că au cea mai mare producție sau recoltă. Guvernatorii se află în competiție pentru a-i face pe plac lui Mao. Sunt disperați să-l facă pe Mao să aprobe împrumuturi de stat. Dar apoi întreb: De ce nu raportați adevărul? Dacă a fost secetă, de ce să ziceți că recolta a mers bine? Nu este evident răspunsul, Doamnă Mao? oftează guvernatorul. Mai degrabă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
simtă tragică. Se uită fix la raport și treptat o cuprinde mânia. Cu cât își demonstrează mai mult Wang Guang-mei voința de a suferi pentru Liu, cu atât mai adânc o taie asta pe dinăuntru pe Doamna Mao - acum este disperată să o vadă distrusă pe Wang Guang-mei. În dosul scenei, Wang Guang-mei se luptă cu Gărzile Roșii. A fost târâtă acolo. Ea arată înspre hainele pe care le poartă, un compleu maro, și zice: Acesta este deja un costum. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
medicament pentru tata și pentru ea nimic, nimic, nimic, decât datoria sfântă de a spăla, mătura, curăța, călca, cârpi, bombănind În urma noastră. * Deci mama ar ezita Între aceste excitante proiecte și teama că tata ar putea să observe tentativele ei disperate de ultimă oră, ceea ce l-ar determina să devină pe loc acel om străin și antipatic pe care ea Îl Întâlnește tot timpul În halucinațiile ei cele mai rele și i-ar auzi vocea insuportabilă strigându-i: — Ți-am interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de râs. Generalul duse iar sticla la gură și înghiți încă o doză mare de votcă. Simțea sub frunte doar un strat rece de gheață, ca un glob de cristal prin care vedea cu limpezime lucrurile. „Hm!... Șiretul!... Are nevoie disperată de mine, dar nu vrea să recunoască. țarul s-a convins acum de faptul că Napoleon va ataca Rusia. Nu mai este loc pentru nici o diplomație. Va fi un război adevărat. De aceea a renunțat la recensământul populației din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
soț. Luca n-a sărit niciodată în apărarea nimănui. El alege întotdeauna calea cea mai ușoară. În vreme ce se târa către podiumul unde stătea David, cu câte-un copil încleștat de fiecare picior, Sofia arăta ca o persoană care are nevoie disperată de o proteză dublă de șold. Femeia a înșfăcat microfonul, l-a întors către ea și a bătut în el ca un adevărat profesionist, ca să se asigure că tot ceea ce avea să spună urma să fie auzit în întreaga încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Se purta prietenos, însă adevărul era că se simțea puțin amenințată de frumusețea și de suplețea nou-venitei. A, da, scuze, a intervenit Fiona. Asta e prima dată când vine Alison la club. Sper că nu vă deranjează. Fata avea nevoie disperată de ajutorul nostru. — Da? Julia s-a înviorat vizibil sub impulsul aromei de potențială dramă. — Deci ai ceva probleme cu prima nevastă? Alison a tușit emoționată. S-ar putea spune și așa. Da. — Tipa a dat buzna la nunta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai rezista și se întorcea ca s-o penetreze. Luca s-a lipit de ea și-a început acel du-te-vino al penetrării, apoi a închis ochii în extaz, iar Alison a profitat ca să-l studieze pe bărbatul pe care fusese disperată să-l aibă - indiferent de preț. O rază de lumină își croia drum printre draperii și cădea pe fața lui Luca. Cu acea nuanță a pielii specifică italienilor și cu genele lui lungi, Luca era într-adevăr frumos de ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și de felul în care învăța fetița. Susan și-a spus c-ar fi cazul să se întoarcă la petrecere. Croindu-și drum nesigură printre invitații rămași, femeia a răscolit încăperea cu privirea căutându-l pe Nick. De-acum era disperată să ajungă acasă ca să doarmă și să scape de efectele nenumăratelor pahare de șampanie pe care le dăduse peste cap. Susan i-a văzut pe Deborah și pe Paul purtând o discuție animată în același loc unde-i lăsase mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]