1,412 matches
-
de vedere biologic, ceea ce stimulează absorbția activă a Ca2+ și fosfatului prin mucoasa intestinală, și potențează acțiunea PTH asupra resorbției osoase. La nivel renal parathormonul reduce reabsorbția Ca2+ și fosfatului din tubii proximali și crește reabsorbția de Ca2+ din tubii distali, producând creșterea pierderii urinare de Ca2+. PTH se cuplează la membrana bazolaterală a celulei tubulare și stimulează AMPc, care la rândul său difuzează prin celula către membrana luminală, unde activează un canal de reabsorbție a Ca2+. Fluxul total zilnic de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
unde activează un canal de reabsorbție a Ca2+. Fluxul total zilnic de Ca2+ în ultrafiltratul glomerular este de aproximativ 239 sau 10 000 mg. 67% din acest calciu este reabsorbit la nivelul tubului contort proximal, iar echilibrarea la nivelul tubilor distali se reglează de către PTH. Excreția reală zilnică este de 100-200 mg pe zi (sau 2,5-5 mmol/zi) la nivel urinar și de 50 mg sau 1,1 mmol la nivel cutanat, deci o pierdere zilnică maximă de 250 mg
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele tubilor contorți distali ai nefronilor. La intervale scurte se unesc între ele, crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într un tub central, numit ductul Bellini sau
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de interneuroni atât ascendenți, cât și descendenți. La rândul lor, interneuronii ascendenți activează neuronii motori excitatori situați proximal care determină oral, o zonă circulară de contracție, iar interneuronii descendenți activează neuronii motori inhibitori care determină în sens anal o zonă distală de relaxare (9, 31, 36, 37). Astfel excitația se deplasează de-a lungul peretelui intestinal imediat proximal față de bolul alimentar (fig. 21). Microcircuitele secretomotorii și vasomotorii sunt activate atât de excitarea mecanică a mucoasei cât și de chimismul intestinal, prezența
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este încă suficient cunoscută, s-au acumulat numeroase date privind concentrarea unor proteine în micromediul în care progresează conul de creștere dendritic și axonal, cunoscute inițial ca neurite. La acest nivel există două componente: o membrană (lamellipodium), care delimitează extremitatea distală a conului și prelungiri fine (filopodii), care se extind radiar. Clasic se descriu patru faze de desfășurare a sinaptogenezei: I.stabilirea de contacte între filopodele conului de creștere axonal și prelungirile sau componentele neuronului postsinaptic; II.recunoașterea interneuronală, care se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestie salină excesivă. Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat. ADH determină retenția de apă (emisia de volume mici de urină concentrată), prin creșterea reabsorbției apei în tubii distali și colectori, datorată formării (cAMP-mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale tubulare. Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. În caz de ingestie crescută hidrică, nu și salină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tip cubic, iar între celulele epiteliale apar intercalate capilarele subepiteliale. Când diametrul bronhiolelor scade sub 1 mm, dispar cartilajul, glandele sero-mucoase și nodulii limfatici, iar epiteliul devine cubic, cu sau fără cili. Celulele caliciforme scad numeric și dispar spre porțiunile distale. Devin mai abundente celulele neciliate, proeminente în lumen, denumite celule Clara. Acestea au aparat Golgi și reticul endoplasmatic bine reprezentat și conțin numeroase granulații exocrine dense. Ele sunt implicate în elaborarea mucusului și surfactantului pulmonar. Unitatea funcțională a plămânului este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de eliminare (glucoză, acizi aminați, vitamine etc.). Peste 90% din apa existentă în filtratul glomerular se reabsoarbe la nivelul tubilor uriniferi. Aproximativ 80% este resorbită de tubii proximali în cadrul reabsorbției obligatorii, iar restul la nivelul ansei Henle (6%) și tubilor distali (14%), reprezentând resorbția facultativă. Reabsorbția apei în tubul contort proximal, făcându-se în condiții izotonice față de plasmă, fenomenul este dependent de absorbția activă a clorurii de sodiu, care atrage apa printr-un proces de osmoză locală. În tubul contort distal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din care cea mai mare parte la nivelul tubilor proximali. Spre deosebire de ionii de sodiu, calciu și clor care sunt reabsorbiți predominant de epiteliul tubular proximal, potasiul este reținut de tubii proximali în proporție de 100% și secretat apoi de cei distali. La rândul său, glucoza este integral reabsorbită la nivelul tubilor proximali. Reabsorbția glucozei, având la bază un mecanism enzimatic de transport activ, este limitată de concentrația sa plasmatică. Transportul maxim (Tm) tubular al acesteia atinge 350 mg/min. la bărbat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ansei Henle. În timp ce porțiunea sa descendentă este permeabilă pentru apă, ramura ascendentă este total impermeabilă. Aceasta permite în schimb, reabsorbția sodiului și clorului. În comparație cu tubii proximali, la nivelul cărora predomină celulele cilindrice, bogate în mitocondrii, restul epiteliului tubular, inclusiv tubii distali, prezintă o permeabilitate mai redusă. Aceasta suferă importante modificări sub influența hormonilor implicați în reglarea hidroelectrolitică (ADH, aldosteron etc.). c) Excreția (secreția) tubulară realizează prin procesul invers reabsorbției, transportul unor substanțe din capilarele peritubulare în lumenul tubilor uriniferi. Ca și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pasivă. Dintre ionii apăruți în urină ca produși de secreție tubulară fac parte H+ și K+, iar printre cataboliții excretați figurează ureea, amoniacul și creatinina. Spre deosebire de ionii de hidrogen, care sunt secretați atât de tubii proximali, cât și de către cei distali și colectori, K+ este transportat activ intratubular numai la nivelul acestora din urmă, după ce a fost în prealabil reabsorbit la nivelul primilor. La animalele inferioare și îndeosebi la pești, secreția tubulară reprezintă singura modalitate de îndepărtare a produșilor finali de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
renali de a crește rata reabsorbției ca răspuns la creșterea încărcării tubulare asigură echilibrul glomerulo-tubular. Acesta constă în creșterea proporțională a ratei totale de reabsorbție cu încărcarea tubulară în vederea evitării dezechilibrelor create de variațiile filtrării glomerulare. Prevenind supraîncărcarea segmentelor tubulare distale când rata filtrării glomerulare crește, echilibrul glomerulo-tubular acționează ca o a doua linie de apărare ce tamponează efectele variațiilor spontane ale fluxului lichidian asupra debitului urinar. Cei doi factori determinanți ai procesului de reabsorbție în capilarele peritubulare sunt reprezentați de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la normalizarea presiunii sanguine și a volumului extracelular ca urmare a amplificării reabsorbției hidro-saline tubulare. În afara efectelor vasoconstrictoare a arteriolelor eferente, angiotensina II stimulează secreția de aldosteron și creșterea reabsorbției ionilor de sodiu la nivelul tubilor proximali, anselor Henle, tubilor distali și tubilor colectori prin mecanismul activării directe a pompei Na-K ATP-aza membranară a celulelor epiteliale tubulare. Spre deosebire de aldosteron care activează reabsorbția ionilor de sodiu și secreția (excreția) ionului de potasiu la nivelul tubilor colectori, hormonul antidiuretic (ADH) determină creșterea reabsorbției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tubulare. Spre deosebire de aldosteron care activează reabsorbția ionilor de sodiu și secreția (excreția) ionului de potasiu la nivelul tubilor colectori, hormonul antidiuretic (ADH) determină creșterea reabsorbției tubulare a apei ca urmare a permeabilității crescute pentru apă a celulelor epiteliale din tubulii distali, colectori și ductele colectoare. Contribuind la retenția apei în organism când există riscul deshidratării, ADH reprezintă factorul hormonal de bază în controlul gradului de diluție sau de concentrare a urinii. La deplasarea rapidă a apei din celulele epiteliale în spațiul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
8.2. Controlul endocrin al diurezei, contrar celui nervos, se exercită mai mult asupra reabsorbției tubulare decât asupra filtrării glomerulare. El este dominat de intervenția hormonului antidiuretic (ADH), ca principal factor de activare a resorbției de apă la nivelul tubilor distali și de participarea aldosteronului la reabsorbția sodiului și eliminarea potasiului tubular. Hormonul antidiuretic retrohipofizar este octapeptid, secretat de nucleul supraoptic din hipotalamusul anterior și depozitat în hipofiza posterioară. Acțiunea st antidiuretică a fost pusă în evidență de Starling și Verney
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
distal și canalului colector a fost inițial pusă pe seama activării hialuronidazei și depolimerizării acidului hialuronic din substanța fundamentală a epiteliului tubular (Ghineținski, 1958). În ultimii ani, s-a precizat că efectul antidiuretic se datorează deschiderii porilor și creșterii permeabilității tubilor distali pentru apă de către AMP ciclic rezultat din activarea adenilciclazei membranare în prezența ADH (Sutherland, 1968). Lipsa hormonului antidiuretic în diabetul insipid face ca pierderea zilnică de apă prin urină să depășească de 5-20 de ori eliminarea normală. Această pierdere, ducând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se ține seama că din cei aproximativ 50 de litri de apă din organismul unui subiect de 70 kg, doar 11,5 litri constituie lichidul interstițial și numai 3,5 litri plasma sanguină. Concomitent cu resorbția apei la nivelul tubilor distali și colectori, dependentă de nivelul secreției de ADH, crește reabsorbția tubulară de Na+, aldosteronodependentă. Aldosteronul, ca principal mineralo-corticoid este secretat în cantități infime de aproximativ 150 g/zi de către zona glomerulară a corticosuprarenalei. Concentrația sa plasmatică, deși atinge doar 0
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
08 g% (de 1000 ori mai mică decât a cortizolului), este suficientă pentru a asigura la om 95% din activitatea mineralocorticoizilor. Cea mai importantă proprietate a aldosteronului este, de departe, activarea reabsorbției de Na+ la nivelul ansei ascendente Henle tubilor distali și colectori. Secundar reabsorbției de sodiu, crește resorbția tubulară de apă și clor, precum și excreția de potasiu. Hipokaliemia de schimb cu ionii de sodiu se însoțește frecvent de alcaloză, rezultată din trecerea H+ odată cu K+ în tubii uriniferi, pentru a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în hipofiza posterioară. Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina) este arginin-8-vasopresina legată în materialul neurosecretor de un suport proteic denumit neurofizină de care se desface în momentul eliberării. Pe plan fiziologic, ADH posedă două acțiuni principale. Prima privește resorbția apei din tubii distali și colectori, participând la procesul de concentrare a urinei. Efectul antidiuretic este, în general. rapid, dar de scurtă durată. El se realizează prin mecanismul creșterii permeabilității tubulare de către AMPciclic rezultat din activarea adenilatciclazei membranare. La realizarea modificărilor enzimatice de permeabilizare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
paratiroidiană reducând activitatea osteoclastelor și conținutul în calciu al plasmei, determină fenomene de tetanie latentă sau manifestă. La nivel renal, metabolitul dehidroxilat al vitaminei D3 în pozițiile 1 și 25 [1,25(OH)2D3] potențează resorbția calciului în oase, tubii distali și mucoasa intestinală. II.7.6.1. Reglarea secreției de parathormon (PTH) Sinteza și eliberarea PTH sunt dependente de concentrația ionilor de calciu din plasmă. Hipocalcemia stimulează, iar hipercalcemia inhibă secreția hormonului prin mecanismul acțiunii directe a calciului asupra celulelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proxim și remotum. Mușchiul ciliar format dintr-o porțiune cu dispoziție circulară (sfincter ciliar) inervat de parasimpatic și o altă porțiune cu orientare radiară inervată de simpatic. Fibrele circulare au rol în acomodația proximală, iar fibrele radiale intervin în acomodația distală. Acomodația fiind act reflex, calea sa aferentă este reprezentată de nervul optic, bandeletele optice, regiunea pietectală și de aici prin bifurcare, la cei doi nuclei Edinger-Westphal mezencefalici. Calea eferentă a acomodației proximale este parasimpatică, ajunge prin nervul oculomotor comun (nervul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Calea eferentă a acomodației proximale este parasimpatică, ajunge prin nervul oculomotor comun (nervul III) la ganglionul ciliar și prin nervii ciliari scurți, la zona circulară a mușchiului ciliar. Atropina blochează acomodația proximală, iar ezerina o prelungește. Calea eferentă a acomodației distale este simpatică cu punct de plecare hipotalamic prin simpaticul cervical, plexul pericarotidian, ganglionul Gasser, ramul oftalmic al trigemenului și nervii ciliari lungi spre zona radială a mușchiului ciliar. Receptorul este de tip 2-adrenergic. iar mediatorul chimic noradrenalina. II.11. REGLĂRI
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
variabilă, definite ca „sindroame dureroase cronice”. Acestea au întotdeauna și o componentă vegetativă simpatică hiperactivă, care nu se limitează la un nerv sau un teritoriu nervos, este disproporționată față de evenimentul inițiator (de obicei traume ușoare) și poate implica întreaga porțiune distală a unui membru (IASP, 1994; Willner și Kow, 1997). Manifestările clinice implică transpirație, vasodilatație, vasospasm, tulburări trofice ale unghiilor și părului. Patogenia exactă nu este cunoscută, există numeroase ipoteze privind integrarea eronată a reflexelor simpatice, interacțiuni medulare între medierea simpatică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și la CRPS I. Eritromelalgia Reprezintă apariția de eritem și durere cu aspect de arsură la creșterea temperaturii locale, poate fi idiopatică primară sau ca reacție la medicamente, afecțiuni sau neuropatii. Patogenia este probabil înrudită cu CRPS. Neuropatia fibrelor mici (distale) Aspectul clinic caracteristic este de durere, senzație de arsură, furnicături și amorțeli la capătul distal al membrelor, cu cât mai distal, cu atât mai puternic, sau cu aspect de mănușă/șosetă. Acestea se însoțesc de lipsa transpirației în zonele afectate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sub numele de „neuropatie radiculară senzorială familială”, neuropatia ulcero-mutilantă, sindromul Thevenard, trofonevroză familială, mal perforant plantar și siringomielia familială (Auer-Grunbach, 2008). Subtipul 1C este cunoscut și sub numele de sindromul Charcot-Marie-Tooth. Este o boală autozomal-dominantă, cu deficit senzorial în părțile distale ale extremităților, mai ales la membrele inferioare, ulcerații perforante cronice ale picioarelor, cu destrucții ale osului subiacent. Simptomatologia apare la sfârșitul copilăriei sau la începutul adolescenței, și este progresivă. Se însoțește de surditate neurogenă și atrofia musculaturii peroniere. Histopatologie: apare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]