1,099 matches
-
franceza, italiana, engleza și germana. Revenit în țară după un periplu de studii în străinătate, lui Horia Macellariu i s-a încredințat comanda mai multor nave de luptă, printre care torpilorul "Vârtejul", monitoarele (cuirasate fluviale) "Lascăr Catargiu" și "Mihail Kogălniceanu", distrugătorul "Regina Maria". De asemenea, a lucrat în cadrul organismelor militare de conducere (Ministerul de Război, Inspectoratul General al Marinei, Divizia de Mare, ca șef de stat major), dobândind o vastă experiență profesională. A fost și profesor, șef al Secției Marină, la
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
funcția de șef de stat major la Marinei la Marele Cartier General. La 20 august 1941, comandorul Macellariu a fost numit șef de stat major român în cadrul Misiunii Navale Germane din România, iar după patru luni, comandant al Escadrilei de distrugătoare compusă din patru nave puternice, calitate în care era comandant operativ al forțelor navale române și germane din Marea Neagră. În această calitate, a executat numeroase misiuni de luptă pentru asigurarea minărilor, apărarea litoralului și a convoaielor care executau transporturi pe
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
României" și cu Ordinul militar german Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (21 mai 1944). Ca urmare a conducerii operative a forțelor navale în luptă, Marina Română nu a avut pierderi majore în nave de luptă, nefiind scufundat nici un distrugător și nici un submarin. În noaptea de 23/24 august 1944, viceamiralul Ioan Georgescu, șeful Statului Major al Marinei Române i-a ordonat contraamiralului Macellariu să înceteze orice subordonare față de Comandamentul german, să oprească luptele contra sovieticilor și să riposteze în
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
maritim punte - 1943, sergent major în rezervă - 1944, căpitan de rangul 2 - 26 octombrie 1950, căpitan de rangul 1 - 21 iunie 1951, contraamiral - 1953, degradat la gradul de sergent major în rezervă - 1959, contraamiral (r). Voluntar (febr. 1938), îmbarcat pe Distrugătoarele "Mărășești" și "Ferdinand" și Canoniera "Stihi" (mai 1938 - 1944). Lider al Sindicatului Marinarilor din Portul Constanța și marinar pe nave portuare (1944 - 1948). Secretar al Comitetului Județean Tulcea al P.M.R. (1948) și locțiitor politic al directorului Canalului Dunăre - Marea Neagră. Membru
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
cel mai periculos moment" al războiului, japonezii încercând reeditarea succesului de la Pearl Harbor. Vasele britanice fuseseră mutate însă în Atolul Addu, la 600 mile sud-vest de Ceylon. Cu toate acestea, flota britanică a pierdut un portavion, după crucișătoare și două distrugătoare, iar escadrilele de avioane britanice au suferit pierderi foarte grele. Flota britanică a fost retrasă mai departe, în Africa de Est până în 1944. Ceylonul era apărat de artilerian de coastă staționată pe Insula Horsburgh din Insulele Cocos. În urma activităților subversive
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
ca rută pentru transportul de minereu de fier din Suedia spre Germania, via Narvik. Marina militară germană dorea să aibă baze militare în Norvegia. Inviolabilitatea teritorială a țării a fost încălcată când tancul petrolier german "Altmark" a fost abordat de distrugătorul britanic "HMS Cossack" în apele teritoriale norvegiene pentru a elibera marinarii civili englezi ținuți captivi pe vasul german. ("Vedeți și":incidentul Altmark). În ciuda tuturor presiunilor, Norvegia a încercat să-și păstreze neutralitatea, dar a fost atacată și ocupată de Germania
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
trei funcții. Un dualism fals și o teologie a acțiunii Zoroastru este considerat ca un propovăduitor al dualismului. În realitate, teologia sa nu trebuie redusă la atât. Primul dintre arhangheli, Spenta Mainyu, are un frate geamăn, Angra Mainyu, „spiritul Răului”, „distrugătorul”. Egali și neutri la originea ciclului cosmic, cei doi gemeni s-au separat apoi, fiecare alegând calea așa cum au dorit: unul s-a pronunțat pentru dreptate, altul pentru înșelătorie. Angra Mainyu luptă cu înverșunare pentru a strica buna creație a
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
avioane, lansate de pe 6 nave portavion. Ca rezultat al atacului, 4 cuirasate au fost scufundate (două fiind ulterior ridicate, reparate și trimise în luptă spre sfârșitul războiului), iar alte 4 au fost avariate. Japonezii au distrus și 3 crucișătoare, 3 distrugătoare, 1 puitor de mine, 188 de avioane, au omorât 2.402 persoane și au rănit 1.282 de persoane. Pierderile suferite de partea japoneză au fost minimale: 29 de avioane doborâte, 4 mini-submarine scufundate, 65 de persoane omorâte sau rănite
Atacul de la Pearl Harbor () [Corola-website/Science/306751_a_308080]
-
avea armele necesare (mai ales torpile) pentru atacarea vaselor celor mai importante, iar echipajele fuseseră instruite să atace obiectivele cu cea mai mare valoare, mai ales cuirasate și portavioane, iar dacă acestea nu puteau fi găsite, să atace crucișătoare și distrugătoare. Bombardiere în picaj urmau să atace obiectivele la sol, anume avioane parcate pentru ca acestea să nu poată să decoleze și să treacă la contraatac. Când li se termina combustibilul, planul era ca ele să se întoarcă la portavioane și apoi
Atacul de la Pearl Harbor () [Corola-website/Science/306751_a_308080]
-
au lansat minisubmarinele cam la ora 01:00 pe data de 7 decembrie. La 03:42 vasul american culegător de mine "Condor" a observat periscopul unuia dintre minisubmarine în partea de sud-vest al intrării spre Pearl Harbor și a alertat distrugătorul "Ward". Acel minisubmarin proobabil că a reușit să intre în golf, dar "Ward" a distrus un altul la 06:37, ceea ce a constituit primele focuri trase de americani în al doilea război mondial. Un minisubmarin la nord de insula Ford
Atacul de la Pearl Harbor () [Corola-website/Science/306751_a_308080]
-
Africii și din Grecia, flota italiană "Regia Marina" a acționat cu extremă prudență după atacul de la Tarento. A fost plănuit un atac împotriva flotei comerciale britanice staționată în porturile grecești, cu participarea cuirasatului "Vittorio Veneto", a opt crucișătoare și nouă distrugătoare. Pe 27 martie 1941, forța navală italiană a ridicat ancora din Sicilia. Contraspionajul britanic a interceptat și descifrat comunicațiile italiene. Din portul Alexandria au plecat în întâmpinarea italienilor trei cirasate, portavionul "Formidable", mai multe crucișătoare și nouă distrugătoare. Din Creta
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
și nouă distrugătoare. Pe 27 martie 1941, forța navală italiană a ridicat ancora din Sicilia. Contraspionajul britanic a interceptat și descifrat comunicațiile italiene. Din portul Alexandria au plecat în întâmpinarea italienilor trei cirasate, portavionul "Formidable", mai multe crucișătoare și nouă distrugătoare. Din Creta s-au alărat acestei flote mai multe vase de sprijin. Pe 28 martie, avioanele torpiloare britanice au atacat flota italiană la Capul Matapan în largul coastelor Peloponezului. O parte a flotei a scăpat cu fuga, în vreme ce cealaltă parte
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
a flotei a scăpat cu fuga, în vreme ce cealaltă parte a rămas să protejeze cucisătorul greu "Pola", care era puternic avariat. Aceste ultime vase au fost urmărite și atacate de britanici, care au reușit să scufunde trei crucișătoare grele și două distrugătoare și să avarieze un cuirasat. Britanicii au pierdut doar un avion. Italienii nu au mai fost capabili să organizeze o altă ofensivă navală tot restul războiului. Impotanta victorie aliată de la Capul Matapan a fost însă contrabalansată de sosirea avioanelor Luftwaffe
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
a organizat Operațiunea Piedestal. Obiectivul acestei operațiuni era de a trimite ajutoare Maltei prin intermediul unui convoi format din 14 nave comerciale. Pe 10 august 1942, convoiul a părăsit Gibraltarul escortat fiind de trei portavioane, două cuirasate, patru crucișătoare și 14 distrugătoare. Convoiul a fost atacat imediat de submarinele și avioanele germane. Pe 11 august a fost scufundat portavionul britanic HMS Eagle. Până pe 13 august, germanii reușiseră să mai scufunde încă nouă vase comerciale, trei crucișătoare, un distrugător, dar în porturile malteze
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
patru crucișătoare și 14 distrugătoare. Convoiul a fost atacat imediat de submarinele și avioanele germane. Pe 11 august a fost scufundat portavionul britanic HMS Eagle. Până pe 13 august, germanii reușiseră să mai scufunde încă nouă vase comerciale, trei crucișătoare, un distrugător, dar în porturile malteze au reușit să ajungă un petrolier și alte cinci vase comerciale, iar garnizoana insulei a continuat să reziste. La încheierea războiului, cetățenii Maltei au fost decorați pentru eroismul lor cu Crucea George, care de atunci apare
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
un singur bombardier . Până la mijlocul anului 1942, Flota combinată japoneză a ajuns să controleze o zonă uriașa, chiar dacă era lipsită de aportul portavioanelor, avioanelor și echipajelor aeriene, dar și a de apărare a flotei, dar și cargoboturilor, tancurilor petroliere și distrugătoarelor necesare pentru susținerea ei. Mai mult, doctrina Flotei era nepotrivită să execute propusa ‚barieră” defensivă În loc de aceasta, japonezii au decis să execute două atacuri adiționale, atât în sud, cât și în centrul Pacificului. În vreme ce Yamamoto s-a folosit de elementrul
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
datorită lipsei de alimente și medicamente. Ofensivele au fost sprijinite de o serie de convoaie de aprovizionare maritime prost gândite (numite „Tokyo Express” de către americani), interceptate deseori de navele militare americane. Japonezii au pierdut în aceste lupte o serie de distrugătoare pe care nu le-a mai putut înlocui până la sfârșitul războiului. Trupele japoneze au numit Guadalcanalul „Insula Morții”. Supraviețutorii japonezi au fost evacuați de un convoi „Tokyo Express”, iar asaltul final american a fost dat împotriva unor poziții pustii. La
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
a 11-a germane, celor mai importanți generali și admirali sovietici li s-a ordonat să se îmbarce pe submarine și să fugă din oraș. Orașul a fost cucerit pe 29 iunie 1942. Au fost capturate un crucișator ușor, patru distrugătoare, patru vase de transport și două submarine. Soldații sovietici au continuat să lupte chiar și după ce instalațiile defensive fuseseră distruse de tirurile artileriei germane. Fumul exploziilor și incendiilor, despre care s-a pretins că ar fi fost datorat folosirii de către
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
18 ianuarie 1929 în orașul Buzău. A efectuat studii la Școala de Ofițeri de Marină din Constantă și apoi la Academia Militară Generală din București. După absolvirea facultății, a deținut funcțiile de comandant al Unității de Luptă Artilerie la bordul distrugătorului "Mărășești", șef al Biroului Cadre la Flotila de Dunăre, secretar al Consiliului Militar în C.M.M., comandantul distrugătorului 2 din Divizionul 418 Distrugătoare al Brigăzii 214 Nave, șef de stat major al Bazei 42 Maritime, specialist Observare Transmisiuni și șef al
Sebastian Ulmeanu () [Corola-website/Science/307459_a_308788]
-
și apoi la Academia Militară Generală din București. După absolvirea facultății, a deținut funcțiile de comandant al Unității de Luptă Artilerie la bordul distrugătorului "Mărășești", șef al Biroului Cadre la Flotila de Dunăre, secretar al Consiliului Militar în C.M.M., comandantul distrugătorului 2 din Divizionul 418 Distrugătoare al Brigăzii 214 Nave, șef de stat major al Bazei 42 Maritime, specialist Observare Transmisiuni și șef al Secției Observare Radiotehnica și Vizuală în C.M.M., comandantul Regimentului 110 Radiotehnic și Transmisiuni, comandantul Diviziei 42 Maritime
Sebastian Ulmeanu () [Corola-website/Science/307459_a_308788]
-
Generală din București. După absolvirea facultății, a deținut funcțiile de comandant al Unității de Luptă Artilerie la bordul distrugătorului "Mărășești", șef al Biroului Cadre la Flotila de Dunăre, secretar al Consiliului Militar în C.M.M., comandantul distrugătorului 2 din Divizionul 418 Distrugătoare al Brigăzii 214 Nave, șef de stat major al Bazei 42 Maritime, specialist Observare Transmisiuni și șef al Secției Observare Radiotehnica și Vizuală în C.M.M., comandantul Regimentului 110 Radiotehnic și Transmisiuni, comandantul Diviziei 42 Maritime, locțiitor al comandantului Marinei Militare
Sebastian Ulmeanu () [Corola-website/Science/307459_a_308788]
-
Militare de Ofițeri de Marină (1947 - 1949) și apoi pe cele ale Academiei Militare Generale - Facultatea de Marină (1950 - 1952). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost ofițer cu navigația pe nava-școală "Libertatea", șef de stat major la Divizionul 418 Distrugătoare, ofițer secund, respectiv comandantul distrugătorului D 11. Este încadrat apoi în Direcția Operații a Marelui Stat Major al Armatei Române, unde a îndeplinit funcțiile de ofițer direcțional pentru Flotila de Dunăre, ofițer direcțional pentru Forțele Maritime Militare în Secția Operații
Mihai Aron () [Corola-website/Science/307460_a_308789]
-
1947 - 1949) și apoi pe cele ale Academiei Militare Generale - Facultatea de Marină (1950 - 1952). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost ofițer cu navigația pe nava-școală "Libertatea", șef de stat major la Divizionul 418 Distrugătoare, ofițer secund, respectiv comandantul distrugătorului D 11. Este încadrat apoi în Direcția Operații a Marelui Stat Major al Armatei Române, unde a îndeplinit funcțiile de ofițer direcțional pentru Flotila de Dunăre, ofițer direcțional pentru Forțele Maritime Militare în Secția Operații, ofițer cu operațiile și locțiitor
Mihai Aron () [Corola-website/Science/307460_a_308789]
-
drumuri și poduri. După absolvirea facultății, a activat pe monitorul „Bucovina” din cadrul Flotilei Fluviale Galați, apoi comandant de pluton la Depozitele Marinei de la Constanța, îmbarcat pe canoniera „Lepri”, ajutor cu navigația și transmisiunile pe canoniera „Dumitrescu” și transmisionist la bordul distrugătorului „Regina Maria”. Ulterior a fost numit în funcția de ofițer cu navigația și transmisiunile, respectiv ofițer secund la bordul navei-bază "Constanța". A avansat pe scara ierarhică a Marinei Militare Române, devenind comandant secund al E.C.P., șef birou în cadrul Serviciului Educație
Grigore Marteș () [Corola-website/Science/307464_a_308793]
-
navale înregistrând atunci succese notabile. Realizarea statului național unitar român, în anul 1918, în urma unirii tuturor provinciilor istorice românești, a permis, în perioada interbelică, dezvoltarea flotei militare. În urma eforturilor conducerii marinei, au intrat în dotare noi tipuri de nave, precum distrugătoarele de tip „M” - „Mărășești” și „Mărăști” și de tip „R” - „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”, primul submarin românesc, „Delfinul”, a doua navă-școală „Mircea”. În anul 1939, la Galați, a fost lansată la apă și prima navă militară de construcție românească
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]