6,052 matches
-
putea fi ignorat: uciderea prin crucificare a lui Isus din Nazaret, unul dintre numeroșii profeți evrei care propovăduiau cuvântul Domnului În provinciile romane, Îl preschimbase pe acesta În Hristos, proiectându-l În mit Întemeietor de religie. Templierii nu trebuiau doar distruși, ci, În primul rând, compromiși. Era obligatoriu, de aceea, ca discreditarea să se bazeze pe o motivație gravă și convingătoare, care să excludă posibilitatea reînvierii gândirii lor, a filozofiei politice care Îi animă. Iar calea cea mai eficientă de realizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stâncă sau după o movilă de nisip, nu va avea aceeași soartă ca acela ce continua să se vaite și să blesteme, străduindu-se în același timp, fără să reușească prea mult, să oprească sângele ce-i gâlgâia din piciorul distrus. Dintr-o dată, chiar cu cea din urmă lumină a zilei, silueta subțire a lui Gacel Sayah se profilă pentru o clipă pe creastă, făcând ca unul dintre ei să strige, arătând exact locul: — E acolo! E acolo! La stânga! Armele răsunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
băga din nou în casă, deci arăta de parcă în curtea noastră s-ar fi proțăpit noapte de noapte statuia nedezvelită a Piticului de Grădină. Lui îi atârna pe burtă o pungă de piele plină de cuțite încă neascuțite și deja distruse, căci le alegea numai după inspirație. Pe unele le ascuțea de mai multe ori, pe altele niciodată. După fiecare „meștereală“ dispărea în dosul perdelei murdare pe care se vedea mai bine de o jumătate de oră umbra lui aprinzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vin ieftin și clocit, în mâini nesigure. Să-mi fac loc printre ei fără a-mi umple hainele de scrum sau vin era versiunea secolului XX a trecerii pe sub furcile caudine. Era încă devreme după aparențe. Nimeni nu părea prea distrus, părul și machiajul erau încă la locul lor. Petrecerile astea de pe Castle Road aveau în ele un amestec ciudat de oameni, ca și casa în sine; tinerii avocați prieteni cu Ajay, grupul artiștilor care îi cunoșteau pe Tom, Paul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
decupat cu ciobul verde al sticlei de lapte. Țin minte că zâmbeam și, chiar dacă afară ploua torențial, lucru care înrăutățea și mai tare starea mea sufletească, chiar dacă părul lui Bogdan era verde, asta n-a fost un impediment. Începu, aproape distrus și zgâriat, un animat celebru cu Daffy Duck, surprinzându-mă, întrucât nu mă așteptam. - A, scuză-mă, e un animat cu Daffy la început, am zis încurcat, cred că se termină imediat. Și într-adevăr filmul dispăru. Un deșert. Dune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în cazul în care mai putea fi vorba de vreo soartă din clipa în care îi apăruse în cale acest țânc. Ce era, deci, de făcut? Mircea Cârpenișteanu se ridică din fața oglinzii și făcu vreo câțiva pași prin încăpere, aproape distrus. Să se lase de scris nu putea, deși luase în calcul de mai multe ori această variantă. Dar altceva pur și simplu nu știa să facă și nici nu voia. Doar nu se putea apuca de afaceri la această vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în spital? În mod normal, în condițiile date, ar fi trebuit s-o ia de la zero, Mircea simțea asta, dar nu știa cum să transpună acest gând în fapte. În clipa în care Mircea ieși din spital, era un om distrus. Fără dorințe. Fără idealuri. Se uita la tinerii care forfoteau în jurul lui pe stradă, absent, întrebându-se numai dacă vreodată Măceș va păți la rândul lui ceea ce pățise el. Fără îndoială că da, se gândea Mircea, era în firea lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Du-tei-n pula mea, Ciorane, zise apoi Luca bucuros, cu un accent țigănesc. Sau, mă rog, du-te-n pula ta, continuă el, aruncând pula lui Cioran în fața acestuia. Apoi înșfăcă actul și fugi pe ușă, lăsând în urmă doi oameni distruși. Dar nici că-i păsa. Peste câteva zile numai, Luca Dinulescu ajunsese la apogeul carierei sale. Asta pentru că, plimbându-se agale prin marile orașe ale lumii, Londra, Paris, New York, Milano sau Madrid, el era adulat și asaltat de mii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Nici unui membru al comunității internaționale nu-i veni să creadă însă că o țară atât de săracă poate naște vreun eveniment de indiferent ce fel, fie negativ sau pozitiv, astfel că incidentul se stinse de la sine, din lipsă de credibilitate. Distrus, hotărât să moară cu orice preț, deși se dovedise că nici asta nu mai putea fi o soluție de când aparenta moarte recentă îl trimisese într-unul din cele mai oribile locuri ale lumii, Abdulah se decise să mai încerce încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
textul ferparului din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atît Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cît și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
1970, cu urmări nu numai asupra solului, ci și a oamenilor, rămași fără locuințe și cu avutul pierdut. Fenomenul a fost descris cu lux de amănunte de Toader Gh. Miron Boca, care dă și tabelul cu numele celor cu casele distruse. Ca urmare a alunecărilor de teren, vatra satului Lunca s-a mutat spre sud. Pe dealul Runcului, în urma scufundărilor de teren, s-au format bălți alimentate de apa ploilor și zăpezilor. Una dintre aceste bălți este cunoscută sub numele de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ceva. Oamenii s-au deșteptat unii pe alții, își strâng lucrurile și coboară pe la rude și prieteni. Puține materiale din fostele case și lucruri au putut fi salvate și încărcate în căruțele și tractoarele CAPuluiî Tablou cu cei cu casele distruse și care s-au mutat în alte locuri, dar, în special, în cartierul „șalic”: 1. Costică V. Rusu 2. Ioana Al. Rusu 3. Dumitru Gh. Trandafir 4. Milian Șt. Trandafir 5. Ștefan Gh. Trandafir 6. Dumitru P. Curteanu 7. Zamfirița
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cât și incinerația specific ritualului creștin. Ritul incinerației este ilustrat pe Valea Berheciului, la Bărboasa, în comuna Oncești, la punctul numit „Gălănești”, în partea de apus a bazinului Dunavățului. Au fost identificate 93 morminte, câteva cu inventarul complet, celelalte fiind distruse în urma lucrărilor agricole. Urnele funerare cu capac au fost lucrate la mână, în tehnica La Tèneului geto-dacic, sau la roata olrului. Urnele funerare de la Băișoara are analogii cu cele descoperite la Poenești, la Bărboasa unde ritul funerar este incinerația, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se poate bizui întotdeauna pe mine. — Adică vrei să spui că ești gata s-o primești înapoi? N-aș șovăi nici o clipă. Păi cum, o să aibă nevoie de mine mai mult ca oricând. Când o să fie singură, și umilită, și distrusă ar fi îngrozitor să n-aibă unde să se ducă. Nu părea să aibă nici un fel de resentiment. Presupun că era o comportare banală din partea mea că mă simțeam puțin supărat de lipsa lui de demnitate. Poate că a ghicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le descifreze. În clipa aceea, galera se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-ar fi creat pe neașteptate un vârtej. Bargello se apropiase și se uita În jur perplex. - Dar... sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra cadavrelor. Două purtau Însemnele ofițerilor din marină: comandamentul probabil, și comito, secundul său, care comanda vâslașii. Al treilea era Înveșmântat În niște straie somptuoase, care parcă fluturau În jurul său asemenea unor aripi Întinse. Straie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puternic, de gogoașă de ristic, al cernelii. Acolo, Înăuntru, se aflau Înainte niște scrisori, pe care asasinul le luase. Această ipoteză era Întărită de o pată Întunecată dintr-un colț al traistei, lângă un fragment dintr-o pană de scris distrusă. În cufăr se mai găseau o riglă din alamă și un compas. - Cheamă-l pe hangiu, zise către bargello. În scurt timp, acesta reveni Însoțit de un omuleț tremurător, care se apropie parcă lunecând pe lângă perete, În Încercarea evidentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
șira spinării lui Rigo, În dreptul inimii, arătând ceva. Două tăieturi paralele și adânci, pe vesta carbonizată. Scoase daga din buzunarul interior al hainei și introduse delicat lama În una din tăieturi. Oțelul pătrunse fără să Întâmpine nici o rezistență În țesuturile distruse. Tot În tăcere, sondă și cealaltă rană, cu același rezultat. Apoi se uită țintă la bargello, cu o mutră suficientă. - Și, cuprins de flăcări și de remușcări, s-a Înjunghiat În spate? Omul nu zise nici pâs. - Mai degrabă, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de la o familie înstărită la alta, prinzând încetul cu încetul gustul băuturii, până ce nu s-a mai putut desprinde de ea, lucru care a împiedicat-o să-și mai găsească de lucru. Dată afară de peste tot, umblând de colo-colo, refuzată, distrusă. Ani întregi nu i-a mai rămas decât comerțul urât mirositor cu piei de iepuri, cârtițe, nevăstuici, dihori și vulpi, încă sângerânde, de abia jupuite cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spune, iar războiul se termină. Clinica se goli încetul cu încetul, ca și străzile orașului. Cafenelele nu mai merseră la fel de bine, iar Agathe Blachart avu tot mai puțini clienți. S-au întors în oraș fiii și soții. Unii nevătămați, alții distruși. Mulți nu se întoarseră niciodată, desigur, dar, în ciuda evidențelor, unii și-au păstrat întotdeauna speranța că-i vor zări dând colțul străzii, intrând în casă, așezându-se la masă și așteptând ulciorul cu vin. Familiile care îi aveau pe ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se intersectează niciodată cu ale noastre. În sertarele birouașului erau aranjate cu grijă foi de calendar smulse, din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care le reprezentase. Destinat le păstra. Fiecare cu nebuniile lui. Sertarul cel mai mare era închis cu cheia. Și știam că nu e nevoie să caut această cheiță care trebuia să fie neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în epoci variate. Belle de jour, Clălis, Lysia erau parcă trei întrupări ale aceluiași suflet, un suflet ce dăduse trupurilor care-l înveșmântaseră un zâmbet identic, o blândețe și o strălucire fără pereche. Aceeași frumusețe, pierdută și regăsită, născută și distrusă, apărută și dispărută. Văzându-le astfel, una lângă alta, te lua amețeala. Treceai de la una la alta, dar o regăseai pe aceeași. Era în asta ceva pur și diabolic, un amestec de seninătate și groază. În fața unei asemenea statornicii, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sabie pe-acolo, să pupăm mâinile, despre asta ar trebui scris, comunismul ăsta a afectat tot, noi am condamnat doar prin cifre: canal, femei însărcinate, omorâte prin chiuretaje făcute aiurea, de neprofesioniști, că altfel nu era voie, biserici dărâmate, elite distruse, câți și cum au murit, dar despre distrugerea fibrei naționale nu scrie nimeni, despre duplicitate, minciună, prefăcătorie, coloană vertebrală, despre dispriția capacității noastre de a trăi împreună, că suntem speriați de bombe, istoria nu s-a terminat, cum zicea unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de pe jos, cu care face o gaură în mijlocul ciorapului, lărgește gaura și țac: s‑au și dus firele, așa de fin e ciorapul, că e aproape invizibil. Totuși e clar că unde mai înainte a fost ciorap, acum e totul distrus și nu se mai află nimic. S‑a destrămat. Faptul că părul ei lucește se explică prin pieptănatul îndelung cu peria, de sute de ori. Părul se cere îngrijit astfel, așa cum untul se cere uns pe pâine, cu condiția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ai comitetelor de întreprindere. Conferința stabilește următoarele revendicări: 1. Revocarea scumpirilor, 2. Stoparea devalorizării șilingului. Ca replică, guvernul cere apărarea libertății periclitate de acțiunile necugetate ale muncitorimii; aceasta nu trebuie să se lase intimidată de răufăcătorii comuniști. De asemenea, trebuie distruse baricadele ilegale de pe străzi și izgoniți intrușii obraznici din întreprinderi, fiindcă această grevă e în stare, chipurile, să distrugă chiar baza pe care se clădește viitorul muncitorului: adică bunăstarea generală din care, după cum se știe, cea mai mare parte revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deosebește de alte femei prin aceea că a devenit definitiv imaterială. Annei și mamei li se interzice, sub amenințarea pedepsei cu moartea, să lase în public, la vedere, bucăți de vată sau tampoane pătate de sânge. Astfel de materiale trebuie distruse sau îndepărtate fără urmă. Anna ar face asta și din proprie inițiativă, oricum simte nevoia să‑și înlăture fără întârziere orice urmă lăsată de propriul trup. Cu toate acestea, nu neagă față de ea însăși că, în particular, i‑ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]