2,119 matches
-
la Dej e arestat și trimis în prevențiune la Cluj, fiind eliberat în urma intervenției unor prieteni. După câteva escale, în 1849, la Viena și Paris, se întoarce la începutul lui 1851 la Iași, unde i se oferă un loc în Divanul Apelativ. O vreme profesează avocatura, dar e concediat pentru că s-ar fi „sumețit” contra stăpânirii. Iertat de domnitorul Grigore Alexandru Ghica, își reia slujba în august 1853. În iulie 1856 e numit director în Departamentul Lucrărilor Publice, iar în septembrie
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
postul de conferențiar și, din 2001, de profesor la Facultatea de Litere a Universității bucureștene. Debutează în 1978, la „Revista de istorie și teorie literară”, cu articolul Conceptul de metodă în știința literaturii, iar editorial în 1982, cu volumul Sadoveanu. Divanul înțeleptului cu lumea. Beneficiază de o serie de burse de studii post-doctoral research la Indiana University, Bloomington, University of California, Berkeley (1984), este asociat de cercetare haut niveau la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris, sub îndrumarea
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
revistei „Poesis” pentru lucrarea Eminescu. O anatomie a elocvenței (1994), Premiul Fundației „Luceafărul” pentru lucrarea Interpretarea fără frontiere (1998) și cu Ordinul Serviciul Credincios în rang de Ofițer, decernat în 2000. Investigația întreprinsă de S. în cartea de debut, Sadoveanu. Divanul înțeleptului cu lumea, se orientează nu atât asupra mijloacelor stilistice, cât mai ales spre arhitectura narativă. Exegeta respinge ideea unui Sadoveanu intuitiv și anacronic și încearcă să releve o conștiință scriitoricească deținând o capacitate integratoare a lumii, în care omul
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
un bun exemplu al transformărilor, ca să nu spunem al mutațiilor criticii românești actuale. Autoarea este documentată cu sensul viu al sincronizărilor și relațiilor literare, inclusiv internaționale. Un spirit activ, modern, ce privește înainte. Își asumă riscul unor inițiative.” SCRIERI: Sadoveanu. Divanul înțeleptului cu lumea, București, 1982; Despre „aparența” și „realitatea” literaturii, București, 1984; Melancolia descendenței. Figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București, 1989; ed. 2, Iași, 2000; Omul supt vremi. Eseu despre Marin Preda, romancierul, București, 1993; Eminescu. O
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Eminescu. Proza jurnalistică, București, 2003. Ediții: Comunicarea și schimbarea culturală, pref. edit., București, 2001; (Multiple) Europe: Multiple Identity, Multiple Modernity - Europe (multiples): identités multiples, modernités multiples, București, 2002. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Sadoveniana, RL, 1983, 2; Dan C. Mihăilescu, „Sadoveanu. Divanul înțeleptului cu lumea”, CNT, 1983, 9; Eugen Negrici, Didactica sadoveniană, R, 1983, 3; Cristian Livescu, Sadoveniana, CRC, 1983, 35; Marian Vasile, Din nou despre Sadoveanu, LCF, 1984, 6; Adrian Marino, Spre definiția literaturii, TR, 1985, 9; Marian Vasile, On the
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
o acțiune care să îi aducă pieirea. Țara, adică răzeșimea și mica boierime, sprijină însă cu însuflețire politica domnului. Pusă în fața alternativei plata îndoită a haraciului sau lupta cu o împărăție imensă, țara - chemată să ratifice hotărârea sfatului și a divanului - se rostește, fără ezitare, pentru război. Ce caracterizează toate actele și gândurile aprigului voievod și le încadrează într-un nimb de măreție e credința nestrămutată în biruința cauzei căreia și-a consacrat existența. Aflat pe câmpul de luptă, socotește războiul
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
prefațată și patronată de S. este Critil și Andronius (1794), traducere după romanul El Criticón de Baltasar Gracián y Morales, făcută, după un intermediar grecesc, de arhimandritul Gherasim de la Mitropolia din Iași. În prefață S. consideră această nouă formă de „divan”, ce amintește de Dimitrie Cantemir, o scriere simbolică, în care Critil semnifică judecata, în timp ce Andronius reprezintă bărbăția. Cucerit de Critil, care îi dezvoltă rațiunea, tânărul are revelația divinității. Tipărind cartea, S. împărtășea gustul epocii pentru romanul baroc, alegoric și satiric
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
să treacă în Transilvania (ia parte la adunarea de pe Câmpia Libertății), iar de acolo, în Bucovina. În 1849 revine la Iași. Este numit șef al Secției I din Departamentul Averilor Bisericești și Învățăturilor Publice. În 1855 se numără printre membrii Divanului de Întărituri. După un an se stabilește la București. În 1861 figurează ca membru al Curții Criminale, un an mai târziu al Curții Apelative, iar în 1866 va fi instalat director general la Regia Monopolului Tutunurilor. „Membru onorariu” al Societății
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
ard demonstrativ cărțile în piețe publice. Primește acasă, drept avertisment, un exemplar al romanului Baltagul despicat cu toporul. Neintimidat, continuă să scrie și să publice alte cărți, toate pătrunse de umanism: Ochi de urs (1938), Valea Frumoasei (1938), Morminte (1939), Divanul persian (1940), Vechime (1940), Ostrovul Lupilor (1941). După moartea primei soții, cu care a avut unsprezece copii, se căsătorește, în 1942, cu Valeria Mitru. În septembrie 1944 moare pe front mezinul scriitorului, Paul-Mihu. Apar acum ultimul volum din trilogia Frații
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
o urmărește și mai târziu, cu Istoria sfinților Varlaam și Ioasaf de la India (1930). Viața Genovevei de Brabant a repovestit-o și într-o formă mai liberă, bogată în contribuții personale și intitulată Măria Sa, Puiul Pădurii (1931). Pe aceeași linie, Divanul persian este o versiune proprie a Sindipei, reistorisită cu un mare rafinament stilistic, asociind limbajului paremiologic o ironie fină franciană, în defazarea modernă a modelului tradițional, și realizând o operă originală, de o fermecătoare virtuozitate narativă. Așa cum indică titlul, Anii
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
III: Oamenii Măriei Sale, București, 1942; Paștele Blajinilor, București, 1935; Soarele în baltă, București, 1935; Cazul Eugeniței Costea, București, 1936; Istorisiri de vânătoare, București, 1937; Țara Kangurului, București, 1937; Ochi de urs, București, 1938; Valea Frumoasei, București, 1938; Morminte, București, 1939; Divanul persian, cu desene de Aurel Bordenache, București, 1940; Vechime, București, 1940; Opere, I-VIII, București, 1940-1953; Ostrovul Lupilor, București, 1941; Poveștile de la Bradu-Strâmb, București, 1943; Anii de ucenicie, București, 1944; Lumina vine de la Răsărit, București, 1945; Caleidoscop, București, 1946; Fantazii
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Varietăți, 117-131; Popa, Competență, 137-141; Raicu, Calea de acces, 47-134; Săndulescu, Portrete, 213-218; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 29-33; Mihai Cazacu, Sinteza sadoveniană, București, 1982; Dan Mănucă, Pe urmele lui Mihail Sadoveanu, București, 1982; Monica Spiridon, Sadoveanu. Divanul înțeleptului cu lumea, București, 1982; Dimisianu, Lecturi, 51-63; Nicolae Florescu, Profitabila condiție, București, 1983, 38-91; Marcea, Concordanțe, 142-184; Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 50-64; Paleologu, Alchimia, 37-53; Steinhardt, Critică, 145-149, 200-204; D. I. Suchianu, Alte foste adevăruri viitoare
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
era cel ce domnea (Domnul - din lat. dominus), înveșmântat în somptuoasele straie de ceremonie și așezat pe tron; el era personajul care, purtând (ori înconjurat de) însemnele calității sale (pe care și le asumă), domina împrejurările oficiale, primea în sala divanului ori în audiențe publice, prezida activitatea politică a Curții, participa la marile ospețe aulice, ocupa tronul domnesc la praznicele Bisericii îmbrăcat în haine ce semănau cu odăjdiile sacerdoților, era insul care concentra în apariția sa puterea (discreționară, fără margini, venită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au mai rămas”), emițând despre faptele lor sau observații generale (judecata dihotomică: fapta bună - fapta rea), sau constatări cu privire la caracterul suprimării - dacă a fost, adică, pedeapsă, succedaneu al unei judecări (înaintea unui juriu amplu ce-i cuprindea pe boierii din Divan și pe mai marii clerului), ori crimă, dacă a reprezentat un act făcut „pe/ cu pravilă” (legea - „lege direaptă”, „lege și dreptate” [”fără de lege și fără dreptate” - constata un hrisov din vremea lui Grigore I Ghica și-a ucis, de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marelui spătar Diicu Buicescu, înrudit, deci cu Buiceștii și cu Cantacuzinii 75 -, îl obliga, cinic, chiar pe acuzat - un uneltitor pe care pusese mâna cu greutate - să citească dispozițiile legii în cazul atentatelor împotriva siguranței statului: „însă de la al treilea divan, s-au cunoscut sfârșitul lor, că aduse vlădica pravila și au deschis la un loc și la un cap unde zicea: Boierul care va umbla împotriva domnului și a țării să-l spânzure și să-i facă spânzurătorile mult nalte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
109 (însurat, indiscutabil, căci a avut un fiu, Iane Hadâmbul [deși toți istoricii sunt convinși de această filiație] ctitor al Mănăstirii Dealu Mare110). La fel va pieri otrăvit din porunca lui Mihai Racoviță (deși erau cumnați), Lupu Bogdan (ispravnic - tipărirea Divanului lui Dimitrie Cantemir), om al Cantemireștilor (căci a fost căsătorit întâi cu Ruxandra, fiica lui Constantin Vodă Cantemir, și apoi cu Lupa, unul dintre cei mai însemnați boieri ai Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Ieremia Movilă; a intrat, poate, sub numele de Elisaveta, între monarhii - n.m.], care carte pre cuvențele lui s-au cunoscutú că era asupra morții acéia scrisoare. Și așea, într-o dzi l-au luatú de la împărățiie și, la vederea divanului, prăvindú și singur împăratul pe fereastră perirea lui, i-au tăiat capul...”. Avea, se pare, un temei Ion Vodă cel Viteaz să fie invidios pe inventivitatea turcilor... Un Apus ocrotitor La 19 august 1591, Petru Șchiopul - care părăsea tronul Moldovei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dumitru Buhuș, soră a Doamnei Dafina Dabija. Ecaterina, fiica soției lui Grigore Ghica, a fost măritată cu hatmanul Antiohie Jora, cel care a murit înghițit în datorii. Hatmanul Lupu Bogdan, cel care a avut grijă de apariția - în 1698 - a Divanului lui Dimitrie Cantemir, era cumnat cu ambițiosul autor, căci prima lui soție a fost Ruxandra, fiica lui Constantin Cantemir. Pe văduva acestui boier învățat - căruia Vodă Mihai Racoviță i-a dat otravă - o chema Lupa. L-aș mai înscrie în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost îmbălsămat) „este ținut neîngropat în palat” 27. Locul expunerii era spătăria (așa cum l-a găsit Paul de Alep pe Matei Basarab: „Am găsit trupul în sala cea mare, unde în timpul vieții sale dădu-se ospețe vesele” 28) sau sala divanului (același diacon sirian spune că fostul Voievod al țării Românești, „întins pe masă [cu] fața descoperită[...] era îmbrăcat cu veșmintele sale domnești, cu o haină subțire de brocart de aur, împodobită cu blană de samur de mare preț, cu ceaprazuri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oasele în păgânătate ce să le aducă în țară să le îngroape la sf. mănăstire Dragomirna”) și care s-a petrecut sub ochiul spectatorului care o pporuncise: „Și așea, într-o dzi l-au luatŭ de la împărăție și, la vederea divanului, prăvindŭ și singur împăratul pe fereastră perirea lui, i-au tăiat capul” (Miron Costin). Stingerea datoriilor și altor obligații i se pare condamnatului de neamânat: - „Pentru alte datorii, care vor fi datorii drepte, să aibă a se plăti, să nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soții între odraslele marilor boieri din țara Românească și Moldova. Constantin (1683-1714) s-a însurat, pe 7 ianuarie 1707 (sau în 1706), cu Anița, fiica lui Ionașcu Balș (care atunci era fost mare stolnic, dar va mai ocupa dregătorii importante în Divanul Moldovei). Nun i-a fost stolnicul Constantin Cantacuzino, unchiul tatălui său. Tot Constantin Cantacuzino l-a cununat - prin februarie 1709 - și pe Ștefan, al doilea fiu al Voievodului (1685-1714), care a luat-o pe Bălașa, fiica lui Ilie Cantacuzino (cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Domniței Maria, cea care fusese măritată cu Constantin Vodă Duca. Au fost prezenți la stabilirea acestei înțelegeri (Brâncovenii s-au adunat în fața lui Vodă Ioan Mavrocordat) Hrisanth Nottaras, patriarh al Ierusalimului, Samuil, patriarh al Alexandriei, mitropolitul Mitrofan și boierii din Divan. „Era evidentă preocuparea [Doamnei Marica] de a păstra cea mai însemnată parte a averii nepoților de fii și mai ales celui menit să ducă mai departe numele neamului”. Doamna Marica Brâncoveanu (al cărei frate, marele ban Pană Negoescu, s-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Maria băneasa a tras multă nevoie și pâră...”; într-un hrisov din 1641, prin care Matei Basarab îi întărea Stancăi, văduva spătarului Preda, ocinile și rumânii, Vodă arăta că a fost nevoie de intervenția Domniei - „[...] au venit în marele divan și s-au pârât, și judecându-i domnul împreună cu mitropolitul Theofil și cu toți dregătorii...” -, pentru că, „după moartea lui [a spătarului Preda, fiul lui Bădican - n.m., D.H.M], ea n-a avut liniște de la rudele acestuia [...] care socoteau să o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un om [...] de le va aprinde casăle lor de acolo, și pre dânșii i-or aduce aice și s-or da pe uliță de vor fi de mare certare de la Domnia mea”. în 1781, la 13 decembrie, după judecata în Divan, Domnul hotărăște că reclamanții Radul Ciungul, Ion, Bârzeștii și cetașii lor, care cereau popei Costandin și văduvei Ioana diaconeasa stăpânirea a patru delnițe din moșia Bârzești, nu au dreptate (pricina se mai judecase o dată) și că toate actele și mărturiile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se lepede de moștenire. Fiii marelui vistier Hrizea Karydi din Popești au fost nevoiți - am zis deja - să renunțe la moștenire, fiindcă nu puteau plăti din ea datoriile tatălui lor. La fel, văduva și fiica vistierului Mușat au renunțat - în divan - („fiind femei sărace, au mers în divanul cel mare, înaintea domnului Matei voievod și a tuturor boierilor divanului, și s-au lepădat în 3-4 rânduri de toate moșiile lui Mușat vistier...”), întrucât, moștenind ele două treimi din toate (moșii, case
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]