21,744 matches
-
necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative. De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele științifice actuale ceea ce Sfinții Părinți știu, prin experință, de 2000 de ani, dar „mecanismul” , fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omenești. Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral și spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru și a rugăciunii, în general, spusă cu credință, am văzut-o cu ochii mei în programul 12 Pași pentru Alcoolici
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93874_a_95166]
-
veni va fi oricum ,,urmat de-o veșnicie” (53). Între aceste două variante unice, Theodor Damian ne-o propune, cu o deosebită sensibilitate, pe cea de a treia inspirată și ca muzicalitate din folclorul românesc, balada Miorița. Iisus Christos cel divin și fiul omului se întristează și suferă (53) ,,...pe Isar în sus /plânge Iisus /pe Isar în jos /suferă Hristos.” Ce înseamnă să stai într-un spital așteptând înfrigurat să treci printr-o operație grea și sperând din adâncul sufletului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
că nu vor avea dureri de cap și vor avea noroc până la sărbătoarea următoare. Specialiștii în etnografie susțin că, în comunitățile tradiționale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului și întunericului, oamenii rămânând fără protecție divină. Se spunea că Vinerea Mare ar echivala cu 12 vineri obișnuite, denumirea de Vinerea Seaca explicându-se prin postul negru pe care mulți oameni obișnuiau să-l țină. Cine face vreun rău semenului sau în această zi se spune că va
VINEREA MARE. De ce nu trebuie să pui oţet în salată şi ce trebuie să faci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui [Corola-blog/BlogPost/93947_a_95239]
-
Română. Am spus-o și în carte undeva: dacă limba română nu ar fi supraviețuit, cu viață pre moarte călcând, astăzi Basarabia ar fi fost doar roșie, nu mai avea culorile curcubeului. Se cuvine să ne înclinăm în fața acestei întâmplări divine, căreia să-i dăm viață în continuare, cu puterile noaste pământești. Închei printr-un citat din carte, un îndemn ca o rugăciune: ”Români, să nu uităm Basarabia!”.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93957_a_95249]
-
adăugat că, în acest caz, polițiștii puteau interveni să îl rețină pe agresor doar dacă ar fi surprins agresiunea. „Nu a fost cazul aici pentru că conflictul dintre cei doi încetase”, a precizat Cosmina Ignat. Agresorul: „Sunt un cadru al securității divine” Personajul care l-a urmărit și l-a agresat pe jurnalistul Mircea Marian are un trecut dubios, cu metehne de tip securist. A ieșit „la rampă” la Revoluție, când s-a dat drept securist. Acum, a ajuns în atenția românilor
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]
-
și făcea revelioanele cu șefii Miliției București. Avea prieteni în Occident și relații la Comitetele Județene de Partid. „Eu pot să fiu ofițer de Securitate al Statului Român fără să fac parte din nicio unitate. Sau un cadru al securității divine. Am fost un ofițer sub propria acoperire”, spunea Voicul. În anii ’70, Mihai Voicu a absolvit Școala Militară de la Sibiu - specialitatea transmisiuni. El spunea că nu a urmat cariera militară pentru că era potrivnic regimului comunist. Se lăuda că a preferat
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]
-
fata de «homosexualitate»”, vă răspund: Sîntem cu toții creații ale Tatălui Ceresc, eu creștin ortodox, dumneavoastră ateu prin presupunere sau cu alte opțiuni, iar cînd omul este lucrător întru Dumnezeu, faptele și opera lui devin funcții ce contribuie la împlinirea sacerdoțiului divin. Astfel, cînd, prin știință, gîndire, artă, activitate profesională și socială, cercetătorul, muncitorul, savantul, țăranul, medicul, filosoful, dascălul, poetul, pictorul creator de valori pămîntene sau conducătorii lumii vor accesa harismele misiunii creștine, fiecare va deveni în profesia sa un „preot” și
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
de Dimitrie Cantemir și definit de cercetătorii contemporani ca un joc “ermetic și misterios”, Călușul se caracterizează, în primul rând, prin normele potrivit cărora primirea în ceată e socotită act inițiatic, iar trădarea, ca orice sacrilegiu, atrage după sine sancțiunea divină. O dilemă istorică: dans roman sau dans tracic? Originea Călușarilor este atribuită - după o documentație insuficient contextualizată, după părerea mea - romanilor și ar constitui manifestarea ritualică a unei vechi unități militare de pază, instituită de Numa Pompilius (753 î.Hr. - 673
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
slujesc acestei Credințe în mod desăvârșit până la moartea mea. Îi iubesc pe oameni și, pentru mântuirea lor, urmez drumul Crucii”. (Sf. Valeriu Gafencu) Zorii primăverii anului 1953 a adus familiei de munteni creștini din Vlașca, Alexandru și Georgeta-Elisabeta, un Mărțișor divin, un suflet cu hâr: pruncul Gabriel. Toată copilăria să a fost o Dumbrava minunată a bucuriei. Educația i-a fost călăuzita de ființele cele mai dragi: Mama și Bunica-Dăscălițele de mare vocație, care i-au sădit în suflet dorul
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Atotcreator, prin mireasma îndumnezeirii sale: din Adevărul lui Dumnezeu spre slavă Neamului Dacoromân, din sânul poporului spre sufletul său, din conștiința Națiunii spre rațiunea să, din credință Străbunilor spre nădejdea să, din jertfă Strămoșilor spre dragostea să, din înțelepciunea Logosului divin spre darul sau creator, din Milosârdia Fecioarei spre frumusețea Patriei dragi, din Răscumpărarea Mântuitorului Hristos spre învierea vieții în cadrul Cetei Alese: „Viața noastră nu a fost făcută ca să ne plângem și ca să ne gândim, precum cei ce aduc prigoana, râul
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Sibilele-profetese, Sihaștrii și Schivnicele nemuritoare nu putea deci, să nu aibă Tezaurul Izvoarelor sale scrise, chiar dacă nemurirea salășluia pururea în faptele mărețe ale Marilor Daci. Bunul Dumnezeu-Ziditorul a toate ne-a hărăzit că Neam o Aură specială, cu harismele ei divine, deosebite de alte nații și anume: Autoritatea demnității spiritului că apoteoza Domneasca, de a conduce, de a călăuzi, de a dobândi iubirea dumnezeiasca și de a o împărți tuturor. Nu aveam nevoie să devenim imperiu ca să o demonstrăm sau să
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Credința ta te va vindeca !” se dovedește un adevăr, care tulbură deseori lumea științifică. Mai ales în lumea medicală ! Paradoxal, cu cât se fac mai multe descoperiri, slujitorii științei constată existența a altor și altor mistere și taine ale creației divine. Provocări pentru evoluție. De fapt, din trupul bisericii s-au desprins celelalte instituții civilizatoare ale comunităților: școala, biblioteca, spitalul, teatrul, muzeul pe care le gestionează statul sau comunitățile locale, pe când Biserica este o instituție cu caracter privat. Contribuția statului, fiind
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
ziuă de atîta ninsoare și pentru că ultimul corb a murit înghețat. Nu ne-a rămas decît să așteptăm sub gelatina pufoasă a doua naștere a lumii din mîna aceasta de cuvinte căzute pe asfalt. Nu-i de glumit cu semnele divine: cei care vreți să vă citiți urmele pașilor pînă dincolo nu veți cunoaște taina. De fiecare dată cînd murim îngerul ne risipește urmele pe cer, astfel încît să nu mai regăsim drumul niciodată. Doar noaptea, și cu ochii ermetic închiși
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
cartofi? sunt părinți? în câte feluri izbesc zmeiele pământul - de la violent la moderat...? cum să scrii un poem în această lume de piatră și soare, ființe frunzișuri unde toate s-au spus clipă de clipă se spun în cheia deplinătății divine? Cum să scrii un poem? îl vei scrie la loc strâmt după ce-ai închis toate ferestrele afară, poate, de una
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
trei ori iarba peste martiri, peste clopotarul alungat, deasupra un avion plombînd în uruire văzduhul cînd cu adîncă încredințare fie ce-o fi te desprinzi de punctul zero, singura vamă reîntoarcerea nebănuită în reîntoarcere - memoria fiind văduva vorbelor, frumusețea mersul divin peste întinderi - iată, pe buzele fiecărui muribund transpare încet sîrma ghimpată Nu te pot zări încă nu te pot zări. de-a lungul coridoarelor prelungind o răceala aseptică halate albe foșnind a bancnotă în aceste fabrici ale morții zac clienții
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
banal, tern, parcurs zi de zi, o așchie oarecare acoperită de praf, un fragment insignifiant, fără formă, pe care, de altfel, l-ar fi putut ridica orice trecător mai puțin grăbit. Privit însă la lumina soarelui sau a lunii scânteiază divin. Și atunci înțelegi că ții în mână nu o schijă anonimă, fără valoare, ci un inel de aur făurit, poate, de zei - în mod sigur de zei - la începutul lumii: Inocența. Când în 1965, cel ce iscălește amintirile de față
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
a petrecut. Nu din întâmplare, singura care iese din biserică mai înrăită ca niciodată (dar și singura despre care știm cu precizie că e opacă la chemările muzicii!) este "buna Lina". Soțului ei, în schimb, emoția zilei, accentuată de melodia divină a oratoriului, îi aduce pare-se pocăința, căci din spusele lui Marcian aflăm decizia lui de a se întoarce la repetiții. Pe flușturatecul Lică îl regăsim tulburat: de remușcări? de golul lăsat de pierderea Siei, "camarada credincioasă și arțăgoasă ca
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
trup de cucuteni și de vioară" (Plângere). Se remarcă elogierea iscusită a iubitei, într-un fel de toasturi lirico-eseistice pe care ni le închipuim rostite cu paharul de șampanie în mână: "Ești icoană a feminității din alt veac:/ Cu trup divin și păr de iarbă dulce;/ Cu ochi copilăroși sub genele uituce;/ în văzul lor cad în genunchi și tac// Iar gându-mi melancolic fără leac/ Mă ține treaz să celebrez discret/ Icoană a feminității din alt veac." (Rondelul feminității din
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
ucide fratele și să-i fure iubita în impunitate, îl blestemă pe Brigbelu, dar și pe zei, singurii vinovați de imoralitatea care stăpânește viața. După rostirea blestemelor se ridică din "jilț de aur roșu nalt" zeul Soare care rostește sentința divină: Sarmis, deoarece i-a blestemat pe zei, va fi pedepsit (asupra pedepsei divine va fi vorba mai încolo); dar, întrucât fără voia lui el i-a și preamărit pe zei în cântecul său, nemuritorii îl vor răsplăti; iată răsplata: O
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
dar și pe zei, singurii vinovați de imoralitatea care stăpânește viața. După rostirea blestemelor se ridică din "jilț de aur roșu nalt" zeul Soare care rostește sentința divină: Sarmis, deoarece i-a blestemat pe zei, va fi pedepsit (asupra pedepsei divine va fi vorba mai încolo); dar, întrucât fără voia lui el i-a și preamărit pe zei în cântecul său, nemuritorii îl vor răsplăti; iată răsplata: O cântăreț nebune, ce zeilor dai slavă să pleci cu-a ta durere în
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
se vor desprinde urmându-te pe tine în valuri să s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și lacuri liniștite cu lanuri presărate, cu neamuri, cu dumbrave zvârlind măreața umbră în apele trândave s-urmeze fermecate divina ta cântare și insule rămâie în infinita mare chiar marea te urmeze cu undele-i senine de cântece-ndrăgită, înamorată-n tine." Până aici nimc deosebit, doar o versificare a forței magnetice cu care este înzestrat cântecul orfeic, adică pur și
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
o privească aurora boreală și stele lucitoare să lumineze tainic mormântul tău în mare". Exegeții antici în majoritatea lor au interpretat cecitatea lui Homer în chip filozofic: ochii îi erau închiși pentru lumea fenomenală, adică pentru lumea aparențelor; în schimb, divinul aed "vedea" lumea frumuseților eterne, lumea ideilor platonice. Cât a trăit, Sarmis n-a putut vedea decât aparențele: abia după orbirea sa și după moarte el a dobândit capacitatea de a înțelege realitatea în sine, asemenea lui Homer, și de
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
istorie, geografie, științele naturii, gramatică, literatură, franceză și engleză. În orice caz la Școala de balet am auzit întâia dată numele Solomon: era un profesor foarte sever, de dans clasic, al cărui nume de mic Iehova plutea ca o entitate divină pe deasupra elevilor săi, înspăimântându-i. Eu nu l-am văzut niciodată la chip pe acest domn Solomon, dar numele său neobișnuit îmi plăcuse fiindcă era altceva decât puzderia de Ionești și Popești de care te-mpiedicai sonor la orice colț
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
în viziune picturală modernă, artistul George Țipoia prelucrează dezideratul Renascentist al privirii din tabloul menit anume să-și scruteze spectatorul. El face din proiecția imaginii o experiență interioară, amintindu-ne, dacă am uitat și astfel ne-am pierdut, de reperele divine ale existenței noastre.
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
foarte plin de la București cu conștiința că pierd, dar totodată cu ideea că, în fond, destinul de refugiat politic în Franța îmi oferea o soluție care corespundea adevăratei mele firi. Ba chiar m-a fulgerat gîndul că se exersase justiția divină post mortem împotriva mamei. Paradoxal, în cele din urmă, m-am simțit încurajată și de ea, în pierdutul frumos, fiindcă îmi mărturisise odată că i-ar fi venit mai ușor să lase totul deodată, decît să nu adune sau să
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]