567 matches
-
ispitiră, căriia giuruindu-i că pre lângă urechi, coarne și pre lângă peri, pene îi vor adaogi și din dobitoc pasire o vor putea face. Așijderea, numelui Cămilii titulul Struțului alcătuindu-să și de la pasiri aripi, iară de la dobitoace coarne lipindu-i-să, între dobitoace mai fericită și între pasiri mai slăvită va fi, îndată credzu, proasta (...). Altădată, pentru a descrie contrastul izbitor dintre Cămilă și Helge, Cantemir folosește procedeul stilistic al acumulării de epitete, în cazul primului personaj cu scop vădit caricatural, iar în
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
de Crăciun pe masă față de masă cu ciucălăi și pe pat perne cu fețe tărcate. Bătrânii povestesc că aluatul frământat de Crăciun e bun de deochi pentru vite, iar la miezul nopții se zice că se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele trei Sărbători mari, Crăciun, Paște și Rusalii, să te speli cu apă în care au fost puși bani de argint și vei fi bănos. Crăciunul e semn că anul care vine are să fie mănos. De asemenea, în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
prin spații stelare până într-un tărâm, care aduce cu Arcadia fabuloasă ori cu Edenul biblic. E țara fericiților. O armonie neschimbată îmbrățișează pe oameni și natura cu flora și fauna ei laolaltă. Între om și arbori, între om și dobitoace e un schimb de graiuri fără cuvinte, sunt corespondențe vii și întrepătrunderi fluide, ce n-au nevoie să fie gândite pentru a exista și pentru a fi simțite. Între om și om e o legătură melodioasă, de umilință tandră și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de Crăciun pe masă față de masă cu ciucălăi și pe pat perne cu fețe tărcate. Bătrânii povestesc că aluatul frământat de Crăciun e bun de deochi pentru vite, iar la miezul nopții se zice că se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele trei Sărbători mari, Crăciun, Paște și Rusalii, să te speli cu apă în care au fost puși bani de argint și vei fi bănos. Crăciunul e semn că anul care vine are să fie mănos. De asemenea, în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Se cade a vă duce voi, creștinii, la biserică de nevoie, fiindcă biserica este ca o corabie. Căci, precum în vremea potopului, câți oameni și câte vietăți au intrat în corabia aceea au scăpat de potop, iar câți oameni și dobitoace au rămas afară de corabie, s-au înecat și au pierit. Așa și acum, câți creștini se duc la sfânta Biserică și intră în ea, se izbăvesc de potopul cel înțelegător al păcatului și al patimilor, iar câți rămân afară din
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
omenirii. Aceste informații transmise de Ioan în Apocaleapșa lui se găsesc într-o formă sintetizată în Epistola lui Pavel către romani la 1,23: ,,și au schimbat slava Dumne- zeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare... 1,25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este bine-cuvîntat în veci.’’ Ce să zic, mari mincinoși și hoți așișderea din neam
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Press, Cambridge, 1960, § 6, p. 144. 65 Ibidem. 66 Ibidem, § 5, p. 143. 67 "Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creșteți și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l!; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate dobitoacele și peste tot pământul, peste toate vietățile ce se târăsc pe pământ!", Biblia sau Sfânta Scriptură, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Facerea, 1.28. 68 Locke, "First Treatise", § 16, p. 152. 69 Ibidem, § 15, p. 151. 70 Ibidem
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mintea... zicându-se și smintit de minte” (Pravila lui Vasile Lupu), termen utilizat și astăzi În limbajul popular curent. Grigore Ureche acordă același sens animalelor, lipsite de minte: „ca să nu se Înece anii au lucrat, să se asemene hiarelor și dobitoacelor celor cu minte și fără minte”. Unii termeni s-au pierdut. Neculce Întrebuințează acest termen: „Șerban Vodă Cantacuzino voia să scoată din Domnia Moldovei pe Dumitrașcu Cantacuzino, ca să puie În locul lui pe clucerul Constantin Cantemir, un bătrân de 70 ani
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multă vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele rele și cu aprinderea spre desfrânare, având osebită voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauți spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat ca un câine? Sau cum voi putea să-mi cer iertare faptelor mele celor amare, rele și viclene, în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
semantică", a ajuns comun sub formele a solomoni, solomonie, solomonar 157. Autorului poemei Cântarea Cântărilor și al Parimiilor, care dă numele acestor vraci, cronografele îi atribuie puteri supranaturale: "[...] A aflat firea a tot ce iaste pe lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a paserilor, a gadinilor, a peștilor, a orbilor, a jivinelor, așijderea și plantele și crugurile și toată tocmeala cerului și de suptu ceriu; știa și cum va lega pre diavoli și cum îi va chema pre numele lor, așijderea toate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
așează, cam pe la anii 888, în regiunea dintre Nipru și râul Bug, cunoscută în istorie sub denumirea de Atelkuz. „Ei sunt păgâni - îi descrie Ricardus -, neavând nici o cunoștință de Dumnezeu. Dar nu se închină nici la idoli, ci trăiesc ca dobitoacele. Nu cultivă pământul, mănâncă carne de cal, de lup și de altele de acest fel. Beau lapte și sânge de cal. Au o mare bogăție de cai și de arme și în războaie sunt foarte viteji”. La înfățișare, ungurii erau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Omul interzis”. Prostia, care adesea stă alături de codoșie, are partea ei de dispreț: „Analfabeții, Învrăjbit vârtej,/ Năvălitor din groapa altor nopți,/ Aduc prostiei Înzecit prilej/ Să-și lepede puetu-n semidocți.” (Lues latent) sau „Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la manej/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej”. (Hibernia) ori „Invalid și ventriloc smochinit sub cozoroc/ Blegotrop și hipospad tălpășița pentru iad/ Uite-așa cum e și nu, nimeni altul nu-i făcu./ Și se-ncrâncenă de-i
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ioanid Romanescu are dreptate atunci cand menționează: ,,Făcând parte din caracterele ,,Foarte arare” (cum ar fi spus Eminescu), Alexandru Tăcu debutează târziu cu o carte ce reprezintă un act artistic și un document istoric”. ,, Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la menaj/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej. Curat murdar, murdar curați/ Pe stradă, la sclavie ori acasă/ Asimilam În lucruri anturați/ Mirosul de politică-pucioasă”. Din surse sigure (va rog să mă credeți) știu că Cineva a dorit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fizicei îi dă (omului) știința de a-și însuși și lucra mai bine țarinele, de a-și sădi și înmulți tot felul de pomi și de plante și de a-și agonisi cele mai sănătoase și mai hrănoase nutrețe pe seama dobitoacelor sale. Știința fizicei arată plugarilor care pluguri și care unelte sunt mai bune.” În vederea educării țărănimii rurale, Șincai publica lucrarea Povățuire pentru economia de câmp, care conține sugestii și indicații cu referire la aspectele de bază ale muncilor agricole, precum
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pe cadavre pentru a aduna averi pe pământ, nu în ceruri. Indiscutabil, poezia e fata săracă din casă, cenușăreasa. Dar asta nu-i scade nimic din noblețe. Să nu uităm că însuși Mântuitorul s-a născut într-un staul cu dobitoace. Pe de altă parte, să nu ne imaginăm că poezia a fost vreodată o artă populară sau că Socrate s-ar fi bucurat de popularitate în străvechea Atenă, o cetate oricum mai spiritualizată decât orașele noastre. Poetului de azi îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
parte populația aceasta e așa de ticăloasă, încât bărbații se duc "gorodovoi" ori portari la Moscova ori în alte orașe și femeile rămân să lucreze câmpul. Casele lor sunt un fel de chichinețe cu două etaje, sus stau oamenii, dedesupt dobitoacele. Pirpirii când vin acasă, acești oameni se așează în fața caselor și grăesc subțire unul cu altul pe când femeile duc toată treaba gospodăriei. Doi Velicoruși beți. Unul roagă pe cellalt să-i cânte ceva ca să-l facă să plângă.. Cellalt se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prea mare și de cel care țipă în fiecare zi că-i patriot, de cel care face morală... Oameni care poartă două nume din care nu va rămânea nici unul. Am fost puțin în situația lui Esop: am făcut pe unele dobitoace să vorbească. Am scris pe paginile vieții mele ceiace și peste o mie de ani ași putea ceti fără să roșesc. Faut-il demander pardon des maux que nous avons souffert? C'est chose royale, quand on fait du bien, d
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nour nu se văd. A pus să se strămute soba mai înapoi, pentru că-l dogorea focul în fotoliul în care ședea. Cu pieptul înstelat ca un firmament. Aud umblând moara: dar nu văd curgând făină. Ca și Esop, am făcut dobitoacele să vorbească. Je demande pardon des maux que j'ai souffert. Valul care-l svârle la țărm se întoarce înapoi dezgustat. Valoarea morală a omului e în raport cu facultatea sa de a iubi. F. Le Vaillant "Voyages dans l'intérieur de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
niște rămășițe de gloduri și gunoaie. *1 Un nătărău care nemerește o vorbă de haz e ca mârțoaga care sare deodată în două picioare. *1 Nu pot spune nimic de damele din bal, căci nu mă pricep în vopsitorie. *1 Dobitoacele ar fi având noțiuni despre bine și rău. Se vede c-au mâncat din fânul oprit. Voiture: Frumusețea e o scrisoare de recomandație pe care natura o dă favoriților săi. Turgot: După felul cum se distribuie elogiul și blamul, prefer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
inconsolabilă Artemiză cu care poeții ne-au bătut o vreme capul. Vechile parlamente: se auzea umblând moara, dar nu se vedea curgând făină. *1 Acest nobil personaj purta trei nume, din care n-a rămas nici unul. Ca și Esop, fac dobitoacele să vorbească. "Cucoane, nu te supăra că nu lucrez. Nu sunt vrednic să mă încălzească soarele, de aceia m-am așezat la umbră." Lungesc dansul, scurtează fustele, și-i zic balet. *1 Scrieți așa încât și peste o sută de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Exact vârsta inițiatică constituie momentul metamorfozei din pădure: „Tocmai ajunsese flăcăiandru, când o dată, bând apă dintr-o urmă de cerb, începu să-i crească păr și coarne rămuroase, prefăcându-se cu totul în cerb: alerga prin pădure și zbiera ca dobitoacele, numai cu sor’sa vorbea ca oamenii”. Cerbul de culoarea soarelui va constitui o direcție de interpretare și în colindele de fată mare. Încă un argument pentru legătura strânsă dintre cornuta sălbatică și flăcău se află în refacerea scenariului inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Principatelor Române: „Cel ce fuge de Unire - sublinia el atunci - merge în contra ideii generale a omenirii, în contra progresului, în contra învățăturii lui Hristos”. Adresându-se țăranilor, Melchisedec spunea: „Ce voiți voi, sătenilor? Voiți să fiți robi totdeauna, sclavi în rând cu dobitoacele, să robiți brațele voastre și să vărsați sudoarea voastră? Dacă nu voiți a lăsa aceste dureri și fiilor voștri, ca moștenire, și ca ei să vă blesteme, în loc să vă pomenească pentru că i-ați născut, apoi strigați și voi unire cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în ce fel... Trecând la plimbare prin Cozieni, am dat de un șanț plin cu câini împușcați; soldații alergau prin sat cu puștile și trăgeau în ei, căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li se ceruse. Bietele dobitoace urlau și lătrau, unele rănite, alergau spre pădure chelălăind și lăsând după ei șiroaie de sânge... Era un spectacol sălbatic, întețit încă prin țipetele femeilor și plânsetele copiilor. Îmi venea să mă arunc asupra soldaților, care cu puștile în mână
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mătasa. Avea niște ochi isteți care parcă vorbeau și niște urechi plecate ce-i atingeau vârful botului și ale căror mișcări reproduceau toate mișcările lui sufletești. Un englez a zis odinioară: "De ce cunosc mai mult oamenii, de ce iubesc mai mult dobitoacele". Nu știu întrucât acest englez original era îndreptățit să-și plaseze astfel dragostele. Eu însă știu atâta că n-aș fi schimbat pe iubitul meu tovarăș de vânătoare pe mulți prietini de cei cu fața dulceagă, alifioși să-i legi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fruntea și să mă facă prin naivitatea și veseliile lui comunicative, să uit din necazurile vieței; dar sunt silit să sfârșesc ca să nu fiu bănuit că exagerez calitățile lui sau că, doamne ferește, împărtășesc părerile englezului care prețuia mai mult dobitoacele decât oamenii. Ce ar zice prietinii mei cei sinceri? Voi adăugi numai că într-una din zile Milordachi, atins de o boală care nu iartă, venită așa din senin, și-a pierdut cheful, pofta de mâncare și somnul. Îi sunase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]