1,063 matches
-
maestru de ceremonii, m-a anunțat că Îmi organizase o petrecere a burlacilor la care eram invitați doar el și cu mine. Nu știu, Fermín. Mie lucrurile astea... — Ai Încredere În mine. În acea noapte de mistere, l-am urmat docil pe Fermín pînă Într-o cocioabă infectă de pe strada Escudillers, unde damfurile de omenească slăbiciune conviețuiau cu prăjeala cea mai abjectă de pe litoralul mediteranean. O echipă de dame cu virtutea Închiriată și cu mult kilometraj la bord ne-a Întîmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de bază, să le spună că îl lucraseră niște tipi dintr-o bandă rivală de negri și că unii din pușcărie puseseră un preț pe capul lui, așa că acolo îl aștepta un șiș bine ascuțit. Iar dacă Lembeck se arăta docil în arest, poate că îl lăsau în pace după o bătută bună. — Spune-i lui John că o să mă ocup de asta mâine dimineață. Janice sfâșiase șervețelul în șuvițe subțiri. — Mulțam, domnu’ Upshaw. John mi-a mai zis să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
traiului familial și în labirintul vieții, în general, de soții puțin instruite, dacă nu chiar inculte, dar cu un puternic spirit practic și de orientare în viață. Soții dominatoare, care le-au subjugat personalitatea și i-au transformat în ființe docile. Economia de piață a făcut ca în peisajul social economic postdecembrist să apară în țara noastră oameni de afaceri cu puțină carte sau chiar analfabeți, care au învățat impecabil știința escrocării, a tranzacțiilor murdare, a câștigurilor ilegale. Nu a mai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
profesorului, ca un om care a primit un pont legat de bursă, dar care nu-i servește la nimic. Scotocește într-un pachet și scoate de acolo o carte uzată. Aș putea cita din descrierea dumneavoastră: Fotse sunt un popor docil, vesel, aproape neatins de relele lumii moderne, viața lor pastorală... Da, da, încuviințează profesorul. Cum să mă mai descurc eu cu ei dacă administrația deja le cere atât de multe? Știți cât insistă să pună localnicii la muncă. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Genba. Singurul care rămase tăcut era Menju Shosuke. — Tu ce părere ai, Shosuke? Katsuie nu-i cerea decât rareori lui Shosuke opinia. Recent, Shosuke nu mai era în grațiile lui Katsuie și, de obicei, se abținea să vorbească. Răspunse docil: — Cred că părerea lui Genba este absolut corectă. Printre ceilalți, care cu toții aveau sângele încins în vene și erau gata să lupte, Shosuke păruse a fi rece ca apa și lipsit de curaj, în pofida tinereții sale. Acum, însă, răspunsese ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca și cum ai uita ultimul coș de pământ când sapi un puț adânc de o sută de stânjeni. Mișcă-te cu iuțeala vântului și întoarce-te la fel. — Îți înțeleg foarte bine precauția. Odată ce speranța i se împlinise, Genba era absolut docil. Katsuie își adună imediat generalii. Până seara, ordinele fuseseră trimise în toate taberele, iar pregătirile tuturor unităților erau gata. Era noaptea celei ce-a nouăsprezecea zile din Luna a Patra. Armata de optsprezece mii de oameni părăsi, în secret, tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ordine din tabăra principală de la Kitsune. De astă dată, mesagerul nu venise doar pentru o simplă conversație sau ca să transmită părerile lui Katsuie. Mai degrabă, dădu ordine militare concrete, al căror conținut era tot o cerere de retragere. Genba ascultă docil, dar răspunsul său, la fel ca înainte, îi afirmă, cu fermitate, propriile opinii, fără a da nici un semn de supunere. — Mi-a încredințat deja responsabilitatea de a conduce înaintarea în adâncul teritoriului inamic. Spunându-mă celor pe care mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apăru Inuchiyo. — Am auzit, cu regret, ce s-a întâmplat, spuse el, cu compasiune. — Fără regrete, izbuti Genba să-și forțeze un zâmbet amar. Cu o gândire atât de mediocră, era firesc să pierd. Răspunsul era atât de neașteptat de docil, încât Inuchiyo se mai uită o dată la Genba. Genba lua întru totul asupra lui vina înfrângerii. Nu se plângea că Inuchiyo nu-și trimisese trupele în luptă. — Pentru moment, vrei să ne dai o mână de ajutor, ținând în loc forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să nu-i ascult îndemnul. Doar gândul a mai rămas în imensitatea golului din mine. Îmi astup urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
era un lucru în totalitate rău. O apropiere așa de mare între noi era imposibil să nu ducă la o relație mai strânsă. Săptămâna se îndrepta spre sfârșit. Miercuri, Chaquie și-a citit povestea vieții. Care a fost blândă și docilă. Joi, unul dintre frații lui Clarence a venit pe post de Cealaltă Persoană Implicată, dar, de vreme ce Clarence nu mai nega că era alcoolic, n-au mai apărut nici un fel de surprize. De fapt, Clarence nu făcea decât să-i fure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
achitat la Nürnberg? Numea totalitarismul hitlerist: prima dictatură a epocii moderne. Mă rog, Speer dădea și explicații, cum știi. Dictatorul nu mai are nevoie de colaboratori cu mari calități. Tehnica oferă mijloace de informare care mecanizează activitatea subordonaților. Simpli executanți docili ai ordinelor...“ Tolea tăcea, visa, dormea, nu se obosea să dea vreun semn de prezență. Convins că, până la urmă, logoreea vecinului Gafton avea să dea în clocot. Guralivul se apropia, excitat, chiar de subiectul-tabu. „Ai avut dreptate, domnule Vancea... Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aminteascè de cuvintele uitate ale nebunei din tren, Știai! Bagè-l dincolo! dè plictisit din mânè plutonierul major, cei doi subalterni executându-se prompți, îl apucè de braț pe turbulent că sè-l scoatè afarè, cetèțeanul, temperându-se, a devenit subit extrem de docil, incepand sè mormèie în barbè, ca pentru sine, o litanie de cuvinte neînțelese, Presupun cè prin dincolo se înțelege un fel de celulè, o locuințè provizorie, de o noapte, pentru toți cei ridicați, în împrejurèri similare de scandal și turbulențè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dă și gagicii lui să ronțăie... Aiurea, îi durea în cur câtă vreme lor le mergea ca-n brânză, cu lanțuri de buticuri și lanțuri groase de aur la gât, și fugi, Velicule, după niște țigări, și el vioi și docil, la datorie, mereu la datorie... Nu era chiar mereu așa, Mirelo, se mai întâmpla uneori că se umfla tărâța-n slugă și dădea pe afară. Se răsculau mațele-n bietul Velicu, și atunci se te fi ferit. Era de Doamne ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nebuni sau tovarăși veseli ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis În casa sa, Închis În sine Însuși. Nimeni căruia să-i vorbească, nimic altceva decât supuși docili, slugi mute, adepți fascinați. Dintre toate ființele pe care le-a cunoscut, nu există decât una cu care știe că mai poate vorbi, dacă nu de la prieten la prieten, măcar de la om la om. Și acesta este Khayyam. O scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l ocolesc. Înainte, când încerca să-mi atragă atenția asupra unor aspecte ale comportamentului meu pe care el nu le considera tocmai potrivite, izbuteam să-i temperez atitudinea critică discutând despre ceva absolut inofensiv. AA mi-a luat prietenul docil și mi-a dat în loc un psiholog amator. Un schimb deloc avantajos în ceea ce mă privește. Poate că îmi proiectez sentimentele asupra altora, admite Davey, dar asta nu are nimic de-a face cu ceea ce faci tu. Uită-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ochilor un univers În perenă lichefiere, unde nu există nici măcar linii cosmologice precise și Înlănțuiri temporale, darmite numerus Clausius, aici se merge Înapoi chiar și În timp, caracterele apar și reapar cu un aer indolent, se ițesc din nimic și, docile, se reîntorc acolo, iar când reiei, legi, ștergi, ele se dizolvă și se reectoplasmează În locul lor firesc, e o simfonie submarină de Înlănțuiri și fracturi moi, un dans gelatinos de comete autofage, ca știuca aceea din Yellow Submarine, apeși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
auziră niște sunete surde de trâmbiță joasă și apăru un om cu o glugă neagră. Avu loc mai Întâi o execuție hieratică, ca și cum s-ar fi desfășurat cu Încetinitorul, pe care regele o accepta cu o bucurie dureroasă, plecându-și docil capul. Apoi cel cu glugă izbi cu o secure, cu un tăiș care seceră aerul ca mișcarea unui pendul, impactul lamei se multiplică În fiecare suprafață reflectorizantă, mii de capete se rostogoliră, și din acel moment imaginile se succedară una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Altfel însă vâltoarea ziaristicii îl absorbea tot mai mult. Sub pretexte că evenimentele politice se intensifică, Roșu îi multiplica întruna însărcinările. Ca să ridice Drapelul, ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi și, neavând alți redactori docili, punea pe Herdelea la contribuție, iar el, zelos, primea fără a crâcni. Așa a devenit titularul unei rubrici de curiozități, al alteia de ecouri politico-mondene și al cronicii teatrale, singura pe care o făcea cu plăcere, fiindcă îi era drag
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
preot care nu e în partidul lor, pe vreun socialist... Iar întrerupse telefonul. Grigore Iuga anunța că va trece să ia pe Titu, să meargă împreună la Interne. Apoi mai bine de o oră și jumătate Roșu își revărsă asupra docilului redactor toată înțelep-ciunea-i politică. Deși extrem de hărțuit, mai ales cu schimbarea guvernului, Modreanu primi pe Grigore Iuga cu mare afabilitate, îi reaminti întîlnirea din tren și palavrele lui Rogojinaru și pe urmă spuse că i-a parvenit azi-dimineață o notă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Doamne, nu mă mai satur de tine. Ne-am desprins din nou. Te ridici și te duci la baie. Pe tine ai doar o cămașă bărbătească până la pulpe. Zgomotul apei de la baie îmi bruiază orice fragment de gând. Tu ești docilă, ești blândă în momentele noastre de amor, nu vrei să-ți impui personalitatea, nu ai inițiativa nici unui gest, dar răspunzi tandru și ferm tuturor gesturilor mele. Iau un măr din coșuleț și mă apuc să-l rod. Te întorci din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
10 ani în ceea ce privește: A) PROFESIA: • Cum va evolua cariera mea? (un obiectiv principal să fiu permanent pe fază, să nu ratez nici o ocazie de a progresa) • Ce salariu doresc să obțin? • Ce grad de autonomie doresc să dobîndesc? (subaltern cuminte, docil sau încăpățînat ori membru al staff-ului de conducere) • De cît prestigiu îmi propun să mă bucur de pe urma profesiei mele? (să devin un profesionist redutabil, să fiu în centrul atenției mereu, ca un magnet, sau să stau în umbră și
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
rămase tăcut un moment, pe urmă răspunse: — Ar trebui să fiți bun cu el. Într-o manieră... calmă. Nu v-ar răpi mult timp. S-ar mulțumi cu orice, cu cel mai mic semn de bunăvoință. Și atunci ar deveni docil, s-ar putea chiar să vă lase în pace. Dumneata nu cunoști nimic despre toată chestiunea asta! John Robert se disprețui pe loc pentru un răspuns atât de banal și atât de neadevărat. Era presat însă de chestiuni urgente pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O tactică...! Și acum, dacă tot am amânat atâta, mai pot aștepta până când Rozanov se întoarce în America. Și dacă George se va domoli, dacă va fi „epuizat“, cum spui tu, slab și sleit ca un vierme într-un măr, docil, crezi că va mai prezenta vreun interes pentru tine? Nu crezi cumva că-ți place așteptarea? Uneori am impresia că George e un pește pe care l-am prins într-o undiță... cu o sfoară lungă, lungă... și-l las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceva.“ Mă tem că în momentul de față e mai preocupată de mintea lui George decât de propriul ei intelect. Am mai încercat să aflu, amintindu-mi de o întrebare pe care i-am pus-o cândva, dacă un George docil și liniștit continuă să o intereseze. Mi-a răspuns cu emfază că da, și că acum îl iubește într-un fel nou și mai bun. Am știut-o întotdeauna vigilent posesivă, dar acum, când îi întâlnesc împreună, am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Phaidros, Platon susține că există două cauze posibile pentru căderea sufletului: imposibilitatea sufletului de a-și meține echilibrul (247b) pentru că nu a putut să-și îndrepte mereu privirile spre realitățile inteligibile și astfel a devenit incapabil de a le urmări docil și a fost privat de capacitatea de a contempla sau o soartă nefastă (), care determină uitarea ( oblivio) viziunilor inteligibile care ar fi putut să ajute sufletul și îi schimbă complet natura: dintr-o substanță ușoară și înaripată, devine greoaie și
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]