1,456 matches
-
provoace compasiunea și teroarea. Fedra, într-adevăr, nu este nici de tot vinovată, nici de tot nevinovată", scrie el în Prefață. El adaugă că a avut grijă "să o fac mai puțin odioasă decât este în tragediile Anticilor". De aceea doica, și nu Fedra, ca la Euripide, este vinovată la el de calomniere. A transformat personajul lui Hipolit, făcându-l să fie îndrăgostit de Aricia, pentru ca toate personajele piesei să stârnească mila spectatorului. Anticii, într-adevăr, îi reproșau lui Euripide că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că a păstrat, din cauza tradiționalismului, personaj și intrigă. Logic că afișând o asemenea poziție, Mallarmé nu a creat cu adevărat pentru scenă. Herodiada, dramă lirică concepută din 1866, a rămas neterminată. Nu i-a scris decât uvertura în care monologhează doica, un dialog între Herodiada și doica sa și un intermediu liric. De aceea este imposibil de judecat asupra caracterului scenic al acestei frumoase schițări. Dacă simboliștii reduc decorul la minimum, ar vrea și să se lipsească, în cadrul unui vis nebunesc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și intrigă. Logic că afișând o asemenea poziție, Mallarmé nu a creat cu adevărat pentru scenă. Herodiada, dramă lirică concepută din 1866, a rămas neterminată. Nu i-a scris decât uvertura în care monologhează doica, un dialog între Herodiada și doica sa și un intermediu liric. De aceea este imposibil de judecat asupra caracterului scenic al acestei frumoase schițări. Dacă simboliștii reduc decorul la minimum, ar vrea și să se lipsească, în cadrul unui vis nebunesc, de prezența fizică a actorului. În
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poiana misterioasă, vorba "Constitutionalului" asta numai de rușinea părintilor. El, Moftul, a crescut cu o iuțeală nemaipomenită și a fost alăptat de Hârtia, căreia i se facu milă de copilul orfan aruncat de mama lui. Când ajunse în vârstă Moftul, doica lui, Presa, îl însură după Opinia, o tânără mai mult sau mai puțin publică, foarte mult curtată la vremea ei, cu care tânărul avu o prăsilă mai numeroasă decât nisipul mării: pe fiece zi dedea lumii câte 10000 de copii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încât, atunci când îi privea pe frații lui mai mici, cel mare se vedea pe sine cum era cu ani în urmă, iar ceilalți doi își vedeau în el propriul viitor. „Când frații seamănă așa de bine între ei“, spunea bătrâna doică, „e semn că iubirea dintre tatăl și mama lor a fost întotdeauna arzătoare ca în prima zi“. Niciodată nu avusese loc între ei vreo ceartă, vreuna dintre obișnuitele dispute ale adolescenților. Însă valul de ură ce cobora dinspre Palatinus îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vilă mică, dar somptuoasă, aflată pe locul numit astăzi Torre Astura, la câteva mile de Antium. „Să fie închiși acolo, numai ei doi, fără alte distracții“, se gândise Tiberius; iar Silanus, după ce duse acolo toate bogățiile posibile, o trimise pe doica miresei copile să stea cu ei în zilele acelea delicate. Tânăra mireasă era cam prostuță și fragilă, nici măcar foarte frumoasă. Doica ei îi făcuse nenumărate recomandări. Iar când ușile fură închise solemn, mulți făcură glume pe seama primei nopți de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei doi, fără alte distracții“, se gândise Tiberius; iar Silanus, după ce duse acolo toate bogățiile posibile, o trimise pe doica miresei copile să stea cu ei în zilele acelea delicate. Tânăra mireasă era cam prostuță și fragilă, nici măcar foarte frumoasă. Doica ei îi făcuse nenumărate recomandări. Iar când ușile fură închise solemn, mulți făcură glume pe seama primei nopți de dragoste a fetei de paisprezece ani, speriată și lipsită de experiență, și a tânărului confuz, cu privirea pierdută în cărți. Însă în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nopți de dragoste a fetei de paisprezece ani, speriată și lipsită de experiență, și a tânărului confuz, cu privirea pierdută în cărți. Însă în spatele ușilor închise, tânărul care se apropia de adolescenta necoaptă, conducând-o spre patul somptuos pregătit de doică, avea în minte un singur gând, teribil: că el avea să trăiască sau să moară, în funcție de ce avea să se întâmple în nopțile următoare. Supraviețuirea lui depindea de visele dinastice ale ambițiosului său socru. Întreaga Romă aștepta, de la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fusese vorba nici o clipă de dragoste, Gajus făcu apel la fantezie pentru a-i învinge pudoarea, apelând la trucurile învățate de la sclavele rafinate din casa Antoniei, în timp ce sub ferestre se auzea murmurul mării. În dimineața următoare, intrând autoritară în dormitor, doica văzu cu bucurie patul în dezordine, zâmbetul leneș al lui Gajus și noua privire a micii ei Claudilla. Surâse; porunci să se pregătească toate cele trebuincioase, și mai multe sclave se grăbiră să-i dea ascultare. Toată lumea zâmbea: Augustinienii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noua privire a micii ei Claudilla. Surâse; porunci să se pregătească toate cele trebuincioase, și mai multe sclave se grăbiră să-i dea ascultare. Toată lumea zâmbea: Augustinienii care stăteau de gardă pe chei, marinarii care duceau micile bărci pe țărm; doica cea pricepută visa o viață pe Palatinus, dacă moștenitorul avea să se nască repede, și număra săptămânile și ciclul lunii. Îmboldită de senatorul Silanus, deveni tot mai intrigantă și mai neliniștită, în timp ce Gajus, care îi suporta prezența cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce comunica cu vila printr-un pod îngust și devenise locul jocurilor lor zilnice, lipsite de orice rușine -, iar el ținea în brațe trupul micuț al miresei, care, încăpățânată până la mojicie la început, acum zâmbea cu o nerușinare triumfătoare; când doica îi întrebă binevoitoare ce voiau să mănânce la prânz, Claudilla încetă deodată să râdă, o privi pierdută pe doică, își apăsă pieptul cu mâna și spuse că-i era greață. Doica se apropie în grabă și, prudentă, acoperi gura Claudillei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el ținea în brațe trupul micuț al miresei, care, încăpățânată până la mojicie la început, acum zâmbea cu o nerușinare triumfătoare; când doica îi întrebă binevoitoare ce voiau să mănânce la prânz, Claudilla încetă deodată să râdă, o privi pierdută pe doică, își apăsă pieptul cu mâna și spuse că-i era greață. Doica se apropie în grabă și, prudentă, acoperi gura Claudillei cu o batistă; iar aceasta avu un acces de vomă, unul singur, dar valora cât întregul imperiu. Doica îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la început, acum zâmbea cu o nerușinare triumfătoare; când doica îi întrebă binevoitoare ce voiau să mănânce la prânz, Claudilla încetă deodată să râdă, o privi pierdută pe doică, își apăsă pieptul cu mâna și spuse că-i era greață. Doica se apropie în grabă și, prudentă, acoperi gura Claudillei cu o batistă; iar aceasta avu un acces de vomă, unul singur, dar valora cât întregul imperiu. Doica îi aruncă o privire plină de înțeles lui Gajus, apucă micul sân al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe doică, își apăsă pieptul cu mâna și spuse că-i era greață. Doica se apropie în grabă și, prudentă, acoperi gura Claudillei cu o batistă; iar aceasta avu un acces de vomă, unul singur, dar valora cât întregul imperiu. Doica îi aruncă o privire plină de înțeles lui Gajus, apucă micul sân al Claudillei și-l strânse. Din sfârc se scurseră câteva picături de lichid lăptos. — Privește, îi spuse doica, ăsta ești tu. Gajus se ridică într-un cot, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acces de vomă, unul singur, dar valora cât întregul imperiu. Doica îi aruncă o privire plină de înțeles lui Gajus, apucă micul sân al Claudillei și-l strânse. Din sfârc se scurseră câteva picături de lichid lăptos. — Privește, îi spuse doica, ăsta ești tu. Gajus se ridică într-un cot, se aplecă deasupra sânului și-l sărută tandru; fu singurul gest spontan pe care-l făcu în zilele acelea. Pe buze îi rămase un gust acrișor. — Te felicit, îi spuse doica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
doica, ăsta ești tu. Gajus se ridică într-un cot, se aplecă deasupra sânului și-l sărută tandru; fu singurul gest spontan pe care-l făcu în zilele acelea. Pe buze îi rămase un gust acrișor. — Te felicit, îi spuse doica solemn, și te felicită întreaga Romă. Nu putea ști cu câtă ușurare erau primite vorbele ei. Gajus se ridică în picioare. Doica privi trupul lui tânăr, gol. Dintr-odată, Gajus sări jos, pe mal. Soția privea languros umerii lui puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care-l făcu în zilele acelea. Pe buze îi rămase un gust acrișor. — Te felicit, îi spuse doica solemn, și te felicită întreaga Romă. Nu putea ști cu câtă ușurare erau primite vorbele ei. Gajus se ridică în picioare. Doica privi trupul lui tânăr, gol. Dintr-odată, Gajus sări jos, pe mal. Soția privea languros umerii lui puternici, șoldurile înguste, pulpele modelate de lungile plimbări călare din copilărie. El se întoarse în apa care-i ajungea până la glezne și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
odată, Gajus sări jos, pe mal. Soția privea languros umerii lui puternici, șoldurile înguste, pulpele modelate de lungile plimbări călare din copilărie. El se întoarse în apa care-i ajungea până la glezne și o salută, apoi se aruncă în mare. Doica declară că soția era însărcinată, stârnind entuziasmul general. Junius Silanus le aminti senatorilor care îl felicitau că provenea dintr-o familie romană veche, puternică și fecundă. Tiberius le spuse ironic puținilor lui prieteni că tânărul - și, poate, inconștientul - soț provenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tovarăși credincioși într-o vilă a sa din suburbiile Romei, anunțându-i că aveau să mănânce carne de vânat. Prin vila lipsită de ornamente se învârteau însă niște sclavi bătrâni, de încredere și cam surzi; cea care dirija totul era doica senatorului. Iar când fură aduse potârnichile cu sos, obișnuitul vin de Minturnae, pâinea caldă, scoasă din cuptor, măslinele și brânzeturile de casă, ușile triclinium-ului fură închise și oaspeții constatară că trebuiau să se servească singuri; atunci înțeleseră că previziunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc vânătorii. Dădu cupa unui servitor. — Vino să ne așezăm, îi spuse. Aruncă o privire drăgăstoasă spre fiica sa, care râdea în brațele doicii. Începea al doilea spectacol. Din spatele scenei își făcu apariția Mnester, singur, desculț; purta doar un perizom minuscul, dintr-un material auriu. Furmusețea lui senzuală și lipsită de pudoare le tulbura chiar și pe cele mai incoruptibile matroane și îi lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el și prietenii săi telefonau sub diferite pseudonime „Batman“, „Buck Rogers“ și „As“ (ăsta era Jim) -, Îi plăcea să le audă rostite cu glas tare de către prezentator, deși Îi venea să se ascundă În pămînt de rușine. CÎnd Îi aruncă doicii sutana și se schimbă În costumul pentru petrecere, constată că toate planurile lui erau În pericol. Tulburată de zvonurile legate de război, Vera decisese să nu-și viziteze părinții. — O să te duci la petrecere, James, Îl informă Vera În timp ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei, amestecîndu-i parfumurile și uitîndu-se leneș prin albumele ei de fotografii dinaintea căsătoriei, imagini dintr-un film Încîntător, În care ea juca rolul surorii lui mai mari. — Jamie! Să nu mai spui niciodată așa ceva... N-ai s-o omori pe doică și nici pe altcineva. Tatăl său Își descleștă mînile, iar Jim Își dădu seama cît de epuizat era. Adesea, lui Jim i se părea că tatăl său se străduia să rămînă prea calm, sub povara amenințărilor aduse firmei sale de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu era Înțelept să-l provoace pe tatăl său și nici să amintească de misterioasa cameră a familei Frankel din ghetoul Hongkew, de problemele licitării psihice și de sonorul lipsă din capul lui. N-o va mai amenința niciodată pe doică. Se duceau la o petrecere, iar el va Încerca să-l Înveselească pe tatăl său și să se gîndească la un mod de a-i opri pe nemți la porțile Moscovei. Amintindu-și de zăpada artificială din studiorule cinematografice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
știe ce este acest jos. Este atrocitatea cuibărită în piept acolo unde pieptul nu mai există. Există o gaură care înghite totul cu o viteză frenetică, asemeni unui vârtej, înghite sertar, haine, fotografii, tampoane, creioane, compact-discuri, mirosuri, zi de naștere, doici, colaci de salvare, scutece. Totul dispare. Va trebui să facă o curățenie importantă în aeroportul acela. Va rămâne piața goală a vieții ei, o sacoșă goală agățată de umăr. Va alerga poate către fereastra uriașă prin care se văd avioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în sus pe Broadway, apoi în jos pe Park Avenue, traversam East River până la Hudson și înapoi. Zăboveam în Prospect, Riverside și Central Park ca să trag cu ochiul la tinerele mame cu bebeluși care abia începeau să meargă și la doicile cu cărucioare mari, englezești, mă opream pe stradă ca să mă uit la băieții care jucau stickball 1 și mă luam discret pe urmele femeilor îmbrăcate elegant pe Fifth Avenue sau de-a lungul străzii Madison. O dată m-am urcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]