6,346 matches
-
nu avem destule aspiratoare, n-are nici o legătură, poate Bărăganul să se transforme în deșert mâine dimineață, să vină furtuni de nisip, dacă avem utilaje, rezolvăm problema. Dar ne și place să plângem așa în continuu, suntem un popor plângăcios, "dom'le, n-avem d-alea, n-avem d-alea!", dar nici nu punem mâna...", a afirmat candidatul PDL la Primăria Capitalei. Apreciind că s-au făcut lucruri până în momentul de față, iar Capitala României nu arată rău, Silviu Prigoană consideră
Prigoană, ”agresat vizual” de culorile blocurilor reabilitate termic () [Corola-journal/Journalistic/44671_a_45996]
-
în picioare legea și gândirea legiuitorului", a declarat avocatul Paula Iacob. "Este scandalos acest mod de comportare în care un judecător, mă îndoiesc că a terminat o facultate de medicină, mă îndoiesc că are un titlu de supermedico-legal. Domnul sau domul judecător care a dat această soluție știe mai mult. Este o rușine pentru ideea de dreptate și de Justiție", a mai spus Paula Iacob. "Să-ți bați joc de ideea de dreptate, de lege și de dreptul la sănătate și
Paula Iacob: Este o rușine pentru Justiție () [Corola-journal/Journalistic/44706_a_46031]
-
s-au pronunțat încă. Toată lumea își dă cu presupusul. Va trebui să veniți la secție. Consemnăm dispariția și tot rahatul ăsta. Pe urmă, sunteți liberi. Motiv de arestare nu ar fi, zău.“ „Dar cum rămâne cu copiii ăștia vola tilizați, dom’ polițist?“ Ofițerul n-a răspuns. M-am urcat în dubă, tăcut. Restul e de domeniul trecutului. Asta a fost una din scenele care m-au marcat profund în primele luni ale șederii mele la Paris. Orașul nu mai era fascinant
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
terminăm. Perfect. Mă duc să iau mingea de fotbal, îi strig profului. Un’ te duci, mă, stai aici, mă oprește. Azi jucăm handbal, 234 nu fotbal. Nuuu. Dramă. Ca în minutul 90 când Juve e egalată de AC Milan. Haideți, dom’ profesor, vă rog eu frumos. Păi hai, hai tu. Ia treci și stai în poartă. Nuu, și în poartă? Of. Și stau în poartă, indiferent la toate mingile care trec pe lângă mine și pe care nu le apăr. Dacă m-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de cât au adunat. Am asistat, de asemenea, la lupte interminabile și disperate ale unor pensionari inimoși și cu temeinice cunoștințe În domeniu care au Încercat pe la diferite emisiuni televizate, chiar și la "Recurs la morală" (mare cuvânt morala asta dom'le!), să demonstreze clar marea nedreptate făcută celor care v-au ridicat până acolo unde sunteți astăzi. Și cu ce s-au ales? Cu ce ne-am ales?! Cu lacrimi de crocodil cum că este foarte greu să se disponibilizeze
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mai mare, cum se Întâmplă la licitația pentru gazonul stadionului național. Se dădu mălaiul, se obținu licitația, iar gazonul urmează să crească În următorii câțiva ani, pentru că cel licitat era din „import” și n-a rezistat „bocancilor” noștri. Ce ghinion, dom'le, ce ghinion ! Și doar se procedase legal, nu-i așa ?! Și apropos de legalitate, porni, tot legal, războiul dintre P.D. și P.S.D. Pe mai multe fronturi : tovarășu Pedist dă declarații la PNA pentru vapoare, tovarășii Pesediști declarară consiliul capitalei
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități. M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, dom’le? N-am vorbit, dom’le. Cum n-ai vorbit? Păi împotriva voastră vorbește tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Și mi-au dat 20 de ani muncă silnică fără motive. Mi s-a prezentat sentința de condamnare
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități. M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, dom’le? N-am vorbit, dom’le. Cum n-ai vorbit? Păi împotriva voastră vorbește tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Și mi-au dat 20 de ani muncă silnică fără motive. Mi s-a prezentat sentința de condamnare ca să fac recurs. La cine
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
coș împletit, frumoasă ca un înger. Ni s-a spus să rămânem în legătură cu doamna Mischi care ne va comunica când putem îngropa copilul. Până și preotul era inclus în prețul instituției. Am hălăduit prin oraș vreo două zile, am vizitat domul, o construcție impunătoare cu două altare, unul în spatele celuilalt, cu destul loc între ele, o construcție gotică deosebit de impunătoare. Te poți reculege într-o asemenea măreția chiar și făcând turul ei, pentru că emană o asemenea liniște impunătoare, încât te copleșește
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
P.H.L. nu oferă exemple în paranteza sa, nu insist. 25 aprilie 2007 P.H.L. revine asupra noului statut „civil” al Domnului R. Oare și-l va asuma până la capăt? Câți dintre prieteni și cunoștințe vor fi dispuși să-i recunoască sexagenarului „dom'Profesor” calitatea de „tătic”? „Deja se aud râsete în sală...” - notează scriitorul, ironic, dar și cu anume compătimire. În schimb, autorul nu-l poate „opri” pe eroul său să gândească intens (și chiar cu emoție!) la apropiata postură de ... „tătic
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din mînă, se uită la ea pe toate părțile, de parcă ar fi vrut s-o mănînce, apoi tună: Unde-ai găsit tu asta, mă? Eu? Am... Domnule secretar, nu plecăm odată? strigă iar cel cu aparatul la gît. Vin, vin, dom' președinte! Apoi se întoarse iar spre copii: Lasă că-mi spuneți voi, n-aveți grijă! Acum plecați mai repede acasă, că vă rup picioarele, faraonilor, s-aude?! Și Nicanor plecă pufnind furios, lăsînd întreaga echipă suspendată între cer și pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu exact 37 de minute înainte de ora stabilită. Și acest fapt l-a aflat de la paznicul Potîngă, proțăpit în ușa primăriei ca o momîie. Ce cauți, mă, aici? îl întrebă acesta cînd Virgil dădu să intre. Păi... m-a chemat dom' Nicanor. Aha!... făcu Potîngă, ca și cum ar fi fost în cunoștință de cauză. Imediat după aceea însă strîmbă din buze de parcă ar fi mîncat aguridă, scoase capătul de țigară din colțul gurii și întrebă: Ce? M-a chemat domnul Nicanor, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu știu. Sssst!... Ai făcut ceva? întrebă Potîngă cu glas scăzut, închizînd dintr-un ochi. N-am făcut nimic. Nu se poate! Pe cuvînt de... Mă!... și Potîngă deveni autoritar: eu zic că nu se poate să te fi chemat dom' secretar degeaba, ne-am înțeles? Vă știu eu pe voi! Ehe, mie-mi spui?! Virgil ridică din umeri și dădu din nou să intre. Potîngă îl prinse de guler și-l țintui locului. Unde intri, mă orătanie, fără să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l văzuse în ziua trecută cu aparatul de fotografiat. Paznicul luă poziție de drepți și strigă de departe: Să trăiți! Bun noroc, zise străinul, aruncînd o privire fugară spre Virgil. Apoi urcă scările, și intră glonț în primărie. Să trăiți, dom' președinte! mai salută o dată Potîngă cînd străinul trecu pe lîngă el. Vezi că or să vină niște copii aici, zise străinul înainte de a închide ușa. Să-i lași să intre, că i-am chemat eu! Am înțeles! Virgil, auzind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și rar, ca un bătrîn: a venit aseară la noi... mama Ilincăi... și s-a sfădit cu mama... De ce? întrebă Virgil interesat. Din cauza mea... Adică de ce din cauza ta? Bine... ce, parcă tu nu știi?... Zicea că s-a trezit cu dom' Nicanor în casă, că i-a arătat tăblița aceea de lut pe care am găsit-o eu... că... multe, multe... și că numai din cauza mea Ilinca stă cu nasul în pernă și bocește tot timpul... Auzi tu la ea! Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ei și peste toți cei care nu mai încăpeau din cauza lor. Virgil nu observă nici cînd pe scările primăriei a urcat în fuga mare mama Ilincăi. Timpul trecea mai greu ca un compresor... Veniți sus, mă, odată, că vă cheamă dom' secretar! răsună plin de importanță glasul lui Potîngă. Urcară scările încet, de parcă în ușa primăriei ar fi stat cu paloșul în mînă Zmeul-Zmeilor, gata să le taie capul. Înainte de a intra în primărie, auziră glasul mamei Ilincăi: Așa-i vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil cu ton de harțag. Tu ești într-o ureche? ripostă Bărzăunul îndărătnic. Cum să luăm fete?... Nu-ți mai aduci aminte cîte ponoase ne-a făcut Ilinca atunci cînd am săpat la cetatea din deal? Eu unul... Ce ponoase, dom'le? Tu nu vezi că mesteci urzici?... Ce ți-a făcut Ilinca?... Ce dacă-i fată? Nu ține pasul cu noi la greu? Dacă vrea să meargă, să meargă! Așa-i frumos! Dacă cineva s-ar fi uitat cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o credea reală. Du-te tu cu Ilinca! strigă Bărzăunul întorcînd capul în altă parte. Eu mă las păgubaș. Cu asemenea parteneri... Și făcu cîțiva pași spre lac strîmbîndu-se la umbra care se proiecta în apa liniștită. Dar ce ai, dom'le, de te arăți așa ațos?... Ce ți-a venit așa, deodată? Elev ești tu, sau prepelicar? Ce ți-a făcut fata? Bărzăunul nu răspunse, ci continuă să se strîmbe în toate felurile la umbra din lac. Tu n-auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
văzut oameni așteptînd pe alți oameni?... Păi nu?... Vii în stație, stai ș-aștepți... Stai cît vrei, că doar de asta-i stație... Pe cine aștepți? Iaca, pe nimeni! Ce te interesează pe dumneata pe cine aștept eu? Ia uite, dom'le! Ce naiba or fi avînd de n-au venit? se întrebă furios Bărzăunul, apoi se apropie de banca unde era așezată mama Ilincăi. Stătu puțin la îndoială dacă să intre în vorbă cu ea sau nu, apoi își luă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu-l ia în seamă și continuă să se uite în altă parte. Salut, Virgulă ! strigă Vlad de cum se apropie. Și n-o mai fă pe mofluzul cu mine, că-ți dau cu bolovanul ăla în cap! Iote. la el, dom'le ! Și-a găsit motohoiul cu cine s-o facă pe supăratul!... Tu nu-nțelegi, bă eșapament, că te-ai supărat degeaba? Degeaba? întrebă Virgil continuînd să pară cît mai furios. Tu vorbești, după ce căă... Sigur că degeaba!... Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
săltat cu niște bîrne și apoi l-am tras c-o funie. Și-a s-s-scăpat? intră iar în vorbă Nuțu nevenindu-i să creadă asemenea grozăvie. Păi sigur c-a scăpat, dacă l-am salvat noi! se mîndri Tomiță. Br-br-bravo, dom'le! îl felicită Nuțu și-i mai oferi un măr. Aproape că nici nu mai putea fugi, săracul, de cît se zbătuse în nămol. Ș-avea niște coarne, măi frate, cum nu s-au mai pomenit altele! Nea Pintilie zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe Bărzăun: De-o bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai ții de noi și-o faci pe grozavul că știi drumul? Tu nu vezi că ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le? izbucni iritat Bărzăunul. Pentru că sînteți voi niște fricoși?... Cine și-ar fi putut închipui că vă puteți speria în asemenea hal de-un șoarece mort? Noi ne-am speriat?... Pe noi ne faci fricoși?? se enervă de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din partea Bărzăunului! Foarte nervos se repezi spre acesta, îl prinse de guler și începu să-l scuture cu putere: Mie-mi spui așa, bă harpacică?... O faci pe deșteptul cu mine? Tu, bă?... Că-ți fac nasul praștie! Iote-te, dom'le, unde ședea cunoscătorul! Nu cumva ai visat tu de ce-i zice așa? Bărzăunul se smulse din strînsoarea lui Vlad și, de la distanță de cîțiva pași, pentru a împiedica o eventuală prindere, răspunse, dar cu un glas mult mai ponderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
abia atunci își dădură seama cu toții că de undeva, dintr-un loc nedefinit, ori de pretutindeni, ajungea pînă la ei un vuiet înfiorător. Așa s-auzea și la cu-cu-cutremur! explică Nuțu căscînd gura și înroșindu-se de groază. Ce cutremur, dom'le? îl contrazise imediat Bărzăunul. Nici atîta minte n-ai?... Tu nu-ți dai seama că ăstă-i zgomotul unei ape care cade de la înălțime?... Înseamnă că pe-aici, pe undeva, este o cascadă, ori cam așa ceva. Se uitară în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
depusă pe el de-a lungul vremurilor și înconjurat de mai multe oase de dimensiuni extraordinare. V-vedeți? se învioră Nuțu, străduindu-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E un s-s-s-schelet de elefant de demult! Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să chicotească într-un anumit fel, încît reuși să-i irite pe toți. Ăsta-i schelet de mamut!... Mamut! repetă el silabisind și punînd piciorul pe craniu ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]