KorAP: Find »[drukola/base=domestic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...452 >

11,280 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

mai erau prezente actele de caritate (mai frecvente cu prilejul sărbătorilor religioase). Semnificația legăturilor de rudenie nu s-a pierdut nici în societatea contemporană, unde este înțeleasă mai ales în termenii a ceea ce pot face rudele unele pentru altele: servicii domestice, furnizare de informații despre locuințe, oportunități de serviciu, dar și unele aspecte ale vieții cotidiene; rudele acționează ca surse de influență, oferă suport psihologic, material etc. (C.C. Harris, 1998, p. 115). Deși relațiile de rudenie pot fi privite ca opusul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
creșterea copilului s-a mărit la 2 ani, numărul celor care beneficiază de el a scăzut 33. Protecția maternității privește sfera publică. În spațiul privat, atât femeile, cât și copiii sunt de multe ori victime ale violenței și privațiunilor. Munca domestică și îngrijirea copiilor nu sunt recunoscute, valorizate la adevărata lor importanță socială și, adesea, sunt atribuite femeilor ca obligații naturale. Suedia a fost prima țară care a adoptat, în 1974, așa-numita „asigurare parentală” prin care, conferindu-se fie tatălui

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
nr. 120, se menționează faptul că oricare dintre părinți poate beneficia de prevederile respectivei legi. Acordarea concediului plătit pentru creșterea copilului mic aduce în atenție recunoașterea socială a muncii desfășurate în favoarea persoanelor dependente. Prin aceasta, se deschide posibilitatea valorizării muncii domestice. O modalitate aparte de protecție a copiilor care nu se bucură de ocrotire din partea părinților naturali se realizează prin intermediul asistentului maternal profesionist 34. Aceasta este simultan și o formă de instituire a unor relații de tip parental și un mijloc

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
educaționale pentru copii și de asistență în gospodărie, prin angajarea unor menajere); • familiile sărace, care apelează prioritar la servicii gratuite, oferite de către sistemul public, și care acoperă prin efort propriu altă parte din servicii (mai ales cele care privesc treburile domestice). În multe cazuri, nu beneficiază de servicii exact familiile care au cele mai multe probleme, se confruntă și cu sărăcia, întâmpinând consecințele acesteia ca parte a problemelor propriu-zise. De pildă, o familie monoparentală are în mai mare măsură nevoie de ajutor în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
obțină totuși venituri mai mici decât bărbații, iar una din cinci femei nu are nici un venit. În plan privat, diferențe de gen se remarcă în privința planificării familiale, a protecției împotriva violențelor de orice fel, a recunoașterii valorii sociale a muncii domestice. Singurătatea le afectează mai ales pe femei. Din totalul de 8 597 404 persoane necăsătorite, femeile reprezintă 45,20%, divorțate sunt 60,66% (din totalul de 810 123 de persoane), iar văduve sunt 80,75% (din totalul de 1 889

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
există în societate între femei și bărbați. Satisfacerea acestor nevoi determină rolurile și pozițiile diferite atribuite în mod tradițional bărbaților și femeilor în societate să se schimbe. Astfel de nevoi sunt, de exemplu, asigurarea protecției împotriva hărțuirii sexuale, împotriva violenței domestice, eliminarea mesajelor sexiste din manuale, din cărțile pentru copii, din desene animate, din filme, din reclame, încurajarea femeilor să candideze în alegeri, să participe la luarea deciziilor etc. În categoria nevoilor strategice de gen se pot include și nevoile specifice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de sănătate precară, traiul în condiții de sărăcie severă sunt doar anumite aspecte observabile. Părintele singur este adesea stigmatizat, discriminat față de părinții din familiile biparentale, iar multitudinea de probleme cu care se confruntă zilnic (legate de activitatea profesională, de îndatoririle domestice și de îngrijire a copiilor, accentuarea pentru familia acestuia a riscurilor sociale) sunt privite doar ca un efect al situației personale, față de care societatea nu se simte responsabilă și nu intervine. 6. Sugestii privind politicile publice pentru familia monoparentalătc "6

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
naturali (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 121). În această familie, soțul își exercită rolul asupra soției și copiilor; este responsabil pentru asigurarea mijloacelor economice necesare gospodăriei sale; reprezintă familia la nivelul sferei publice. Mama/soția răspunde de organizarea vieții domestice, conduce gospodăria, îngrijește și educă copiii. Există o diviziune clară între domeniul privat al familiei (asociat naturii) și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
doua atribuie drepturile fiecărui individ, care trebuie protejat de prejudiciile pe care statul le-ar putea ridica în calea opțiunilor și comportamentelor sale intime. Conflictul care se conturează are loc între drepturile individului și cele ale familiei. De pildă, violența domestică face necesară intervenția statului pentru protejarea victimei. Dreptul la contracepție este un drept al cuplului, dar și al individului, chiar împotriva deciziilor partenerului său. Drepturile articulează relațiile dintre oameni: fiecare libertate de acțiune a unui individ impune o constrângere, aceea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
este justificată atunci când părinții nu oferă o educație adecvată copiilor lor23. John Stuart Mill și Harriet Taylor arată că problemele femeilor vor putea fi depășite printr-o bună educație, prin realizarea unor câștiguri proprii muncind în afara casei. Doar că munca domestică rămâne în sarcina lor. Pentru a se achita de ea, pot, eventual, să apeleze la serviciile unei alte femei. Observația pe care am mai făcut-o rămâne: emanciparea femeilor a fost văzută ca fiind important de realizat în spațiul public

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
bărbați, arătând legătura dintre libertate și muncă. Participarea femeilor la munca industrială, la sfârșitul secolului al XIX-lea, este redusă. Dacă au acces la un tip de muncă salarizată, atunci aceasta este ca o valorificare a expertizei lor în zona domestică: sunt croitorese sau țesătoare. Totuși, cele mai multe femei muncesc doar în sfera privată. Munca lor nu este remunerată, iar ele depind de veniturile soților. Mihail Kogălniceanu argumentează că „femeia măritată este o roabă”, soția este un „bun” al soțului (față de care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
să-și dorească. Oricum, „femeia este o ființă care trebuie adorată, dar nu și înțeleasă” (invoc articolul „Femeile” al lui Mihail Kogălniceanu, publicat în Alăuta românească, apud R.M. Popa, 2002, p. 57). Prima calitate a femeilor este cea privind treburile domestice. Spre acestea, femeia este în mod firesc atrasă: Însuși cele mai frumoase dame de lume care trăiesc în cele mai plăcute petreceri păstrează totdeauna o slăbiciune pentru proastele și fireștile îndeletniciri ale gospodăriei. La zisele noastre nu poate nimeni să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
forța de muncă a femeilor este folosită fără a fi recompensată. Are loc o veritabilă înstrăinare a muncii 48. Femeile se străduiesc să mențină condițiile normale de supraviețuire pentru familiile lor, sunt în ipostaza de a oferi la nesfârșit servicii domestice. Acestea le confiscă întreaga viață, făcând să irosească potențialul de împlinire umană în mod unidirecțional. La sfârșitul unei etape de activitate, femeile nu valorifică efortul făcut, acesta este secundar pentru ele ca persoane, chiar dacă poate fi un act generos de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
prin activitatea desfășurată, ei având o alternativă de a petrece timpul liber, pentru femei nu există o separare a sferei muncii și a celei destinate pentru recreere (S. Rowbotham, 1973). De altfel, timp liber acasă nu există pentru femei, activitatea domestică nu se termină niciodată. Din perspectiva ideologiei comuniste, faptul că familia poate dispărea este de neconceput. În primul rând, este un argument de ordin moral: familia este un cadru ordonat pentru viața intimă a oamenilor, locul unde își refac forțele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
plan privat familia este partenerială, adică îndatoririle ar fi fost echitabil distribuite între parteneri. Acest fapt însă nu se realiza. Creșterea copiilor revenea prioritar femeilor (în cazul unui divorț, copiii erau dați spre îngrijire mamei). Între anumite limite, neoficial, violența domestică era tolerată (inclusiv hărțuirea sexuală, violul marital, alături de faptul că bătaia era folosită ca mijloc de educare a copiilor). Raporturile de putere în familie erau stabilite în favoarea statului, apoi a bărbatului ca soț și tată. Se acreditează existența unui dublu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
împreună cu copiii lor, cărora le acordă sprijin inclusiv în petrecerea timpului liber al acestora; - lipsa unui spațiu adecvat: multe femei nu au un loc liniștit, un birou unde să studieze, o „cameră separată” de creație 77: casa este locul muncii domestice și de creștere a copiilor; - îngrădirea libertății de mișcare: în condițiile unei mobilități tot mai ridicate pe fondul unui proces de ansamblu al globalizării, orice carieră de succes presupune libertatea de a circula. „Accesul femeilor la astfel de mobilități este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
la nesfârșit, ștergând praful sau pregătind mâncarea pentru cei care poposesc în spațiul respectiv mai mult sau mai puțin timp. Ea este recunoscută ca stăpână asupra obiectelor și are libertatea de a opta în ce ordine va da curs activității domestice: mai întâi curățenie, apoi spălat etc. De asemenea, în spațiul pe care îl domină, are în stăpânire și copiii, pe care îi hrănește, îi duce la școală și pe care, eventual, îi poate certa, dacă nu au fost cuminți. Toate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mamelor; tații își permit să-și neglijeze copiii sau să-i trateze drept secundari în raport cu alte aspecte considerate mai importante în viața lor (legate de carieră, viața personală etc.). În virtutea dragostei materne, se subînțelege asumarea de către mame a tuturor corvezilor domestice (așa-numita muncă din dragoste). Cum ar spune B. Russell, premisele sunt adevărate, concluzia este adevărată, dar întemeierea se bazează pe un raționament greșit. În fapt, se intercalează tacit un raport de putere. Este convenabil ca altcineva să-ți crească

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
femeilor rămânând cumva locală: familia, comunitatea. Deciziile importante erau luate la un alt nivel, care nu le era accesibil. Suportul acordat de comunitate poate constitui un mijloc de emancipare a femeilor în spațiul privat. Aceasta în măsura în care o parte a serviciilor domestice se externalizează în afara casei, iar efectuarea lor implică un anumit tip de recunoaștere socială: remunerarea unora dintre activități, conferirea unei recunoașteri publice, a unui status. Participarea activă în cadrul comunității permite dobândirea unor noi capacități, diminuează izolarea și scade probabilitatea unor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mitul frumuseții, un nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmetică, publicitate, modă) și a puterii instituțiilor patriarhale (Wolf, 1997, p. 13), decise să înlocuiască nesfârșita corvoadă domestică cu corvoada siluetei, dietei, machiajului. În ciuda multiplelor oferte educaționale, economice, culturale, o „realitate privată colonizează conștiința feminină” (Wolf, 1997, p. 16), obligată să-și reconstruiască identitatea (fizică în primul rând) într-o manieră la fel de represivă ca înainte. Cenzura familiei, societății

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
din propriul corp), oferirea unei călduri materne (ținând în brațe, alintând copilul) sau fiind de față pur și simplu (prezența fizică a mamei este, cel puțin pentru copilul mic, o sursă de încredere și de siguranță)16. Munca în sfera domestică, desfășurată de femeile mame singure, se face în favoarea copilului și a propriei persoane. Activitatea respectivă este îndreptățită, se configurează într-o legitimitate aparte: poate fi desfășurată fără sentimentul de exploatare. Ieșirea de sub influența celor două mituri este asemenea unei dezvrăjiri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
2004 arată că promovarea egalității de șanse între bărbați și femei, precum și pentru eliminarea oricărei forme de discriminare se aplică în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii și informării, participării la decizie - adică numai în sfera publică. Discriminările legate de munca domestică, timpul liber, asumarea răspunderii privind îngrijirea și educarea copiilor și a persoanelor dependente, toate aflate în sfera privată, nu fac obiect de interes în legile discutate. Legea definește discriminarea pozitivă sau măsurile stimulative drept acele măsuri speciale prin care se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
parte, să fie posibilă o autonomie principială a fiecăruia, iar pe de altă parte, să beneficieze toți de avantajele unei susțineri reciproce. Luarea în considerare la nivel de legi și prin practici adecvate a drepturilor copiilor, preocuparea privind combaterea violenței domestice, alături de diversificarea formelor de familie, ar putea fi argumente în favoarea faptului că: ...familia se democratizează pe căi care imită procesele publice ale democrației; iar o astfel de democratizare sugerează cum viața de familie poate îmbina opțiunea individuală și solidaritatea socială

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
inițiată pornind de la egalitatea sexuală și emoțională în familie. Astfel, ar fi preîntâmpinate abuzurile emoționale sau de altă factură asupra persoanelor din familie (de cele mai multe ori, asupra femeilor și a copiilor), ar putea fi eliminată exploatarea (legată de prestarea muncii domestice, acordarea unui suport emoțional necondiționat, hărțuirea sexuală în cuplu). Trăsăturile menționate de Anthony Giddens privind familia pot fi considerate drept condiții pentru existența unui model familial de tip partenerial. Astfel, sunt vizate egalitatea dintre participanți, drepturile și responsabilitățile lor reciproce

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și femei se fac referiri de genul „privilegiile tradiționale ale bărbaților cu privire la muncă, venit, activități culturale și oportunități politice” (D. Held, 2000, p. 243). La acestea ar trebui adăugate privilegiile tradiționale ale bărbaților în sfera privată, cel puțin în munca domestică și în creșterea copiilor 69. În sfera privată, cadrul general de abordare a raporturilor dintre oameni este cel al familiei complete. • Ca să fie evitate posibilele critici referitoare la incompletitudinea demersului făcut, în concluzii se arată că au fost abordate doar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]