198,612 matches
-
câteva mecanisme de igienizare socială. Există o lege a deconspirării societății și ea reprezintă, ca să zic așa, punctul de vedere oficial al poporului român. Iar oricine se opune acestei legi nu conotează tagma docilă a boului, cum se lăuda un domn de la CNSAS, ci aceea, tot docilă, a colaboraționistului criminal. Felul macabru în care se încearcă anihilarea CNSAS (acesta fiind scopul nemărturisit, dar ferm, al actualei puteri) demonstrează că România, departe de a trăi în mitologie, așa cum visează dl. Geoană, trăiește
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
Vechiul Testament, doar două cărți din 46 sunt consacrate femeilor și 80% din personaje sunt bărbați"), s-ar părea că Dumnezeu, sub chip patriarhal, nu s-a prea interesat de femei. încă din neînțelegerea iscată de Geneză (Adam creat după chipul Domnului iar Eva, după al omului), parafată în creștinism de Sfântul Augustin ("Bărbate, tu ești stăpânul, femeia e sclava ta, după voia Domnului"), nu altfel în Talmud și Coran, femeii i-a revenit rolul din umbră (încă Pericle decretase - ca fiind
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
patriarhal, nu s-a prea interesat de femei. încă din neînțelegerea iscată de Geneză (Adam creat după chipul Domnului iar Eva, după al omului), parafată în creștinism de Sfântul Augustin ("Bărbate, tu ești stăpânul, femeia e sclava ta, după voia Domnului"), nu altfel în Talmud și Coran, femeii i-a revenit rolul din umbră (încă Pericle decretase - ca fiind cea mai importantă virtute a femeii - faptul că ar fi în stare să tacă). Cum spuneam, lutheranismul a ridicat bariera, demonstrând că
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
Irina Marin Având în vedere că avem de-a face cu un membru al Partidului Liber-Schimbist, "recidiva" domnului Ștefan Cazimir, publicată anul acesta de Grupul Editorial Național și Editură pentru Literatură Națională, poate părea paradoxala. Caragiale Recidivus este o reeditare a textelor sale de exegeza caragialiana elaborate de-a lungul unei perioade de trei decenii - o mai grăitoare
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
cărții o evoluție organică a stilului critic practicat de autor în decursul celor aproape treizeci de ani care s-au scurs de la redactarea primului său studiu, Caragiale - Universul comic. Odată ce marile teme au fost stabilite, iar personajele, clasificate în funcție de tipologie, domnul Ștefan Cazimir revine periodic asupra unor aspecte, nuanțând interpretarea inițială, sporind gradul de subtilitate al analizei (vezi, de pildă, atenția acordată înzestrării narative a lui Caragiale, așa cum se manifestă ea în registrul dramatic al operei sale - Artă narativa a "Scrisorii
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
cu obiectul sau de studiu. Volumul de față mă duce automat cu gândul la deontologia jurnalului datorită faptului că, mai înainte de a fi o carte de exegeza literară, este o mărturie a odiseii personale a autorului în lumea caragialiana. Meritul domnului Cazimir stă tocmai în aceea că a păstrat caracterul organic al analizelor, neintervenind în succesiunea vârstelor sale critice. Ștefan Cazimir, Caragiale Recidivus, Colecția ESEURI și STUDII, Grupul editorial Național și Editură pentru Literatură Națională, București, 2002, 614 pag Răspărul postmodernist
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
afectată și aferată, cu mîna vîrîtă pînă la cot în raftul cu brînzeturi fine, franțuzești, a tresărit și a început să se învîrtă pe loc, zgîriindu-mi timpanele cu dansul mărunt al tocurilor cui, la modă. De îndată a apărut un domn bine, rasat, cu o sticlă de șampanie scumpă în coș. N-a apucat să rostească nici-un cuvînt pentru că iubita lui s-a năpustit cu reproșurile: "Ți-am spus de o mie de ori, dragă, că n-avem ce să căutăm
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
impersonal, uniforma esențială". În Psalmi, Atotputernicul este maltratat prin abordarea sa astuțioasă, în termeni nu numai neprotocolari, ci și adesea triviali, făcut răspunzător pentru inaccesibilitatea în care se înfășoară, ținut în șah printr-un raționalism de tarabă, oltenesc. Pentru Arghezi, Domnul e un fel de jucărie. Evident, cheia ludică în care preferă a-l interpela e opusă gravității rugăciunii, e o contrapartidă crudă a pietății. Avem a face nu doar cu o poză satanică, preluată din romantism (în contextul românesc, am
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
circ. Tot de atunci, mai știu că dacă cineva era leneș de tot și vreai să-ți bați joc de el, ziceai: ăsta doarme dimineața lung că n-are pantofi... Cât mă silesc eu... cât m-am zbătut să fiu domn, să am o vorbire mai aleasă, și chiar când se întâmplă să scriu, copilăria petrecută la Urziceni își scoate din când în când capul, pe veci molipsită de limbajul viu al Genovevei, femeia-șarpe al cărei glas îl ascultam pieriți în
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
dumnezeule,/ l-ai sorbit/ dintr-o sorbitură,/ l-ai înghițit nemestecat/ atâta l-ai iubit/ că ni l-ai luat/ pe nerăsuflate./ N-a existat/ nici un dubiu,/ nici o bâlbâială/ atât era de limpede/ raportul între voi./ Și mai spune-i/ doamne, te rog,/ că ne e dor." Prezența lui Horia Bernea în volumul de față nu se rezumă însă la câteva aluzii textuale; versurile Marinei Dumitrescu sunt însoțite contrapunctic de treisprezece acuarele semnate de acesta. Când și când poeta pășește afară
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
de ortografie cu litere latine, 1841; Principii de limbă și scriptură, 1866), mai mare audiență. Alecu Russo, bunăoară, cu toată "dragostea pentru latinism", se revolta împotriva exceselor latinizante: "voi striga din Moldova ca să se audă peste Milcov, peste Carpați: limba Domnilor E..., L..., P... (Eliade, Laurian, Pumnul) și a altora nu-i limbă românească". Chiar dacă Laurian și Cipariu erau, respectiv, președinte și vicepreședinte al Academiei Române! De aceea Al. Odobescu scrie, ridiculizîndu-le ideile, prandiulu academicu! Discuțiile și controversele sînt deci de natură
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
și Gheordunescu erau oamenii Securității. Probabil că n-au fost. Dar felul în care au condus serviciile de informații denotă o totală identificare cu interesele acestora, și nu cu interesele societății românești. Ascunzându-se după regulamente și cutume, cei doi domni au opacizat într-atât "structurile", încât ele au devenit de-a dreptul incontrolabile. Dacă evaluăm dezvăluirile petrecute sub Măgureanu și pe cele din perioada Georgescu-Gheordunescu, vom constata, șocați, că tot ce știm despre Securitate, despre organizarea, funcționarea și rolul ei
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
regret neconștientizat, incapacitatea de a privi realitatea în față, dar, mai ales, intră multă nesimțire. Iar în fruntea piramidei nesimțirii se află câțiva oameni plătiți pentru a urgenta, nu pentru a pune lentoare în accesul la dosarele Securității. Când un domn numit Gheorghe Onișoru - venit, se spune, din neantul treptowian al studiilor istorice de la Iași - și un altul, Gheorghe Mihai, un produs tipic al Justiției clarvăzătoare a României - au ajuns să conducă CNSAS-ul cu viteza convenabilă dalmațienilor din Parlament și
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
tinerelor generații. Prin prestigiul intelectual solid de care se bucură în rîndul specialiștilor din lumea academică internațională, precum și al unui public tot mai larg, Toma Pavel este astăzi poate cea mai notorie figură de umanist român afirmat în străinătate. Rep. Domnule Toma Pavel, tocmai ați ținut o conferință de formidabil succes la New Europe College, unde pretențiile publicului sînt destul de ridicate. Și totuși nu ați trișat, adică nu ați vorbit despre lucruri inaccesibile sau cu termeni bizari, dar impunători. Desigur, pornesc
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
poate fi rezolvată prin lecturi. La ceva însă ajută ele. Sînt ca un fel de antrenare cu manechine în sala de arme, înaintea adevăratelor lupte afară, pe cîmpul de bătaie.Cît m-am mai antrenat și eu, și tot degeaba... Domnule Toma Pavel, permiteți-mi să închid cărțile și să mă întorc la viața Dvs. M-ar bucura să povestiți și pentru cititorii României literare, care nu v-au auzit la NEC, istoria apariției lui h și s din prenumele Dvs.
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
care spunea că ar putea trăi foarte bine într-o lume fără cărți, la literatură se referea. Am rămas cu gura căscată. Ce ați răspunde unui om care crede sincer așa ceva ? I-aș spune: "De ce nu vă mutați Dumneavoastră, stimate domn, într-o lume frumoasă fără cărți? Că nouă, celorlalți, ne place lumea asta păcătoasă, așa cum e ea, cu cărți!" Vă mulțumesc mult, în numele redacției noastre și mai ales în numele cititorilor noștri comuni, din lumea asta a noastră, "cu cărți".
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
deschise', ea face parte și din volumul Rechizitorii, inserat de Victor Frunză pe lista aparițiilor în România, după 1990. Primul volum stă sub semnul politicului: trei ipostaze ale lui Iuliu Maniu, Textele militantului politic, Scriitorii români și comunismul. Panait Istrati, Domnul Mircea Eliade și polemica, Poezia în exil, Cazul Noica, Scrisoare deschisă lui Mihai Sadoveanu, însoțită de alte patru concentrări compoziționale de nuanțe diferite, printre ele cronica-poem la volumul Anii de ucenicie, dar și alte fețe ale indiferentismului sadovenian, exprimări ale
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
directorime. Cu ochi înlăcrimați sau discret ascunși după lentile fumurii, urmăresc cortegiul care se oprește în curtea guvernului: "Uite dragă ce mort frumos!" suspină o dactilografă mai simțitoare. "Era băiat bun, cine ar fi crezut." Îi răspunde închizînd termopanul un domn de la Corpul de control. Cu mortul băgat în casă de PNA, demnitarii de partid și de stat s-au înghesuit să facă declarații voioase." După părerea lui Adrian Ursu, peștele capturat de această dată de PNA e unul mare. Editorialistul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
cu o strictețe științifică a demonstrației care ar trebui să-i de-zarmeze complet și definitiv. Din nefericire, tocmai ei n-au citit-o și n-o vor citi, probabil, niciodată. Nici dl Pruteanu, nici dl Păunescu, nici mai ales alți domni din țară și de peste hotare pentru care Dacia preistorică a lui N. Densușianu reprezintă Biblia, iar nu-mărul cuvintelor din substrat crește an de an și în proporție de masă.
Citiți-i pe lingviști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14666_a_15991]
-
aducă înapoi pînă să se împută. Mai tîrziu, într-unul din drumurile sale, văzu și ținu minte pe veci cum în memoria despotului Djurdje Brankovic pîinea se frămînta cu apă din Dunăre și era sfințită la biserica cu hramul Maicii Domnului din Smederevo și purtată apoi din mînă în mînă de chirigii pînă înspre Ávala. Megea atît de repede că pîinea ajungea de la Dunăre pînă în trapeza din munți a despotului caldă încă și acolo era ruptă și împărțită cu sare
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
patrulea din formație le era lipsă la cîntare. Într-o dimineață, taman cînd tatăl Cihoric se-nvoise să-și deprindă fiul cu slovele scrise și abia ce-i arătase prima slovă de mînă, litera cu care începe cuvîntul Teotokos (Maica Domnului), au primit o vizită. Leandru nu era în apele lui, dar nici să-ngroape condeiul de prima oară, cînd în casa Cihoricilor intră cel mai vîrstnic chirigiu, luă de pe zid santura lui Leandru și o cîntări în mîini. Greutatea ei
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
către lac și Leandru mai încercă o dată. Ultima oară. Cînd nu izbuti nici atunci, fiindcă se vărsă înainte să atingă fata, Despina îi dădu lumînarea ca să o dezvirgineze. Apoi, cam în zorii zilei, cu mare jale îndreptă vîsla către Maica Domnului de la Mănăstirea despotului sîrb Irinej Zahumski, unde se poate ajunge doar pe apă. Aici ea aprinse a doua lumînare, pe ai ei, se apropie de Leandru, îl sărută și-l lăsă la mănăstire, iar ea vîsli singură pe Drim. Înnebuniți
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
să intre în biserică, observă că în mănăstire se desfășura ceremonia înhumării unei icoane. Era străveche, din Pelagonia, și înainte să o așeze în mormînt și să o ude cu vin, Leandru reuși să vadă icoana. Unde era reprezentată Maica Domnului care alăpta pruncul și un om cu barbă - de fapt Ioan Botezătorul - stînd lîngă ei. Copilului îi căzuse sandaua din picioruș și omul de lîngă femeie apucase bareta să o prindă de călcîiul copilului; copilul, simțind atingerea neașteptată, mușcă sînul
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
se suprapune tema, clasică, dar veșnic nouă, a relației dintre tată și fiu. Televizorul e noua divinitate a societății industriale, iar a-l duce la reparat, învelit într-o pătură, pe o ploaie și-un noroi de zile mari, la domnul Bichescu, unde așteaptă deja un număr considerabil de devotați, se transformă într-o autentică procesiune, un imn către zeu și slujitorul său, depanatorul TV. Iar titlul nu e o inducere în eroare, arhi-personajul celor Șase povestiri e calul, calul care
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
o vitalitate a imaginarului care, de facto, o suspendă într-un spațiu al indeterminării. Agonia tratată autonom, altfel spus "eternizată" pentru a funcționa ca o unealtă a șarjei, pare a lua locul dispariției, ba chiar a o ironiza: "fermecătorul nostru domn și-a distrus toate țintele/ și acum își taie unghiile pe care le va îngropa adînc/ pe cînd credea că nu e văzut cineva l-a văzut făcînd asta / mari ca niște seceri cu care poți secera focul rece al
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]