14,040 matches
-
107, 110-111), art. 9 al Regulamentului hotărniciilor prevedea izvoarele de informații de care trebuie să țină cont cel responsabil cu această operațiune. Pe lângă prevederile din Regulament, statul avea și alte tipuri de intervenții asupra hotarelor sătești prin intermediul a trei structuri: domnia, sfatul domnesc și grupul de boieri (Stahl, 1998, vol. I, pp. 121-129). Domnia putea interveni în toate fazele procesului de stabilire a hotarelor și chiar procesul în sine avea nevoie de aprobarea domniei pentru a se desfășura. Domnul nu acționa
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
trebuie să țină cont cel responsabil cu această operațiune. Pe lângă prevederile din Regulament, statul avea și alte tipuri de intervenții asupra hotarelor sătești prin intermediul a trei structuri: domnia, sfatul domnesc și grupul de boieri (Stahl, 1998, vol. I, pp. 121-129). Domnia putea interveni în toate fazele procesului de stabilire a hotarelor și chiar procesul în sine avea nevoie de aprobarea domniei pentru a se desfășura. Domnul nu acționa personal, ci delega temporar un boier sau un țăran liber (dar care în
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
asupra hotarelor sătești prin intermediul a trei structuri: domnia, sfatul domnesc și grupul de boieri (Stahl, 1998, vol. I, pp. 121-129). Domnia putea interveni în toate fazele procesului de stabilire a hotarelor și chiar procesul în sine avea nevoie de aprobarea domniei pentru a se desfășura. Domnul nu acționa personal, ci delega temporar un boier sau un țăran liber (dar care în calitatea lui de reprezentant al statului era boier). Uneori, stabilirea hotarului se făcea de către domnie, iar hotarnicul avea doar sarcina
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
sine avea nevoie de aprobarea domniei pentru a se desfășura. Domnul nu acționa personal, ci delega temporar un boier sau un țăran liber (dar care în calitatea lui de reprezentant al statului era boier). Uneori, stabilirea hotarului se făcea de către domnie, iar hotarnicul avea doar sarcina de a pune în aplicare hotărârea domnească. Sfatul domnesc era alcătuit din boierii din divan, asesori în judecata domnească și martori în documentele emise de domnie. Grupul de boieri avea un număr nedeterminat și era
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
statului era boier). Uneori, stabilirea hotarului se făcea de către domnie, iar hotarnicul avea doar sarcina de a pune în aplicare hotărârea domnească. Sfatul domnesc era alcătuit din boierii din divan, asesori în judecata domnească și martori în documentele emise de domnie. Grupul de boieri avea un număr nedeterminat și era format din curteni sau din boierii locali care aveau sarcina să aleagă un hotarnic și să asiste la operațiunile de pe teren. După stabilirea hotarului, ei erau cei care îl însoțeau pe
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
avea un număr nedeterminat și era format din curteni sau din boierii locali care aveau sarcina să aleagă un hotarnic și să asiste la operațiunile de pe teren. După stabilirea hotarului, ei erau cei care îl însoțeau pe cel delegat de domnie. În Moldova, cei care îl însoțeau nu erau nominalizați în actul domnesc. În Țara Românească era un grup de boieri, de megieși sau de „oameni buni și bătrâni” în număr prefixat, nominalizați în actul domnesc (6, 12, 24, 36, 48
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
domnesc. În Țara Românească era un grup de boieri, de megieși sau de „oameni buni și bătrâni” în număr prefixat, nominalizați în actul domnesc (6, 12, 24, 36, 48), care erau și „jurători” (arbitri) și care serveau de martori în fața domniei atunci când hotărârea trebuia „aprobată sau casată”. Însă, după cum am mai spus, implicarea organelor de stat nu însemna o diminuare a rolului obștilor în stabilirea hotarelor. Deși în toate celelalte chestiuni obștea dădea o importanță decizională egală membrilor ei, în probleme
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
agricole a închisorilor pastorale” consta în exploatarea agricolă a terenurilor de păscut, întrucât acestea deveneau fertile. (Stahl, 1998, vol. I, pp. 275-276) Tot cu scopul de a fertiliza terenul, se practica și tehnica pârjolului, care ajunge să fie reglementată de domnie din cauza riscului de a provoca pagube agricole (Stahl, 1998, vol. I, pp. 276-277). „Tehnica izlăjirii sau a păscutului în miriște” consta în permiterea pășunatului pe orice teren agricol după strângerea recoltei, chiar dacă acel lot fusese în folosință individuală, denotând încă
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
serie de reguli explicite cu privire la modalitatea de transformare a stăpânirilor locurești în ocini. Un prim criteriu era legat de statusul pe care respectivul apropriator îl avea în obște. Astfel, în raport cu acest criteriu, justificarea se făcea fie prin relația lui cu domnia, și anume prin faptul că el avea un rol executoriu al hotărârilor statului, fie prin rolul său în rezolvarea anumitor probleme obștești. Un alt criteriu consta în contribuția la plata birului sau a altor cheltuieli ale satului. Dacă la început
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
păziți, pe rând, de către săteni. De asemenea, existau reguli în privința hranei animalelor provocate de stadiul primitiv al agriculturii. De exemplu, nu era permisă hrănirea porcilor cu porumb, în special în perioade de secetă. Acest lucru era posibil doar cu aprobarea domniei (Stahl, 1998, vol. I, pp. 244-246). Mutând discuția asupra pădurii ca sistem de resurse care furnizează lemn, trebuie precizat faptul că preocuparea pentru exploatarea rațională a lemnului nu era caracteristică satelor devălmașe, pădurea fiind exploatată în scopuri silvice doar pentru
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
pe o suprafață de 6,3 hectare. Conform proiectului, fațada principală trebuia să privească spre un bulevard drept, larg, triumfal, flancat de blocuri masive, cu apartamente pentru favoriții regimului, care depășea lungimea parizianului ChampsÉlysées. Dacă centralizarea era o caracteristică a domniei lui Ceaușescu, este de înțeles că instrumentele puterii sale trebuia concentrate într-o singură zonă. Astfel, adiacentele acestui bulevard, botezat „Victoria Socialismului”, și Casei Republicii, erau clădirile unor ministere și alte edificii publice: Casa Științei și Tehnologiei, propunere a „savantei
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
îl amintesc pe fiul său cel mic, Neagoe Drăghici, drept stăpân peste aceste locuri. Cele afirmate mai sus sunt întărite de un hrisov domnesc datat 27 mai 1510. Semnat de domnul Țării Românești, Vlad cel Tânăr, hrisovul menționa: "[...] am dăruit domnia mea acest de față hrisov al domniei mele prea cinstitului Vlastelin jupân Neagoe al lui Drăghici cu fiii lui [...] și nepoților lui, fiii lui Stoican, să le fie satele anume: Mărginenii toți [...] și Breaza toată, cu muntele ei de la Florei
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Neagoe Drăghici, drept stăpân peste aceste locuri. Cele afirmate mai sus sunt întărite de un hrisov domnesc datat 27 mai 1510. Semnat de domnul Țării Românești, Vlad cel Tânăr, hrisovul menționa: "[...] am dăruit domnia mea acest de față hrisov al domniei mele prea cinstitului Vlastelin jupân Neagoe al lui Drăghici cu fiii lui [...] și nepoților lui, fiii lui Stoican, să le fie satele anume: Mărginenii toți [...] și Breaza toată, cu muntele ei de la Florei și de la Negraș[...]". Tot din anul 1510
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
în vibrații și iradieri cu ajutorul intelectului "eroic". Poezia gânditoare nu vorbește despre metafizică, ea creează spații, universuri metafizice care sunt deschideri totodată sensice și melodice înaripate. Gânditorul rostește Ființa, poetul întemeiază Ființa, așa cum recunoștea Heidegger: "esența poematică a gândirii salvează domnia adevărului Ființei". O scoate din vremuire și o transformă în prezent etern nunc stans, al lui Boethius. La Eminescu adevărurile poetico-metafizice reprezintă intuiții, acele "fulgurații intelectuale" de care vorbea, și nu concluzii în cadrul unui "sistem" de gândire preconceput, al unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sacru. Cuvântul tribului este o iluzie în raport cu adâncul lucrurilor, dar cuvântul poetic este o iluzie superioară, un model pentru altă alternativă a genezei. Preocupat de ambiguitatea lumii alcătuită din profan și sacru, poetul este cel care rezolvă această dizarmonie, instituind domnia sacrului transmutant. Exemplificator în acest sens e poemul lui Rimbaud, Poveste, din Iluminări, culegere lirică dezvoltând o suită fabuloasă de metafore cu ambiguități bogate în deschideri interpretative. În poemul la care ne referim este vorba de un Prinț care ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
arealele Orel-Voronej și Saratov, Moscova și împrejurimile sale. Pe teritoriul românesc rușii-staroveri s-au stabilit mai întâi în Bucovina, apoi în Moldova, Basarabia, Dobrogea și Muntenia. Primele informații în legătură cu prezența staroverilor pe teritoriul Țărilor Române apar în ultimii ani ai domniei lui Petru cel Mare. În manuscrisul Relatare despre staroverții ce trăiesc în Țara Moldovei publicat de cercetătorul rus M. I. Lileev, se spune că “staroverii din Socolinți, fiind reclamați de un dregător local corupt, au fost chemați la Iași în fața
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
dregător local corupt, au fost chemați la Iași în fața domnului și Divanului pentru a da explicații. Aici, reprezentantul lor, călugărul Tihon, a arătat că ei s-au așezat în Moldova în anul 7232 de la facerea lumii (1724 d. Hr.) în timpul domniei Voievodului Mihail Racoviță” (Varona, A., 2011). Pentru a scăpa de persecuțiile țariste, numeroși ruși de rit vechi s-au refugiat în Moldova venind din părțile Kievului, Cernâgov, Gomel. Prima consemnare oficială a rușilor de rit vechi din Moldova apare la
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
majoritatea călătorilor străini care au trecut prin urbea noastră au remarcat mai mult mediul natural plăcut și mai puțin elementele urbane. Datorită așezării geografice favorabile Tg. Frumos a apărut sub formă orășenească încă de la începuturile sale. În anul 1426, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, târgul devine capitala Ținutului Cârligătura, având în administrare peste 100 de sate. Perioadele de dezvoltare ale așezării au alternat cu perioade de decădere, datorate îndeosebi invaziilor străine (tătarilor). Conform spuselor misionarului apostolic Fra Antonio Giorgini, pe la
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
alternat cu perioade de decădere, datorate îndeosebi invaziilor străine (tătarilor). Conform spuselor misionarului apostolic Fra Antonio Giorgini, pe la jumătatea secolului XVII, în urma invaziilor tătarilor și polonilor, în vechiul târg au mai rămas “vreo 20 de case de oameni săraci”. În timpul domniei lui Grigore Callimachi au fost date legi care urmăreau revigorarea așezării prin acordarea de scutiri fiscale doar pentru populația venită de peste hotare. Locuitorii din preajma târgului nu beneficiau de aceste avantaje tocmai pentru a nu se ajunge la o depopulare masivă
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
urme de locuire umană în spațiul geografic al actualei comune Todirești se numără resturile arheologice din Cultura Cucuteni. Pentru satul Todirești sunt evidențiate trei atestări documentare diferite: a) În 1456, cînd satul se numea Ciapa; b) În 1546, în perioada domniei lui Petru Rareș, când se pomenește de un anume Toader și de satul Todireani, din ținutul Hârlăului; c) În 1634, când se numea BălușeștiTodirești, ca proprietate a unui boier pe nume Hatmanu, într-un act al domnitorului Vasile Lupu, care
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
clădirii și „rad” câte o secărică, după care se risipesc cu o grabă ostentativă: „La treabă, tovarăși! Nici capitalismul nu stă pe loc, și noi trebuie nu numai să-l ajungem, dar să-l și întrecem!”. Așa a început prima „domnie” a lui Radu Mercea. A marcat-o în felul lui: sub rubrica sa de pe prima pagină și-a scris numele completat cu anexa „nobleței”: Iacobeni. Tocmai citise că proaspătul laureat al premiului Nobel (Hemingway) începuse tot cu gazetăria, este adevărat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
acestui italian care, în ciuda tristei stări a țării, i-a asigurat în exterior cele mai strălucitoare triumfuri; îl lăuda pentru faptul de a se fi arătat, deși era de origine străină, mai francez decât mulți francezi. La sfârșitul lungii sale domnii, timp în care a văzut Franța atât de aproape de ruină, Ludovic al XIV-lea a găsit negociatori dotați cu o inteligență vie: abatele de Polignac, mareșalul de Tessé și, adevărat ministru, Torcy 44. Acesta din urmă a fost atât de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cea care îi determina conduita. Talleyrand a părăsit biserica după ce a jucat în Adunarea Constituantă un rol considerabil, iar Mirabeau, pe patul de moarte, i-a încredințat sarcina de a face cunoscute, de la tribună, ultimele sale gânduri. Când a început domnia Terorii, el se afla în misiune, în Anglia. Fiind expulzat, a fugit dintr-o Europă în care nu întâlnise decât emigranți. S-a îmbarcat pentru S.U.A, spre o lume nouă, iar el nu se temea de ideile noi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
aveau întotdeauna grijă să adauge și o traducere în limba franceză. Curțile din Nord, și, în mod particular, Rusia, au adoptat limba noastră, astfel încât comunicările scrise dintre guvernul de la Sankt Petersburg și agenții săi erau redactate în limba franceză. În timpul domniei lui Alexandru al III-lea106, o puternică mișcare panslavistă, dirijată mai ales împotriva influenței germane, a antrenat Rusia pe căi noi. Guvernul a renunțat la folosirea exclusivă a limbii franceze. Cu toate acestea, am avut prilejul să cunosc câțiva foști ambasadori
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de stat din 18 Brumar anul VIII (19 noiembrie 1799), R. se va retrage definitive din viața politică. 35 Charles de Neufville, conte de Villeroy și marchiz de Bury (1566-1642), om de stat și diplomat francez, secretar de stat în timpul domniilor lui Henric al III-lea și Henric al IV-lea. Ambasador al Franței la Roma în timpul domniei lui Henric al IV-lea. Era fiul lui Nicolas al IV-lea de Neufville, marchiz de Villeroy (1543-1617), la rândul lui secretar de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]