718 matches
-
principal component atât al sistemului endocrin cât și al sistemului nervos vegetativ deține un loc aparte în reglările neuro-endocrino-metabolice. Celulele cromafine ale țesutului glandular medulosuprarenal posedă capacitatea de a sintetiza și elibera în sângele circulant trei hormoni: adrenalină, noradrenalină și dopamină denumiți generic catecolamine. Dintre cele trei catecolamine, adrenalina este de proveniență exclusiv medulosuprarenală. Aproximativ 80% din conținutul granulelor cromafine medulosuprarenale este reprezentat de adrenalină și doar 15-20% de către noradrenalină. Biosinteza, eliberarea și acțiunile hormonilor medulosuprarenali fiind prezentate anterior la capitolul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vorbire, a căror stimulare determină eliberare masivă de LHRH în sângele portal hipofizar. Sinteza și eliberarea pulsatilă de LHRH este reglată atât prin feedback scurt de LH hipofizar, cât și prin feedback lung de către hormonii ovarieni cu participarea acetilcolinei, noradrenalinei, dopaminei, serotoninei și GABA ca mediatori chimici. Estradiolul și progesteronul modulează eliberarea ciclică a gonadotrofinelor hipofizare prin efectele bifazice produse de feedback-ul negativ și cel pozitiv exercitate la nivelul gonadostatului hipotalamic și hipofizei anterioare. La controlul secreției hipotalamo-hipofizare de către hormonii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cea de a treia cale efectoare. Produșii de secreție ai acestor celule etichetate inițial sistem endocrin difuz sau APUD (Pearse, 1966) au structură aminică, polipeptidică sau lipidică. Din prima categorie a hormonilor locali cu structură aminică fac parte histamina, serotonina, dopamina, octopamina și alte monoamine biogene. În cea de a doua categorie au fost incluse toate peptidele biologic active rezultate din metabolismul propriu al proteinelor din diverse țesuturi și organe, începând cu hormonii gastrointestinali, kininele plasmatice, peptidele opioide și sistemul renină-angiotensină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cărora acționează. Peptidele opioide de pildă fac oficiul de neurotransmițători în sistemul nervos cerebro-spinal de hormoni circulanți după metabolizarea POMC și eliberarea din hipofiză sau de hormoni locali în tractul gastrointestinal. Aceeași dublă sau triplă funcție îndeplinesc histamina, serotonina și dopamina. II.8.1. MONOAMINELE BIOGENE Dintre monoaminele biogene mai bine cunoscute sunt histamina, serotonina și dopamina. II.8.1.1. Histamina este larg răspândită în aproape toate țesuturile regnului animal. Concentrația sa variază în funcție de specie și țesut. Pisica, cobaiul și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
circulanți după metabolizarea POMC și eliberarea din hipofiză sau de hormoni locali în tractul gastrointestinal. Aceeași dublă sau triplă funcție îndeplinesc histamina, serotonina și dopamina. II.8.1. MONOAMINELE BIOGENE Dintre monoaminele biogene mai bine cunoscute sunt histamina, serotonina și dopamina. II.8.1.1. Histamina este larg răspândită în aproape toate țesuturile regnului animal. Concentrația sa variază în funcție de specie și țesut. Pisica, cobaiul și omul prezintă concentrații variabile între 0,02 și 0,08 mg/ml sânge. Pielea, mucoasa gastro-intestinală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alimente și activități psiho-afective în limite normale. Numeroase cercetări clinico-experimentale din ultimii 20 de ani indică existența unei corelații semnificative între comportamentul agresiv, autodistructiv (autoagresiune) și suicidal, pe de o parte, și concentrațiile scăzute la nivel central ale noradrenalinei, serotoninei, dopaminei și metaboliților acestora, pe de altă parte (fig. 149). . Subiecții care prezintă alterări cu localizare paleocorticală a turnover-ului metabolic al aminelor biogene se constituie ca un „grup de risc” din acest punct de vedere. Participarea serotoninei la elaborarea diferitelor forme
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parte triptamina, 5-metoxitriptamina și melatonina (ca hormon pineal). Triptamina și 5-metoxitriptamina se găsesc mai ales în mezencefal. Concentrația 5-metoxitriptaminei este crescută în LCR al bolnavilor de schizofrenie acută și manie, iar administrarea sa intracisternală produce catatonie. II.8.1.3. Dopamina, cunoscută ca neurotransmițător adrenergic, are în prezent și statut de neurohormon local. Eliberată de neuronii nucleului arcuat al hipotalamusului, deține ca funcție principală inhibarea eliberării de prolactină din lobul anterior hipofizar. Astfel, alături de celelalte căi centrale ale dopaminei (mezocorticală, mezolimbică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1.3. Dopamina, cunoscută ca neurotransmițător adrenergic, are în prezent și statut de neurohormon local. Eliberată de neuronii nucleului arcuat al hipotalamusului, deține ca funcție principală inhibarea eliberării de prolactină din lobul anterior hipofizar. Astfel, alături de celelalte căi centrale ale dopaminei (mezocorticală, mezolimbică și nigro-striate), calea tubero-infundibulară dopaminergică reprezintă o importantă cale de legătură între hipotalamus și hipofiză. Substanțele blocante ale receptorilor pentru dopamină (de exemplu, antipsihoticele) determină creșterea prolactinemiei și tulburări ale lactației, ciclului menstrual, cefalalgii și disfuncții sexuale. Aceste
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca funcție principală inhibarea eliberării de prolactină din lobul anterior hipofizar. Astfel, alături de celelalte căi centrale ale dopaminei (mezocorticală, mezolimbică și nigro-striate), calea tubero-infundibulară dopaminergică reprezintă o importantă cale de legătură între hipotalamus și hipofiză. Substanțele blocante ale receptorilor pentru dopamină (de exemplu, antipsihoticele) determină creșterea prolactinemiei și tulburări ale lactației, ciclului menstrual, cefalalgii și disfuncții sexuale. Aceste efecte sugerează implicarea dopaminei în reglarea stării de graviditate, a comportamentului maternal și a sensibilității senzitivo-senzoriale în general. Un rol similar, de inhibare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nigro-striate), calea tubero-infundibulară dopaminergică reprezintă o importantă cale de legătură între hipotalamus și hipofiză. Substanțele blocante ale receptorilor pentru dopamină (de exemplu, antipsihoticele) determină creșterea prolactinemiei și tulburări ale lactației, ciclului menstrual, cefalalgii și disfuncții sexuale. Aceste efecte sugerează implicarea dopaminei în reglarea stării de graviditate, a comportamentului maternal și a sensibilității senzitivo-senzoriale în general. Un rol similar, de inhibare a prolactinei, se atribuie dopaminei eliberate din hipofiza posterioară, alături de vasopresină și oxitocină. O altă funcție modulatoare importantă este deținută de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
creșterea prolactinemiei și tulburări ale lactației, ciclului menstrual, cefalalgii și disfuncții sexuale. Aceste efecte sugerează implicarea dopaminei în reglarea stării de graviditate, a comportamentului maternal și a sensibilității senzitivo-senzoriale în general. Un rol similar, de inhibare a prolactinei, se atribuie dopaminei eliberate din hipofiza posterioară, alături de vasopresină și oxitocină. O altă funcție modulatoare importantă este deținută de dopamina de la nivelul ganglionilor bazali, în controlul motilității. Scăderea acesteia de la nivelul căii nigro-striate determină apariția bolii Parkinson, cu afectarea capacității de control a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în reglarea stării de graviditate, a comportamentului maternal și a sensibilității senzitivo-senzoriale în general. Un rol similar, de inhibare a prolactinei, se atribuie dopaminei eliberate din hipofiza posterioară, alături de vasopresină și oxitocină. O altă funcție modulatoare importantă este deținută de dopamina de la nivelul ganglionilor bazali, în controlul motilității. Scăderea acesteia de la nivelul căii nigro-striate determină apariția bolii Parkinson, cu afectarea capacității de control a tonusului muscular și a mișcărilor voluntare. La nivelul lobilor frontali, dopamina controlează fluxul de informații ce ajunge
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
funcție modulatoare importantă este deținută de dopamina de la nivelul ganglionilor bazali, în controlul motilității. Scăderea acesteia de la nivelul căii nigro-striate determină apariția bolii Parkinson, cu afectarea capacității de control a tonusului muscular și a mișcărilor voluntare. La nivelul lobilor frontali, dopamina controlează fluxul de informații ce ajunge la scoarță din alte zone cortico-subcorticale. Alterările dopaminergice de la nivelul acestor regiuni cauzează declinul funcțiilor neurocognitive și îndeosebi a memoriei, atenției și capacității de rezolvare a problemelor. Un loc aparte se atribuie dopaminei în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
frontali, dopamina controlează fluxul de informații ce ajunge la scoarță din alte zone cortico-subcorticale. Alterările dopaminergice de la nivelul acestor regiuni cauzează declinul funcțiilor neurocognitive și îndeosebi a memoriei, atenției și capacității de rezolvare a problemelor. Un loc aparte se atribuie dopaminei în sistemul comportamental de motivare pozitivă și negativă, ca factor de stimulare a dorinței de plăcere și de predicție a activităților plăcute. O astfel de participare este importantă și pentru comportamentul alimentar și sexual, cu consecințe negative asupra consumului de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
factor de stimulare a dorinței de plăcere și de predicție a activităților plăcute. O astfel de participare este importantă și pentru comportamentul alimentar și sexual, cu consecințe negative asupra consumului de droguri de tipul cocainei și amfetaminelor, care inhibă recaptarea dopaminei, mărindu-i durata de acțiune la nivelul creierului. II.8.1.4. Octopamina se găsește în majoritatea organelor prevăzute cu inervație simpatică, cu rol neprecizat încă. Ea este sintetizată din tiramină cu ajutorul dopamin beta-hidroxilazei și stocată în veziculele celulelor cromafine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Hiller, 1978). Urmează scăderea formării de cAMP, însoțită de modularea concentrației calciului citosolic și scăderea activității proteinkinazelor cAMP-dependente, urmată de reducerea doz-dependentă a fosforilării proteinelor celulare. Acționând la nivel presinaptic, peptidele opioide modifică eliberarea altor neurotransmițători, ca, de exemplu, acetilcolina, dopamina, noradrenalina, substanța P, prostaglandinele. Reducând transmisia colinergică în sistemul nervos central prin inhibarea eliberării de acetilcolină la nivelul terminațiilor nervoase, opioidele au un rol important în analgezie și în alte efecte opioid-dependente. Toate aceste efecte sunt suprimate de naloxon, ceea ce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
foarte lung, datorită unui defect la nivelul peroxisomilor. Low și McLeod (1997) au emis ipoteza că implicarea neurovegetativă este datorată afectării neuronilor periferici simpatici și a tacturilor lungi. Deficiența de dopamin -hidroxilază Reprezintă o deficiență congenitală a enzimei ce convertește dopamina la noradrenalină. Ca urmare, scade raportul noradrenalină/ dopamină iar pacienții vor suferi de importante disfuncții simpatice, de tip hipotensiune ortostatică, nicturie, tulburări ejaculatorii, diarei, articulații hiperflexibile și congestie nazală. Neoplazia endocrină multiplă de tip 2b (sindromul neurinoamelor mucoase multiple) Este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Low și McLeod (1997) au emis ipoteza că implicarea neurovegetativă este datorată afectării neuronilor periferici simpatici și a tacturilor lungi. Deficiența de dopamin -hidroxilază Reprezintă o deficiență congenitală a enzimei ce convertește dopamina la noradrenalină. Ca urmare, scade raportul noradrenalină/ dopamină iar pacienții vor suferi de importante disfuncții simpatice, de tip hipotensiune ortostatică, nicturie, tulburări ejaculatorii, diarei, articulații hiperflexibile și congestie nazală. Neoplazia endocrină multiplă de tip 2b (sindromul neurinoamelor mucoase multiple) Este o afecțiune autozomal-dominantă și este caracterizată clinic de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parasimpatice, în timp ce răspunsurile anormale ale presiunii arteriale la ortostatism și la contracție musculară prelungită indică alterări ale răspunsului simpatic. Motivele acestor afectări sunt includerea în zonele de leziune ale afecțiunii și a centrilor vegetativi tronculari, în care se consideră că dopamina are un rol important și, recent, s-au raportat cantități abundente de fibre dopaminergice în complexul vagal dorsal, nucleii rafeului median, nucleul trigeminal spinal și în nucleul paragiganto celular lateral. Disfuncția autonomă are aspecte comune cu atrofia multisistem. Aproape toți
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Benarroch, 1997). Nu se cunosc modificări neuropatologice. Sindromul neuroleptic malign Caracterizat prin apariție de rigiditate, hipertermie și diverse aspecte de hiperactivitate autonomă, ce includ tahicardiile, presiune arterială variabilă, aritmii și hiperhidroză. Sindromul se asociază cu utilizarea de antipsihotice blocante de dopamină, care acționează asupra probabil unor căi dopaminergice disfuncționale în hipotalamus și ganglionii bazali. Neuropatologia afecțiunii nu este bine cunoscută, deși unii autori au raportat necroza nucleilor hipotalamici anteriori, laterali și tuberali (Haru et al, 1988).
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul joncțiunii neuromusculare va produce depolarizarea electrică a membranei celulare care va declanșa o serie de modificări biochimice specifice a căror rezultat va fi eliberarea a două categorii de substanțe biologic active. Pe de o parte substanțe excitante: acetilcolina, adrenalina, dopamina, serotonina, glutamatul și aspartatul și pe de altă parte substanțe inhibitoare: acidul gama aminobutiric, glicina, taurina. Aceste substanțe vor declanșa contracția musculară efectoare, concomitent cu modularea ei și ajustarea permanentă a tonusului postural prin musculatura antagonistă. Rezultatul acestei contracții va
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
receptare a mesajelor. Există deci o stimulare a capacității neuronale, ca și la cofeină, care interferând simțurile durerii preconizează înțelegerea unui simț special (al 6-lea!). Apoi urmează dezorganizarea, spolierea, distrugerea prin suprasolicitare. Acțiunea lor nu se rezumă numai pe dopamină ci și la nivel serotoninergic, noradrenergic. Dopamina reprezintă însă modulatorul, nu numai pentru simțurile cunoscute cărora le acordă și un timbru emoțional, cu participarea mezencefalului, a cortexului frontal și sub cortexul bogat în țesutul glial. Din aria tegmentală ventrală și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a capacității neuronale, ca și la cofeină, care interferând simțurile durerii preconizează înțelegerea unui simț special (al 6-lea!). Apoi urmează dezorganizarea, spolierea, distrugerea prin suprasolicitare. Acțiunea lor nu se rezumă numai pe dopamină ci și la nivel serotoninergic, noradrenergic. Dopamina reprezintă însă modulatorul, nu numai pentru simțurile cunoscute cărora le acordă și un timbru emoțional, cu participarea mezencefalului, a cortexului frontal și sub cortexul bogat în țesutul glial. Din aria tegmentală ventrală și substanța neagră, axonii dopaminergici se proiectează în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
inimii, prelungind în timp și modulând efectul controlului nervos. Catecolaminele Sunt sintetizate și de glanda medulosuprarenală, spre deosebire de terminațiile nervoase simpatice care sintetizează preferențial noradrenalină, aceasta având posibilitatea de-a sintetiza și adrenalină. Alături de acestea, în sânge se mai găsește și dopamină, precursorul sintezei noradrenalinei. Dacă noradrenalina stimulează preferențial receptorii beta-adrenergici, adrenalina are efecte și adrenergice semnificative, iar dopamina stimulează receptorii beta1 și beta1 adrenergici. Ca urmare, catecolaminele de origine medulosuprarenală nu numai prelungesc în timp, dar realizează și o modulare a
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
terminațiile nervoase simpatice care sintetizează preferențial noradrenalină, aceasta având posibilitatea de-a sintetiza și adrenalină. Alături de acestea, în sânge se mai găsește și dopamină, precursorul sintezei noradrenalinei. Dacă noradrenalina stimulează preferențial receptorii beta-adrenergici, adrenalina are efecte și adrenergice semnificative, iar dopamina stimulează receptorii beta1 și beta1 adrenergici. Ca urmare, catecolaminele de origine medulosuprarenală nu numai prelungesc în timp, dar realizează și o modulare a efectelor stimulării simpatice. Sistemul renină-angiotensină (SRA) Biochimia sistemului renină-angiotensină și principalele efecte ale acestuia sunt prezentate în
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]