29,295 matches
-
ce și-au cunoscut trupurile,Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,Vorbele ce nășteau ecou peste generații,Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști.Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripileCând ne-am dorit să uităm zborul... VIII. LA GUARIGIONE DEGLI ANGELI (ÎNSĂNĂTOȘIREA ÎNGERILOR) DE ÎN TRADUCEREA POETEI ALEXANDRA FIRIȚĂ, de Gabriel
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
pleoapele mele îngenuncheate în fața nopții tulburătoare și tristă, mută ca privirea zeilor, rănită de timp și nemurire. Abia acum simt cum îmi cuprinzi în taină amintirile cu toate brațele pe care ți le-am dăruit de ziua nenașterii tale din dor. Izvor de neliniști curge de la sânul tău hrănind suflete ce-și doresc să-ți simtă fiorul renașterii din mine. Cu tine mi-e teamă că mâine, cândva, îmi vei pierde brațele oferindu-mi în schimb zile învăluite-n uitare și
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
a doua oară când te naști timidsub pleoapele meleîngenuncheate în fațanopții tulburătoare și tristă, mutăca privirea zeilor, rănităde timp și nemurire. Abia acum simt cumîmi cuprinzi în taină amintirilecu toate brațele pe careți le-am dăruit de ziua nenașterii taledin dor. Izvor de neliniști curgede la sânul tău hrănind sufletece-și doresc să-ți simtăfiorul renașterii din mine.Cu tine mi-e teamă că mâine,cândva, îmi vei pierde brațeleoferindu-mi în schimbzile învăluite-n uitare și tăcere.Plăcere mi-ai lăsat,... XI
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
se-opresc toți fluturii sub tei Când tu m-ajuți să-mi curăț de noroi aripa. Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei... Culorile adorm târziu în orhidee Pe trupul meu curg lacrimi de femei Cum la poeți plâng doruri din condeie. Culorile adorm târziu în orhidee Tot așteptând privirea-ți pierdută-n primăvară Și umbra-i obosită în urma ta pe-alee Pe fruntea cerului e-o rană ce nu mai vrea să doară. Când desenez un zâmbet pe ochii
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
clipa.Din zbor se-opresc toți fluturii sub teiCând tu m-ajuți să-mi curăț de noroi aripa.Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei...Culorile adorm târziu în orhideePe trupul meu curg lacrimi de femeiCum la poeți plâng doruri din condeie.Culorile adorm târziu în orhideeTot așteptând privirea-ți pierdută-n primăvarăși umbra-i obosită în urma ta pe-aleePe fruntea cerului e-o rană ce nu mai vrea să doară.Când desenez un zâmbet pe ochii tăi ateiCulorile adorm
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
2012. Rătăcit prin livezile Paradisului? De ce simt gustul mărului pătat De gânduri plimbate-n întuneric, Mușcat sub privirile îngerilor Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău Ce doar visul mi-l schițează frânt Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce Pentru neascultare? Unde este jocul Privirilor de duminică-seara Când puneam nume florilor Și coloram zborul umbrelor? Îți regăsesc mirarea în fiecare măr
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce am uitat de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurile În ploile verii sub flori de ... Citește mai mult De ce mi-e dor de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului?De ce simt gustul mărului pătatDe gânduri plimbate-n întuneric,Mușcat sub privirile îngerilorParcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatuluiîntre buzele tale ce șopteau amăgirea.De ce mi-e dor de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
e dor de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului?De ce simt gustul mărului pătatDe gânduri plimbate-n întuneric,Mușcat sub privirile îngerilorParcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatuluiîntre buzele tale ce șopteau amăgirea.De ce mi-e dor de goliciunea trupului tăuCe doar visul mi-l schițează frântNoapte de noapte, ca o pedeapsă dulcePentru neascultare? Unde este joculPrivirilor de duminică-searaCând puneam nume florilorși coloram zborul umbrelor?Îți regăsesc mirarea în fiecare mărCe-l primesc de la vânzătorii de iluzii
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
DANS AL IERTĂRII (A ȘASEA COLOANĂ), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012. ploaie de primăvară, am pedalat pe bicicleta copilăriei, veche și ruginită, obosită de drum și de clipe în orașul de taină și dor: Ruga. Mergeam încordat pe alei în zgomot de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu sacru. Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise, ca într-
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
zidurile condamnate la tăcere. Întorcându-mi privirea am început să tremur zâmbind. Citește mai mult Hotărât și neliniștit ca oploaie de primăvară,am pedalat pe bicicleta copilăriei, veche și ruginită,obosită de drum și de clipeîn orașul de taină și dor: Ruga.Mergeam încordat pe aleiîn zgomot de lacrimi trimisespre cer, ofrandă și dorință.Lumânări la ferestre mulțumeau nopții,lângă colaci cu iz desmerenie și spațiu sacru.Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicaudeasupra bisericii închise,ca într-un dans al iertării
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
A CINCEA), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012. Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ai crede că de fapt în eternitate se zărește totul dar nu se vede nimic, pur și simplu pentru că astfel trebuie să se întâmple: „Nu vreau/ să se stingă acel cântec/ ca un vulcan obosit// Nu vreau/ să mă ardă dorul de tine/ să-l învelesc în lacrimi.// Tu/ mi-ai dăruit bucuria./ Dacă îmi las ochii în palma ta/ te vei sătura iar și iarcu lacrimi/ florile/ nu se ofilesc de dureri./ Ter iubesc !” Există acea bucurie a încercărilor pe cale
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
în palma ta/ te vei sătura iar și iarcu lacrimi/ florile/ nu se ofilesc de dureri./ Ter iubesc !” Există acea bucurie a încercărilor pe cale de a se împlini, chiar dacă drumul de multe ori poate fi colateral căilor de comunicare fluide. Dorul revenirii în preajma stâlpilor sorții dacă n-ar fi, atunci o grabă permanentă degeaba s-ar întrona peste puținul timp care este dat, indiferent pe unde ne poartă umblarea, trebuie să credem în libertatea drumului... Iubirea nicicând nu face popas, vine
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
doar ca o părere confuză călătoare între mai multele interfețe ale posibilului neajuns la deplina maturitate a firii: „Când am pornit/ pentru a lovi soarta/ armă/ aveam speranța// Degeaba/ în tremurături/ te-am căutat// În minciuna/ ochilor tăi/ cu gloanțele/ dorului meu/ ars./ Degeaba !” (Degeaba). Nu poate fi iubire fără așteptarea tuturor așteptărilor, iar de regulă se face loc și de trădare, pentru că iubirea până la urmă tot dramă se cheamă oricât ai vrea să-i dai altă dimensiune în înțelegere... O
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
Vrei să-ți fiu gând sub patima-nserării ? Vrei să-ți fiu cruce să mă porți la piept ? Sau poate val ce din adâncul mării, Spre țărmul tău, etern să mă îndrept ? Dac-aș fi rău, ți-aș fi un dor năpraznic, Și te-aș cuprinde-n arșițe sau friguri. Dar eu sunt bun și nu va fi zadarnic, Prinosul meu de ploaie peste ruguri. De-aș fi doar nea și-ai luneca prin mine, Brăzdat aș fi, ca răscolit de
VREI SĂ-ŢI FIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380696_a_382025]
-
Tg.Mureș, pentru lucrarea „Povestea lui Luke” - proză Premiul lll: Moldovan Carmen, Sîntana (Mureș), pentru lucrarea „Trezirea lui Aricel” - proză Ion Isabella, Ogrezeni (Giurgiu), pentru lucrarea „Pe cine să iubesc” - poezie Mențiune (ex.aequo): Găinaru George, Galați (Galați), pentru lucrarea „Dor de primăvară” - poezie Ghincia Maria, Botoșani, pentru lucarea „Azi despre primăvară cu dragoste” - eseu CATEGORIA 14-18 ani Premiul l (ex.aequo): Cioban Sebastian Virgil, Luduș (Mureș), pentru lucarea „ Când trecutul ripostează” - proză Muntean Alexandra, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Simfonie în
REZULTATELE CONCURSULUI PENTRU TROFEUL ARIPI DE PRIMĂVARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380695_a_382024]
-
oculte // Din cele întâmplate-am învățat și-nvăț / De ce și cum trăiesc borfașii în dezmăț / S-acuz neagra globalizare nu ezit / Cum nu ezit s-acuz chiar Zeul ipocrit // Învăț zilnic să mor, învăț să re-nviez, / Cu gânduri care dor continui să visez / Învăț să nu mă tem pe drumul interzis / Îmi apăr temerar credința de proscris” (Învăț). Și asta este condiția celui rătăcitor în lume: „Rătăcind ca o nălucă / Gândul doare și usucă / Te trezești singur pe lume / Fără
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
mișcare, traversează continentele și oceanele, e când aici, când acolo. Despre „Dragostea olteanului” scrie poetul în limbaj popular, cu refrene și strigături, care pot fi puse pe muzică: „Dragostea nu-i poezie / S-o citești în sihăstrie / Dragostea e un dor sacru / Și de-o-nșeli ai dat de dracu’ // Când iubești uiți de cutume / Unde-ai fost ori ești în lume / Focul ei mocnit când arde / Frânge inimi, rupe coarde // Dragostea nu-i creștinească, / Ci trăire omenească / Vâlvătaia ei ucide
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
confuză și potrivnică, îndreptată împotriva omului simplu: „Admir o floare de salcâm / Când roua a-nceput să plângă / Cum gându-i dus pe-un alt tărâm / Nu vreau ca inima să-mi frângă // Caut stingher un luminiș / În zilele de dor umbrite / Să pot privi în ascunziș / La visele neîmplinite // În amintirile ce dor / Caut limanul fericirii / Și prin dorințele de-amor / Să aflu cheia nemuririi // Admir florile de salcâm / Înconjurate de albine / Cu gândul dus pe alt tărâm / Sedus de
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
generația ei și alte generații, care visează la unirea cu patria-mamă România. Observați, copiii și nepoții noștri își doresc revenirea acasă. Ce să mai vorbim de puținii rămași în viață bunici ai noștri care tânjesc de peste 70 de ani de dorul de Țară. Dor, cântat ... Citește mai mult „Și lacrimile mă apasă,Te rog, măicuță, ia-mă-acasă,Mi-e inima însângerată,Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată.Adesea lumea mă întreabă- Tu ești orfana basarabăCea despărțită pe nedreptDe la al mamei sale
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
alte generații, care visează la unirea cu patria-mamă România. Observați, copiii și nepoții noștri își doresc revenirea acasă. Ce să mai vorbim de puținii rămași în viață bunici ai noștri care tânjesc de peste 70 de ani de dorul de Țară. Dor, cântat ... Citește mai mult „Și lacrimile mă apasă,Te rog, măicuță, ia-mă-acasă,Mi-e inima însângerată,Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată.Adesea lumea mă întreabă- Tu ești orfana basarabăCea despărțită pe nedreptDe la al mamei sale piept?”(Lucia Stegărescu
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
generația ei și alte generații, care visează la unirea cu patria-mamă România. Observați, copiii și nepoții noștri își doresc revenirea acasă. Ce să mai vorbim de puținii rămași în viață bunici ai noștri care tânjesc de peste 70 de ani de dorul de Țară. Dor, cântat ... XVI. VALERIU DULGHERU - POLITICIANISMUL ȘI CURVISMUL, de Valeriu Dulgheru, publicat în Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016. „În antichitate, reprezentanții celor mai vechi meserii: prostituata și hoțul, au hotărât să se căsătorească. Din rodul iubirii
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
alte generații, care visează la unirea cu patria-mamă România. Observați, copiii și nepoții noștri își doresc revenirea acasă. Ce să mai vorbim de puținii rămași în viață bunici ai noștri care tânjesc de peste 70 de ani de dorul de Țară. Dor, cântat ... XVI. VALERIU DULGHERU - POLITICIANISMUL ȘI CURVISMUL, de Valeriu Dulgheru, publicat în Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016. „În antichitate, reprezentanții celor mai vechi meserii: prostituata și hoțul, au hotărât să se căsătorească. Din rodul iubirii lor s-au
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
scris: “Din ierburi sălbatice și culori/ Am împletit cununi de apă vie/ Punând pe frunte și la cingători/ Cuvintelor parfum de iasomie.// Bolovănișul l-am greblat în gând/ C-o mângâiere dusă la ispită,/ Am pregătit ogorul cultivând/ Frânturi de dor din viața netrăită.// Pe secetă cu lacrimi le-am sădit,/ Sudoarea frunții le-a udat pe toate,/ Suav buchet de flori mereu călit/ Să-nfrunte vremurile, de se poate...” (Trudă) Poezia a devenit o armură trainică împotriva vicisitudinilor vieții: În
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
furtună,/ Că prea mulți sunt norii ce varsă venin...” (Subțire trecere) Creația sa poetică rezonează cu lumea înconjurătoare, simți pulsul Vieții și al Universului. Dezvăluie gânduri și tăceri care scapără întrebări rămase fără răspuns, ori concluzii dureroase: “Când nopți de dor se duc topite/ Luând văzduhul pe copite,/ Cu strălucirea lor rotundă// Ca fulgerarea din secundă// Când sufletul plecat în sus/ Cu însemnări luate-nseamă/ Din când în când, cu-aceeași teamă,// Când soarele-n nehotărâre/ Trece mereu ca o târâre/ Pe
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]