596 matches
-
decât să contempli ceea ce nu poți avea! Pe urmă, în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli și rece ca gheața, căci începuse curând să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
unui prost este ca și cum ai ademeni cu mâncare animalul fioros nemâncat de multă vreme. În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înțeles al numelui ei. Este lesne să pricepi ce anume se petrece într-un suflet uman, atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
râde și pune două puncte! Așa încât, simțindu-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune spre a-l folosi, simțindu-i sărutarea, de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales că, din fericire, știa să găsească perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Și una singură mai are capitel. Sunt ca niște silabe de piatră, fără nici un înțeles, rămase din hexametrii compuși de preoții zeului pentru a tălmăci vorbele incoerente ale Pythiei. Lumina echivocă, umedă și cenușie, plină de sucurile grele ale buruienilor dospite la soare, pe care am venit s-o caut la Delfi, le dădea ceva ce nu mai au. Un fel de halo patetic. Atunci am priceput, de fapt, ceea ce, înainte, doar intuisem; că grecii au fost atât de subtili încît
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Domnului nostru Isus, 5. am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. 6. Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop tocmagi posmagi (posmag) tăieței (tăiețel) vorbește mărunt mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar jitărie prisacă {EminescuOpXV 110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul aluățel temei ostrețe fundac coromâslă vită-ncălțată sulă suliță a depăna cir ciaun ceruială a cerui *** coroi * cioară, (unuia de bat *** pentru țigani) ciur ciurariu (sitarii * cari îmblă cu ciururi mari din *** în *** ca să ciuruiască grâul proprietarilor mari) cimilitură
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă de clar de lună, în locul unui Odobescu, unui Hajdeu, unui Caragiale, ni se dă... citiți vă rog ce se publică de obicei. Imitația în literatură mai are însă și neajunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
menegeri, pe aceste locuri? Cu fiecare zi, care trecea, în sufletele lor, și nu doar în ale lor, durerea, mânia și disperarea, se adunau. Creșteau,îngemănate, cum crește o drojdie, din care urmează să se facă pâine. În sufletele lor, dospea, lent, drojdia unui nevăzut, dar, deosebit de periculos, război. Un imens război rece, dintre săracii secătuiți de vlagă și dintre bogătanii-hoți; dintre guvernanții epocii și acoliții acestora și dintre multimile de goli. Căci,în timp ce ai lui Golu nu-și puteau ostoi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de aiuristice, tocmai în ceea ce privește conținutul. Ascultându-l sau citindu-l, te poate duce gândul la cât de ușor descoperă uneori omul, cum se poate bate temeinic câmpii pe teme de doi bani, dacă individul multă vreme a fost lăsat la dospit. Așa s-a întâmplat și cu vinificatorul, pardon, guvernatorul căruței de bani, care se numește până la „noua ordine mondială”, Banca Națională, guvernator care semnează pe parale caligrafic și cu litere de mână, Mugur Isărescu. De atâta stat prin beciurile Băncii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda-ți sufletului umbrită de valuri de tristețe știai că mi-ai stropit adâncul inimii să nu mai pot privi dincolo de roua unde se ascunde dorul să-și cânte doina îți simt respirația
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că am dreptate, încruntă din sprîncene. — Așadar, îl întrerupe Monte Cristo, cel mai important e să ne supraveghem oamenii pe care fiecare îi vom avea în apropiere, să le dăm peste degete dacă fac pași în direcții greșite. — Aluatul e dospit, urmează ca noi să-l băgăm la cuptor, se hotărăște domnul Președinte să pună punctul pe i, n-a vrut și pace, a venit timpul să suporte consecințele. Sper că n-aveți remușcări, îl îmbărbătează Monte Cristo, ce am stabilit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tot Universul. Dacă voi fi solicitat, Îmi voi aduce și mai mult aportul. Dar, despre viitor, vom mai vorbi noi. Poate veniți și dumneavoastră cu idei. Aveți și dumneavoastră vecini, colegi, nemulțumiri... Să nu le lăsăm să se adune! Să dospească În noi! He! He! Căci nu se știe ce aluat dospește, domnule profesor. Îl amenință ștrengărește cu degetul. Vă referiți la..., murmură Petru aiurit. Noi, adică eu... N-am zis nimic, domnule profesor, n-am zis nimic. În viața dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mult aportul. Dar, despre viitor, vom mai vorbi noi. Poate veniți și dumneavoastră cu idei. Aveți și dumneavoastră vecini, colegi, nemulțumiri... Să nu le lăsăm să se adune! Să dospească În noi! He! He! Căci nu se știe ce aluat dospește, domnule profesor. Îl amenință ștrengărește cu degetul. Vă referiți la..., murmură Petru aiurit. Noi, adică eu... N-am zis nimic, domnule profesor, n-am zis nimic. În viața dumneavoastră intimă și personală noi nu ne amestecăm. Avem și noi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
căldura din privirea celuilalt și Începu să râdă. Râzând, mintea i se limpezea cum altora după un somn bun. Râdea cu sughițuri, ținându-se de burtă. Așa râdea el. Se Înecă, Începu să tușească. Creștea ca un aluat pus la dospit, gata să se reverse. Uite-l bătând aerul cu brațele sale scurte, Încercând parcă să tragă aer și prin ochi, să aspire lucrurile din preajmă și pe Petru odată cu ele, ca o balenă peștii cu mare cu tot. Se curăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altul. Așa mi-a apărut bunăoară Buster Keaton În Falstaff, Fred Astaire În Unchiul Vanea. Mastroiani În Vagabondul. Cred că la fel se Întâmplă și cu discurile Electrecord. Dacă le pui unul peste altul și le lași multă vreme așa, dospesc ca un aluat, iar muzica lor se combină și dă un fel cocă de Simfonie universală... O poți asculta Însă doar pe un pick-up special... Mă gândeam nu demult că Dumnezeu lungește viața celor care nu-și află un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vorbesc despre această învățătură. Aș spune lucruri interesante despre civilizația noastră care ridică pușca și țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătându-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
culoarea petrolului, ca de pilot sau motociclist și un sacou sobru, cu cotiere din piele, la jeanși bleumarin și pantofi de sport. Afișa o prudență care o atrăgea și tăceri obosite la fiecare mișcare, dar era convinsă că pe dinăuntru dospea peste flacăra propriei vâlvătăi. Chelnerul le pusese vinul în decantor și lăsase vasul între ei doi, ca pe o broșă bombată și mare, care trimitea irizări de sânge și de fruct terciuit, iar culorile îi treceau lui Omar peste chip
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase mai moale și să nu-și zgândăre nenorocul cu orice preț. Era încă frumoasă și nu se dospise, ca atâtea femei despre care știa că aveau vârsta ei. Iarna, se duceau să schieze la Dizin și Shemshak, iar victoria lor împreună fusese când, în decembrie, pe o pârtie, doi colegi îi spuseseră: „E atrăgătoare prietena ta și vă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Stăpânul în petrecere... Lume Stere deschise larg ușile. Era spre primăvară. O căldură abia simțită se zbătea peste loc. Cuțarida prinsese o barbă scurtă, verzuie de iarbă. Gunoiul zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coana Marghioala a lui Mială, să nu le mai vadă pe celelalte babe, liniștită acum că nu pățise nimic. Și-a cumpărat morcovi, scutise doi poli cel puțin, prețul nisipului, putea să guste cum o da primăvara un morcov proaspăt, dospit o iarnă întreagă. Și-acum, la câtva timp de la întîmplarea aceasta, după ce le lăsa să dumice liniștite, ce apucau să roadă cu gingiile lor tocite, văduva nu le ierta. - Cum e, Chirițo, morcovul? - Bun, cum să fie, coană Marghioalo. - Bun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mal lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah! BRUNO: Am scăpat-o! N-o vezi? GRUBI: Eu am scăpat-o de ieri și acum dospește înăuntru. BRUNO (Mirat.): Ce zici? GRUBI (Învins.): Da... N-avem noroc. BRUNO (Oarecum învins.): Așa n-are cum. Trebuie să scoatem scara. GRUBI (Speriat.): O să fie urât de tot. Și nici n-o s-o mai putem pune-napoi. BRUNO: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
reușit să-și îndepărteze prietenii cei mai buni, printre care și pe propria lui mamă. Tot ea l-a introdus într-un nou anturaj, al pocheriștilor. Molipsit de microbul jocului, el pierdea mereu, iar ea creștea precum maiaua pusă la dospit. Terminase și liceul la seral cu meritul recunoscut de toți "cea mai luxoasă absolventă". El însă pierdea în continuare, în favoarea bunilor ei prieteni: întâi salariul, primele și indemnizația de director, apoi economiile depuse la C.E.C. pe numele lui, după care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
decât să contempli ceea ce nu poți avea! Pe urmă, în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli și rece ca gheața, căci începuse curând să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unui prost este ca și cum ai ademeni cu mâncare animalul fioros nemâncat de multă vreme. În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]